Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 1731 - 1740 din aproximativ 4001 pentru .

Johann Wolfgang von Goethe - Cântec de nuntă (Goethe)

... arată deodat C-a lampei lumină el e spițelat. Cu mutra lui gravă de-orator încercat La picioarele contelui vine, Ce nu doarme, doarmă voire-ar! Permisu-ne-am noi sărbători aici sus De când părăsiși aste sale. Și când te credeam îndeparte-ncă dus, Gândeam petrecem încale, Și dacă dai voie și nu te înfrici Petrece-or în gură-îndemână, pitici, N-onoarea miresei bogate și mici. Iar contele-n ... ș-auzul văzând, Cum este-n castelele regilor rând. În căruța aurită în fine Mireasa cu oaspeții vine. Ș-aleargă cu toții acuma-n galop -și aleagă în sală locșorul. La-nvârtit și la valț și la veselul hop Își alege oricare odorul. Ș-acum țiuie, scripcăie, sun zurăind, Se ... El crede că zace în friguri. Ș-acum clappai și dappai și rappai, așea De laiți, scaune, mese. La masa cea mare oricare ar vrea stea lângă puicele-alese. Ș-aduc cârnăciorii, jamboanele mici Și păsări și pești și fripture pitici Și vinul înconjură mesele mici, Și vuiesc, gălăgesc pân ...

 

Ludwig Uhland - Blestemul bardului

... — Copilul meu, fii gata, grăi bătrînul lin, Adînc din pieptu-ți smulge și cîntă viers deplin. Revarsă dor și patimi, tot sufletul în el, -nduioșem pe craiul cu inimă de-oțel. Sub bolți străvechi, în sala măreață ei intrau ; Și craiul și crăiasa pe tron acolo stau : El â ... a spart, Apoi în glas puternic se-ntoarce cu blestem, Încît și bolți și parcuri înfiorate gem : — Vai vouă, ziduri mîndre ! În veci nu mai sune În încăperea voastră nici viers, nici glas de strune ! Nu, ci fricoase păsuri de sclav, suspin și plîngeri, Pîn' veți cădea trăsnite ... răzbunării înger ! Vai vouă, mîndre parcuri strălucitoare-n rouă ! Cadavru-acestui tînăr vi-l pun în față vouă, veștejiți ca dînsul, secînd orice izvoare : fiți un loc de spaimă în zile viitoare ! Vai ție, crai sălbatic ! A barzilor urgie ! Deșartă lupta-ți cruntă spre glorie fie ! Și piară negru-ți nume în negura uitării, Cum cel din urmă geamăt se stinge-n hăul zării ! Strigă bătrînul; cerul îi auzi cuvîntul ...

 

Marius Marian Șolea - Absint

... Șolea Sînt fericit în orașele și comunele poporului meu sensibil și vioi în destin. mă simt ca un mușuroi de furnici. mine, amintiri și voluptate... mergem în doi prin țara cu chei și arnici peste oase uscate! s-au fandosit și ele, cuvintele limbii române, poeții își pun poalele în ... de faruri prăfuite. stau aliniate precum nenorocirile neamului și în poziție istorică îmi dau onorul ca unui mare comandant de idei și emoții. nu vreau rîd, mă întorc la casa de cultură -mi continui lansarea în orașul acesta. și primim toți flori de la copii timizi și obligați de profesori aducă buchete din acele douăzeci de salarii ale taților. decada culturii gorjene a picat la timp. ca o pleașcă. voi nici nu știți ...

 

Matei Milu - Vîrsta și vremea... carele toate le preface

... Matei Milu Informații despre această ediție     Vîrsta și vremea... carele toate le preface,     Scumpete în galantomie     Și galantomie în iconomie     Vrut-au și pah. Lazu se-îmbrace,     Deci gustul nu-i lipsește,     Punga nu-l embodisăște,     În Ies ivește,     Pe ulița mare trăzaște,     Cu 15 lei cheltuială      facă pombă și fală     Întră în sultan mezat,     Cumpără un șlic albu lat,     Banița în cap își trîntește     Și singur fudulește ;     Iar ca nu fie strănțuros,     Își întoarce bernevici pe dos,     Iar antereu și caftan     Are din zilele lui Cehan,     Dar conteș din zilele cui,     La letopiseți nu ...

 

Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale)

... ncheagă unde groase de miere-mbălsămată, Și-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată Că simt cum plânge-n mine ceva nedeslușit. Melancolia face în pieptu-mi tresalte Neînțelese doruri, în vreme ce-ațipind Ființa mea de astăzi, în locu-i răsar alte Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte, Zguduitoare patimi ... Într-un noian albastru de mistice visări... Din crudele cătușe, ce încă mă mai leagă, De omeneasca fire treptat mă dezrobesc, Înseninată mintea-mi începe -nțeleagă, Cu-amar dezgust, a vieții zădărnicie-ntreagă Și, liberă, străină de tot ce-i pământesc, Se-nvoaltă, se-ntraripă, spre slăvi semeț ... ispita acestei năluciri... Întotdeauna dânsa mă mustră cu blândețe: - De ce-mpotriva firii hain te răzvrătești; Tot ce-i frumos în suflet de ce lași înghețe Jertfind trufiei sterpe senina tinerețe? Ia seama că ea trece și n-o mai regăsești. A-ți înfrâna încearcă sălbatica pornire, Cât ... în nimic! Iubirea e robie; trădarea - umilință; Nădejdea? ce-mi rămâne a mai nădăjdui? Precum în nepăsare trăiesc fără credință Voi ști deopotrivă mor fără căință, Chiar clipa ce-a din urmă o voi disprețui. Cât mai curând ea vie, aducă-mi alinarea De veci și ...

 

Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles... (variantă)

... în veci        Aprins de zeul Amor Și ale sale raze reci        Pe frunte lumina-m-or. În urma lui un dor nespus        S-alerg o m-alunge, Deși se nalță tot mai sus        Ca nu-l pot ajunge. Va rămânea necunoscut,        Va stăpâni departe, Cum stăpânește pe trecut        Întins, eterna moarte. Căci stăpânește tot ce-a fost ... fie. Câte iubiri fără-nțeles,        Câte-nțelepte-asemeni, Câte cu moartea s-au ales        A fi surori de gemeni. Câte amoruri se jurau        ție pe toți vecii, Pe când de flori se scuturau        Alături liliecii, Și-au prefăcut pe-acest pământ        A noastre vieți în stepe ...

 

Mihai Eminescu - Adio (Eminescu)

... vrei, De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-ntre femei                               Mă lasă. Căci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele, mă îmbăt și de scântei                               Din stele, Când degerând atâtea dăți, Eu mă uitam prin ramuri Și așteptam te arăți                               La geamuri. O, cât eram de fericit mergem împreună, Sub acel farmec liniștit                               De lună! Și când în taină mă rugam Ca noaptea-n loc steie, În veci alături te am,                               Femeie! Din a lor treacăt apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc                               Aminte. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demult                               Poveste ...

 

Mihai Eminescu - Când se juca Elisa M%C3%BCller...

... brață. Ah, cât te iubesc de mult! Cine mă învață? Eu mă duc, te părăsesc ­ Nu mă privi șuler, La spectacol mă pornesc, Stăi -mi văd de guler. În teatru românesc Azi e Elisa MĂ¼ler. Un copil netrebnic sunt ­ Spune-mi-o apăsată. Mi-ai legat acest ... surâde-mi înc-un pic Și nu-mi fi ursuză. Căci cu degetul cel mic Te ating pe buză. Și șoptește-mi un nimic Nimeni n-auză. Astăzi e duminecă. Pac! și una bună. Eu te las și bine că Mi te las nebună... Trage-te de mânecă... Ce știi ... o piatră de inel, E a nopții neauă, Arde-atât, încât cu el Aș aprinde-o steauă. Ș-apoi taci ca nu cumva audă-o floare C-ai șoptit așa ceva: Din ascunzătoare S-ar roși ­ mai, mai așa Cum o oarecare. Cum te uiți așa, năuc ...

 

Mihai Eminescu - Când te-am văzut, Verena...

... am văzut, Verena... de Mihai Eminescu Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi Zăvor voi pune minții-mi, simțirei mele lacăt, nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gândirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam ardă pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cântare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ... De dulcea iscodire eu mă feream în laturi. În veci cătam în suflet mânia s-o întărt, Ca lumea ș-a ei chipuri -mi pară vis deșert De muierești cuvinte și lunecoase sfaturi. Ușor te biruiește poftirea frumuseții, Ziceam ­ și o privire din arcul cel cu gene ... păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii, Dizbărbătează mintea cu vălul amăgirii ­ Deci în zădar ți-i gura frumoasă, ochii tineri. Decât -ntind privirea-mi, ca mâni fără de trup, caut cu ei dulcea a ochilor tăi vrajă, În porțile acestea mi-oi pune mâna strajă, De nu atunci din frunte-mi mai ...

 

Mihai Eminescu - Cântec de nuntă (Goethe)

... arată deodat C-a lampei lumină el e spițelat. Cu mutra lui gravă de-orator încercat La picioarele contelui vine, Ce nu doarme, doarmă voire-ar! Permisu-ne-am noi sărbători aici sus De când părăsiși aste sale. Și când te credeam îndeparte-ncă dus, Gândeam petrecem încale, Și dacă dai voie și nu te înfrici Petrece-or în gură-îndemână, pitici, N-onoarea miresei bogate și mici. Iar contele-n ... ș-auzul văzând, Cum este-n castelele regilor rând. În căruța aurită în fine Mireasa cu oaspeții vine. Ș-aleargă cu toții acuma-n galop -și aleagă în sală locșorul. La-nvârtit și la valț și la veselul hop Își alege oricare odorul. Ș-acum țiuie, scripcăie, sun zurăind, Se ... El crede că zace în friguri. Ș-acum clappai și dappai și rappai, așea De laiți, scaune, mese. La masa cea mare oricare ar vrea stea lângă puicele-alese. Ș-aduc cârnăciorii, jamboanele mici Și păsări și pești și fripture pitici Și vinul înconjură mesele mici, Și vuiesc, gălăgesc pân ...

 

Mihai Eminescu - Călin Nebunul

... poți da vorba despre ele cu cuvântul, Mintea tot le - atinge umbra, ochii lor i-ajunge gândul, Dar de cea mai mijlocie nici un gând n-o măsoare, E o floare de pe mare, cine-i cată-n față moare. Mulți feciori de împărați, de războinici lăudați Le-au cerut ... frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin în zale îmbrăcați, pe cai negri - ncălicați , Spițelați, ușori ca vântul , de-o frumseță - ntunecoasă , Au venit -i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi -i ceară tot bielșugul de pe țară! Și ce nu se pun de-i cer trei luceferi de pe cer! De-ar pute, de n ... trei luceferi el li-ar da, Dară fetele lui ba. Unu - atunci din ei s-a dus Și în noaptea cea senină ca fluere s-a pus, Vine-un nour, ce-i de nour? Vine-un vânt — da ce-i de vânt? Vine-o ploaie ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>