Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CELE DIN URMĂ
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 971 pentru ÎN CELE DIN URMĂ.
... Mihai Eminescu - Ec%C3%B2 EcĂ² de Mihai Eminescu Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. În umede lanuri de-albastru ceresc, Merg norii cu hainele crețe Și stâncile rar Ca stâlpii răsar, Negriți și-ndoiți de furtună În lună. Diamant e în aer, în codri  miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scurt argintos Și stele păzesc în tărie Și văile sunt În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier Din fluier. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece Și calu-i turbat Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. Pe umeri de munte ... ca în fundul mării Să mă ia cu sine-n sarai, În nalte albastrele sale, Furtuna, copila de crai. Doresc ca să intru cu luna În dome de nouri, ce pier  Doresc cu popoare de stele Să merg drumul mare din
... Mihai Eminescu - Eco EcĂ² de Mihai Eminescu Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. În umede lanuri de-albastru ceresc, Merg norii cu hainele crețe Și stâncile rar Ca stâlpii răsar, Negriți și-ndoiți de furtună În lună. Diamant e în aer, în codri  miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scurt argintos Și stele păzesc în tărie Și văile sunt În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier Din fluier. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece Și calu-i turbat Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. Pe umeri de munte ... ca în fundul mării Să mă ia cu sine-n sarai, În nalte albastrele sale, Furtuna, copila de crai. Doresc ca să intru cu luna În dome de nouri, ce pier  Doresc cu popoare de stele Să merg drumul mare din
... drumeți pe toți bătea Ca să-i spuie de știa Dacă-n lume cunoștea Alt fugar ca vânăta, Să-i se dreagă inima. Când la urma tuturor, Iat-un biet de cerșetor. [4] În spinare cu desag Și în mână c-un toiag. Iar Ghemiș cum îl vedea, La pământ îl întindea, De falangă mi-l lega Și-l bătea și tot striga: ,,Măi ... Armăsarul necheza, La Ghemiș zburând venea Și-n genunchi el se punea. Ghemiș iute-ncăleca Și spre Dunăre pleca, Apa-n două despica Și sălta din val în val Pân' sosea la cela mal! ↑ În poveștile poporale există o ființă fantastică ce se numește Statul-Palmă-Barbă-Cot , adică cu statul nalt de o palmă și cu barba lungă de ... de oaspeți? și-i răspunde totdeauna: Bucuroși! ↑ Aferim , turcește, sinonim de bravo . ↑ Cuvânt turcesc care însemnează fabricant de arme. ↑ Adică dă năvală în casă cu grămada. Buluc e un cuvânt turcesc care s-a pripășit în țară de când cu năvălirile turcilor, dar începe a se pierde din limba noastră ca multe alte cuvinte slavone și grecești lăsate în
... depărtare se răzlețesc de turmă, Cumplita ghioagă zboară vârtej pe a lor urmă. Și bivolii sălbatici, nebuni de groaza ei, Revin la cârd în fugă, supuși ca niște miei. Știu lupii, hoți de noapte ce ies la vânătoare Când cerul se ascunde în neagra-nvelitoare, Și-n poalele pădurii, sub crânguri tupilați, Privesc duios la bivoli ce-n iarbă stau culcați, Dar nu-ndrăznesc să iasă din umbră mai devale, Căci ghioaga păzitoare le stă în ochi și-n cale. Știu încă și tătarii din Crâm și din Bugeac De groaznica-i lovire de moarte, fără leac. O știu de când o ceată păgână, rătăcită, Scăpat-au peste Nistru amar jumătățită, Și-acum ... care la goană păreche nu mai are. Fugea de groază calul și iute-n câmp sărea, Dar bivolul sălbatic de-aproape-l urmărea, Răgând, mișcând din coarne, plecându-și fruntea largă, Cercând pe cal din fugă să-l prindă și să-l spargă. Briar zări copila!... Viu fulger se izbi Zvârlind în bivol ghioaga menită de-a-l zdrobi. Se puse drept în
... Mihai Eminescu - Miradoniz Miradoniz de Mihai Eminescu Miradoniz avea palat de stânci. Drept streșină era un codru vechi Și colonadele erau de munți în șir, Ce negri de bazalt se înșirau, Pe când deasupra, streșina antică, Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt. O vale-adâncă ce-ngropa în codri, Vechi ca pământul jumeta din munte, Mâncând cu trunchii rupți scările negre De stânci, care duceau sus în palat  O vale-adâncă și întinsă, lungă, Tăiată de un fluviu adânc bătrân, Ce pe-a lui spate văluroase pare A ... ca scorburi de tămâie. Copile sunt cu ochi rotunzi și negri, Cu flori de aur, de smarald  cu stânce De smirnă risipită și sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile și mândre plaiuri, E pulbere de-argint. Pe drumuri Cireși în floare scutură zăpada Trandafirie a-nfloririi lor, Vântul le mână, văluros le nalță, De flori troiene în loc de omăt Și sălcii sfinte mișcă a lor frunză De-argint deasupra apei și se oglindează În fundul ei  astfel încât se pare Că din aceași rădăcină crește O insulă în ...
Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan
... Iar boierii zi și noapte Stau la patul său de chinuri... Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară: Lângă patul său de chinuri Toți boierii s-adunară. În ceardac cerând să-l ducă, A luat în mâini ocheana, Să mai cate încă-odată La Moldova lui, sărmana! Și de ce-a văzut într-însa L-a cuprins ... Vodă nu mai este!" Tristă-i mănăstirea Putnei, Porțile deschise-așteaptă Strălucit convoi ce vine Și spre ele-ncet se-ndreaptă. Este Ștefan. Azi străbate Cel din urmă drum prin țară, Dar pe unde trece-acuma, În măreața zi de vară, Plânge dealul, plânge valea, Plâng pădurile bătrâne, Și norodu-n hohot plânge: ,,Cui ne lași pe noi, stăpâne?" EPILOG Patru veacuri ... durere Au trecut - și-n noapte-adâncă Doarme Ștefan, dar și astăzi Neamu-ntreg îl plânge încă. Și-l vor plânge codrii veșnic Fremătând duios din ramuri, Cât vom fi-n cuprinsul nostru Tot iloți ai altor neamuri! Jalnic apele l-or plânge; Și zadarnic, multă vreme, Din adânc de văi pierdute, Triste buciume-or să-l cheme... Însă când suna-va ceasul De dreptate pentru țară,
Vasile Alecsandri - Cântece de stea și povestea vorbei de Anton Pann
... aminte. Lăsăm dar altora, mai bine informați, mulțumirea și datoria de a umplea această lacună. Anton Pann a publicat un poem în mai multe tomuri, tradus din limba grecească în versuri românești, sub titlul de Erotocrit. -- Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea. -- O șezătoare la țară, tablou viu de obiceiuri câmpenești, în care sunt diverse hore poporale. -- Cântece de stea , sau versuri ce se cântă în seara nașterii Domnului Cristos, cu un adaus de cântece morale și de note bizantine de muzică, numite glasuri. -- Spitalul amorului, colecție de cântece de lume ... dat Un ostaș a alergat, Cu sulița l-a împuns. Sânge și apă au curs! Aceste cerul văzând Și pământul nerăbdând, Din temelii s-a clătinat, Soarele a înnegrit, Pietrele s-au despicat! etc. În cântarea XX, care urmează, găsim o descriere a iadului, precum se vede zugrăvit în pridvoarele unorbiserici vechi: Văzui balaur căscând Și din gură foc vărsând, Curgând ca un rău întins Înflăcărat și nestins. Văzui popi mulți eretici Cu dascăli și grămătici Aruncați cu capu-n jos În ... de stafii , de strigoi , de moroi , de tricolici , de vârcolaci , de carul lui Sf. llie , de drăciile lui Pepelea , ca și când ar fi copilărit ...
Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu
... asupra nimicniciei vieții. Fără îndoială: Eminescu înțelegea cum trebuie pe Kant; însă aceasta nu are a face: acolo unde Eminescu își nutrește poezia din filozofie, el operează cu elementele unui panteism spiritualist, care ne amintește de Spinoza, de idealismul lui Fichte, de ideologii magice, de credințe în revenirea acelorași forme fenomenale și în metempsihoză. Eminescu a definit doar poezia: voluptuos joc cu imagini. Din filozofie, ca și din orice alt izvor, Eminescu își oprea imaginile care-l fermecau mai întâi pe el însuși. Vis al neființei e universul cel himeric. Vis al neființei este un fel de nonsens, pentru cine ar vrea să ia vorbele acestea drept formulă filozofică. Dar vis și neființă țin ... societății românești în trecut. Regenerarea și mântuirea se vor găsi, prin urmare, în mântuirea de liberalism, în apărarea țării de industrializare și de capitalism apusean, în eliminarea intermediarului comercial parazitar, în specie a evreului, în degrevarea statului de excesul funcționăresc, în revenirea la mica industrie din trecut, în total deci, autarhie economică în marginile unui stat agrar. În ...
Nicolae Filimon - Lăutarii și compozițiunile lor
... Nu mă pedepsi, stăpînă, Și-mi spune de mă iubești. IV Aoleo, ce bătăioasă, Nici cu asta nu țiu casă! Melodiele acestor cîntece sunt scrise în timpul lui Caragea, Alexandru Suțu și Grigorie-vodă Ghica. Cele cu no. I, II și III sunt compuse de lăutarii din București, iară cel din urmă de lăutarii din țară; esaminîndu-le însă cu băgare de seamă, vom vedea că în toate domină elementul muzicei orientale și că, dacă în locul versurilor acestora, am pune altele religioase, s-ar putea cînta în biserică fără să scandalizeze urechea celui mai bătrîn și mai bigot creștin. Melodiele scrise pe versurile acestea: O, fericire, dulce simțire etc. și Rămîi sănătoasă ... a zis și s-a dus, horele numite: canapeaua, hora Crețianului și altele sunt producțiuni mixte, în care elementul european este pus în luptă cu cel orientale, iar melodiele de la baladele și canționetele acestea: I În faptul zilei, de dimineață, Căruța poștei pe drum mergea. II Anima-mi e întristată, În lacrămi înecată [2] III Maria cea bălaie, frumoasa din ...
Urmuz - Plecarea în străinătate
... timpul, se furișă, neobservat de nimeni, în camera scundă din fundul curții, trecînd la religiunea mozaică. Nu mai avea nici un moment de pierdut. Intrase în al șaptezecelea an al existenței sale, lăsînd în urmă un trecut glorios, și acuma zilele îi erau numărate. Singura dorință ce mai avea era să-și serbeze nunta de argint. În acest scop chemă pe toți argații și, după ce îi invită mai întîi să ciugulească din niște sămînță de cînepă, îi aruncă în o cristelniță de var. Urmară apoi trei impiegați definitivi de clasa treia și un arhiereu! El însuși, ca să poată liniști mulțimea, care începuse să ... ani, își scoase căciula și luă tot atunci ultimele dispozițiuni cari erau și ultima voință. Renunță la toate titlurile și întreaga sa avere, se dezbrăcă în pielea goală, rămînînd încins numai cu o funie de tei și, după ce în această stare mai privi încă o dată marea nemărginită, se sui în prima căruță cu arcuri ce întîlni în cale și, ajungînd în goana cailor la orașul cel mai mare din apropriere, merse din apropriere, merse de se înscrise în barou… CONCLUZIUNE ȘI MORALĂ De vreți cu toți, în timpul nopții, un somn în tihnă să gustați, Nu faceți schimb de ilustrate cu
Constantin Negruzzi - Sobieski și românii
... îl curmă bătrânul. Te temi că-i pieri! Mare pagubă! un mișel mai puțin. Vânătorul astfel înfruntat se trase rușinat și se sui pe ziduri. În vremea aceasta, oastea se apropiese. Regele trimise un ofițer ca să vorbească cu cei din cetate. Solul veni la poartă. Bătrânul îl salută de pe zid. — Bine ai venit, domnule, ce poftești de la noi? — Măria-sa regele ... pace unor oameni care nu i-au făcut nimică. Cetatea n-avem gând să i-o dăm cu una, cu două, macar că nu sunt în ea nici averi, nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbul din pușce, pre care i-l vom trimite noi de pe ziduri, fără să se mai ostenească să vie înuntru. — Plecați-vă, zise trimisul, și ... duse. Asaltul începu. Tunurile așezate pe scaune de lemn băteau necontenit cetatea. Plăieșii răspundeau cu gloanțe care nu făceau greș. Fieștecare împușcătură obora câte unul din vrăjmași, și mai ales din ofițeri, asupra cărora erau țintite flintele lor. Leșii piereau fără a face spor. În ziua dintăi, doi vânători pieriră. A doua zi și a treia zi mai căzură cinci și se răniră doi. A ...