Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE CE
Rezultatele 1701 - 1710 din aproximativ 2398 pentru DE CE.
Cincinat Pavelescu - Poema ochilor
... Cincinat Pavelescu - Poema ochilor Poema ochilor de Cincinat Pavelescu Sunt ochi adânci ca un păcat Ce-ascund sub gene de-ntuneric Un vis, în negrul lor misteric, De-a pururi alb și nepătat. Sunt ochi cu ape de smarald, Verzi, limpezi, reci ca valul mării, Și poate-n ei un suflet cald Și-neacă tainele-ntristării. Sunt ochi de palidă virgină, Parcă măriți de suferinți, Ce-aruncă umbră peste minți, Din mângâioasă lor lumină. Sunt ochi în care amintirea Iubirii ce i-a chinuit În globul lor cel mărginit A scăpărat nemărginirea. Dar dintre toți, de
Mihai Eminescu - Călin Nebunul
... acuma două mai era cum mai era, Nu că doar ai pute spune cum că - a fost așa ș-așa, Nici o vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseța astor fete de-mpărat. Dar deși nu-ți poți da vorba despre ele cu cuvântul, Mintea tot le - atinge umbra, ochii lor i-ajunge gândul, Dar de cea mai mijlocie nici un gând să n-o măsoare, E o floare de pe mare, cine-i cată-n față moare. Mulți feciori de împărați, de războinici lăudați Le-au cerut ca s-o li-o dee, ca cu chipul de femee Să-mpodoabe c-o icoană viața lor cea năzdrăvană, Da-mpăratul nici gândește să li dee - așa comoară, Ale casei lui mai mândre și ... mai trainice odoară. Da-ntr-o sară-n drum de țară cine dealul mi-l coboară? Trei feciori voinici de frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin în zale îmbrăcați, pe cai negri - ncălicați , Spițelați, ușori ca vântul , de-o frumseță - ntunecoasă , Au venit să-i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi să-i ceară tot bielșugul de pe țară! Și ce nu se pun
Mihai Eminescu - Călin nebunul
... acuma două mai era cum mai era, Nu că doar ai pute spune cum că - a fost așa ș-așa, Nici o vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseța astor fete de-mpărat. Dar deși nu-ți poți da vorba despre ele cu cuvântul, Mintea tot le - atinge umbra, ochii lor i-ajunge gândul, Dar de cea mai mijlocie nici un gând să n-o măsoare, E o floare de pe mare, cine-i cată-n față moare. Mulți feciori de împărați, de războinici lăudați Le-au cerut ca s-o li-o dee, ca cu chipul de femee Să-mpodoabe c-o icoană viața lor cea năzdrăvană, Da-mpăratul nici gândește să li dee - așa comoară, Ale casei lui mai mândre și ... mai trainice odoară. Da-ntr-o sară-n drum de țară cine dealul mi-l coboară? Trei feciori voinici de frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin în zale îmbrăcați, pe cai negri - ncălicați , Spițelați, ușori ca vântul , de-o frumseță - ntunecoasă , Au venit să-i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi să-i ceară tot bielșugul de pe țară! Și ce nu se pun
Ion Luca Caragiale - Partea poetului
... frunte, i-a răspuns: — O fi și frumoasă! — E duioasa noastră mamă! a adăogat Poetul. — Da, duioasă mamă, ce e drept... Trebuie numa s-o bați să-i sângerezi sânul până să se-ndure să-ți dea o picătură de lapte... Și încă vara, cât să fie de zăduf, calea-valea; dar să poftești d-ta iarna — că pasămite nu ești de p-aici — să poftești când turbă și urlă... atunci s-o vezi ce duioasă e! — Da, știu; dar, chiar în furoare, ce sublimă este! — Bag seama, zice muncitorul, d-ta or ești lovit cu leuca, or altă treabă n-ai decât să râzi de mine... Ia cată-ți de drum, domnule, că n-am poftă de glumă pe nemâncate!... Și s-a pornit omul la lucru mai departe. Vorbele și purtarea atât de grosolane ale acelui țăran l-au mâhnit pe Poet, îndemnându-l să se ducă-napoi, sus. — Iar d-ta, drăguță? l-a-ntrebat ... și l-a-nvârtit în loc cu fața spre ușe și cu spatele spre-mpărat; iar un diplomat l-a consiliat de dinapoi, să zboare pe scară-n jos. Plecând astfel, mai mâhnit ...
Ion Luca Caragiale - Șah și mat!
... n-a mâncat nimica din ajun. El merge să dejuneze în pripă la otel — să dea fuga aprodul să-l cheme îndată ce-o sosi prezidentul. Lasă consiliul într-o fierbinte discuție asupra întăriturilor de la Metz, și se duce la cafeneaua-birt a otelului. Pentru ca să evite însă vreo indiscretă întâlnire, nu stă în sala cea ... l cheme... Nimeni... A isprăvit; fără să mai ia cafea, se scoală să plece... Mai întreabă încă o dată pe chelner... Nimini... Atunci, ce se gândește? pentru că n-a venit încă să-l caute, n-are de ce să se grăbească; își comandă cafeaua și se așează iar la loc să-și mai dezmorțească membrele... Acum, după dejun, îl ajunsese pe om oboseala ... era spart. „Desigur — gândește el — sunt cartofori... de dimineață au luat-o... ori poate că n-a [sic] isprăvit încă de aseară..." E aproape 2 și nimini nu vine să-l caute... Mormăiala însă crește dincolo... începe să se auză distinct o dispută de joc: regina! calul! pionul!... E desigur o partidă de șah tot așa de ...
Alexandru Dimitrie Xenopol - Istoria ideilor mele
... m'a împins a cultiva mult și a gusta această artă. Tatăl meu era un om foarte harnic și de o exactitate neștirbită în îndeplinirea îndatoririlor lui și de o cinste fără pereche. Despre această cinste a lui face dovada împrejurarea că după ce a fost aproape 20 de ani director al penitenciarului de Iași, mânuind pentru aprovizionare sutimi de mii de lei pe an, a murit absolut sărac, nelăsând mamei mele nici măcar cu ce să-l înmormânteze. Sărăcia lui este cu atât mai chinuitoare, cu cât el avea o numeroasă familie, care crescuse pe rând până la 6 copii ... această limbă de la tata. Mai așteptam aceste două mari zile și din pricina că atunci ni se primeneau hainele pe care tata avea totdeauna de grijă să le facă mai largi de cum cerea talia nostră «căci, spunea el, copiii cresc». În această încunjurime de muncă și de intețire intelectuală s'a deșteptat prima mea copilărie. În pensionul tatălui meu lucram alături de tovarășii mei mai răsăriți: Vasile Ureche; Alexandru Radovici și Scarlat Scheletti (acești doi din urmă acum generali în retragere), Emil Costinescu (fost ministru ...
Dimitrie Bolintineanu - Copăcenii
... Dimitrie Bolintineanu - Copăcenii Copăcenii de Dimitrie Bolintineanu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Plângi, frumoasă țară, lacrime de sânge! Plângi, precum durerea ne-ncetat se plânge, Căci amărăciunea ce te-a-nconjurat Sufletul tău fraged crud a fărâmat! Fiii tăi cei vitregi fost-au pentru tine Mai amari ca vârful ... te dară sclavă la tiranii tăi — Tu bătuși trei secoli pe nemicii răi; Dar putuși învinge dalba tinerețe Ce simțeau spre fiii-ți plini de frumusețe? Le lăsași tu capul cel încununat. Ei ți-au smuls cununa, la străini a dat. Îi lăsași să joace cu-armele sublime ... Ș-ai tăi fii le dară hordelor străine. Plângi, ș-ascunde plânsul, să nu dezvelești Rușinoasa faptă celor ce iubești. II Intră prin Moldova mii de turci, tătari, Domnul cu muntenii și făloși maghiari. Domnul României scrie lui Dumbravă ,,Nu venim a bate țara noastră bravă, Ci să scoatem ... senin Vine către corturi... Ambii domni închin! Vine, dar lovește pe convivi la masă. Domnii, cu teroare, mese, corturi lasă. Ionașcu vine. Din trei părți de loc El lovește turcii și-i trăsnește-n foc. Apoi cade p-unguri, fărâmă c-urgie, Cei mai mulți,
Ștefan Octavian Iosif - Pasteluri (Iosif)
... — Par minunate jucării ; Se-nșiră, se desprind, se strică În praf de raze aurii... III Tresari din somn... Ce harmalaie ! Țigani cu șatra — ce mai vrei ? În car, sub rogojina spartă, Fumează, cîntă, rîd femei... O droaie de copii în zdrențe Fac roată și se bat, și sar... Dulăi bătrîni, cu limba scoasă, Merg serioși pe lîngă car... Se depărtează caravana... De praf, abia o mai zăresc... Cîmpia ațipește iarăși, Doar greierii mai țîrîiesc... IV Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg, Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. Uruie trăsuri și care. Tobe, trîmbițe răsună ; Un balon scăpat se-nalță, Dus de vînt, jucînd în lună... Vine-un călăreț în goană, Sar lătrînd în drum dulăii, Rîd suratele gătite, Mînă-n mînă cu flăcăii ; Și mi-e ... Căci a lor e lumea toată !... V Coboară seara pe cîmpie... Pe drum pustiu, un car cu boi Se leagănă încet, departe... Cresc nori de pulbere-napoi. În car, îngînă cărăușul Un cîntec vechi și trist nespus, Ca o poveste-ntunecată A veacurilor ce
Mihai Eminescu - Tăceți! Cearta amuțească...
... vulcane când s-aprind; Când prin a vieții visuri  oștiri de nori  apare A morții umbră slabă cu coasa de argint Tăceți! Cum tace-n spaimă a Nordului popor Când evul asfințește și dumnezeii mor. Aduceți-vă aminte de-acele nalte poze De frunțile-n lumină a vechilor profeți; Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur și roze Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreț Și-n fruntea unui popol  pierdut în chin  e Mose, Și sufletul lui mare, adânc și îndrăzneț, Prevede că în sânul ... și-n gându-i și-n biblia lui scrisă Viața-ntreagă mare unui popor e-nchisă. Astfel în noaptea noastră pierdută și amară, Un glas de deșteptare adânc a răsunat, O stea a rupt puternic eclipsa cea solară, Un stâlp pin chinuire un drum ne-a ... în ceartă se scutură și mor. Os magna sonaturum! Idei c-ale lui Crist În limba inspirată unui evanghelist. Inima lui cea mare menită fu de soartă Să nască-ntr-un timp rece, căzut, degenerat, Dacă în fundul negru, adânc din marea moartă, Cu-ape de plumb, cu valuri greoaie-n a ei pat, Vulcan puternic, care cutremur în el poartă, Cu razele-i
Cincinat Pavelescu - În munți (Pavelescu)
... Cincinat Pavelescu - În munţi (Pavelescu) În munți de Cincinat Pavelescu Cu buclele blonde și ochii adânci Copila pribeagă se duce spre stânci. Și toamna pictează-mprejuru-i decor, Pădurea de aur cu frunze ce mor. Copilă bălană, eu nu știu să-ngân Cuvinte frumoase ce-n suflet rămân! Dar poate, iubita, ea nici n-a știut Cuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut. De
... George Ranetti - 0 şi 1 0 și 1 de George Ranetti Țifra Zero, obosită, Gâfâind, cum e ea grasă, Vru-ntr-o zi să stea la masă, Căci era și flămânzită (Pântecu-i e ... foamea să-și potolească. Însă Unu, Ca nebunu, Insultă pe bietul Zero: - „Cum îndrăznești, hahalero, Lângă mine să te-așezi? Nu te vezi În ce hal ești, măi fârtate? Un nimic!... O nulitate! Eu, cu capul sus, semeț, Și drept ca un făcăleț, Stau în fruntea tuturor, Stau în fruntea ... Să stai tu la prânz cu mine?! Tu, pe care te-am văzut Încă cu-n altul ca tine, Tot așa necunoscut, Stând pe uși de la latrine? Marș d-aici!â€� - „Nu fi mândru cu cei mici, Unule, Nebunule! Îi răspunse Zero-ndată: Darnic n-ai fost niciodată, Nici ... să fie lată, Țifra Două, înarmată, Porni dârză la război Împotriva țifrei Unu, Și l-ar fi distrus, cu tunu, Ori mai știu eu cu ce armă, Dacă Unu speriat, Pe Zero n-ar fi chemat Cu un strigăt de alarmă. Zero, iertând pe mișel, Veni-ndată lângă el, Silind pe Două să plece, Căci – vă jur că nu-i minciună – Unu și ...