Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru L��N��

 Rezultatele 1761 - 1770 din aproximativ 2099 pentru L��N��.

Emil Gârleanu - Căprioara

... ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit ... muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpăstiilor acelora numai ele, caprele, puteau a ...

 

Dimitrie Anghel - Jertfa

... trandafiri albi erau pe lume, și ei o pată de sînge îi trebuia. Obosită atunci, se așeză lîngă o fîntînă și visă la podoaba ce n-o găsea nicăiri. Nălucitor gîndul acesta îi revenea în minte. În umbra pleoapelor lăsate, o pată rumenă se făcea și floarea lua trup, se clătina ... era un tînăr grădinar cu părul bălai și cu ochii limpezi ca două cicori. Văzînd-o cum se stinge încetul cu încetul și cum nimic n-o mai poate abate din visarea ei, se ofilea și el visînd, cum ar putea să găsească floarea nevăzută, să i-o dea domniței lui ... împunse la un deget, din nebăgare de seamă, și o lacrimă roșie de sînge căzu în inima unei flori albe, ca un răspuns visului ce-l urmărea de atîta vreme. Un zîmbet de mulțumire îi lumină fața pală, și, ca și cum ar fi găsit o comoară, rupse albul trandafir, și ... petală se împurpura și de ce se făcea el mai galben la față, de ce mai purpur și mai frumos se făcea trandafirul. Și cînd n-a mai rămas o foaie albă în el, ci s-a făcut totul ca o rană deschisă, el și-a ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Barnoschi-domnul

... moare Pentru țara sfântă! Nu-s român eu oare? Nu voi să mă apăr, căci nu voi să dau Turcilor în țară drepturi ce ei n-au. Dreptul vă lipsește... Patria română N-a învins-o nimeni cu armele-n mână! Ea plătește vouă să o apărăți; Nu ca să o spargeți, nu să-o-ngenuncheați. Mândri de puterea cea materială, Peste țară drepturi vă ... pierzare." — ,,Moarte!" strigă pașii. Domnul jos pe piață, Cu virtute rară, pierde a lui viață. Dar când cade capul, calul său ce-l

 

Anton Pann - Țermonia unui bătrân

... zile Fiind foarte țermonos, La dame și la copile Era și mai cu prisos. Într-o zi văzând că vine O damă a-l cerceta, El cu părere de bine Vrând ei a se arăta, Ieșind să o-ntâmpineze, Pe loc de brățet o ia, Chip să ... te ascult nu-mi vine, Că mă tem să nu caz eu" Mulți sunt carii ne arată Politică de prisos, Dar țermonia cea dată Privește-n a lor folos. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 ...

 

George Coșbuc - Sus inima

... S-o scape de stăpâni. Azi singur noi, românii Suntem în ea stăpânii, Sus inima, români! O lege-avem străbună Prin veacuri de furtună Ea n-a putut s-apună Strivită de păgâni. Ne-a fost Cel-Sfânt tărie Și-n veci o să ne fie: Sus inima, români! În țara românească De-a pururi să trăiască Credința strămoșească Și graiul din bătrâni. Spre ...

 

George Coșbuc - Bradul (Coșbuc)

... â€� Tot m-am judecat cu mine: Să dau bradului mai bine Ori iubitei   Crezământ? — „Nu-i trirnite!" zise ea. — „Că n-am zor să ies în lume. De-i trimiți, îi fac de-ocară, Că-i arunc pe uși afară — Scoate-mi nume   Cât or ... fi, brade, să ghicești, Îți încred o bogăție: Leagăn am să fac din tine, Și-un copil — de-o fi cu bine — Ți-l dau șie   Să mi-l crești! De mă-nțeli, te fac la noi Poartă curții: să te-ajungă Câte rele pierzătoare, Să te bată ploi și soare, Să te-mpungă ...

 

Constantin Negruzzi - Floarea, Florărița româncă

... e destul podoaba Ce-ți dărui natura atât de-mbelșugat? La ce-ți slujește salba și scumpele mărgele Ce-mpregiurâ cu fală frumosul tău grumaz? L-a lumei obiceiuri voiești a te supune Prin lucea minciunoasă deșartelor gătiri; Nu știi că-mprumutata podoabă nu-i plăcută. Nici ... bradul de subțire, atunce cred poveste! Că poamele și roza surori cu tine sunt. Al tău păr este negru și-ntunecos ca ceasul Când intră-n inimi fragezi păcatul fioros; Pe buze-ți stă garofa. — Spune, frumoasă, oare Gurița ta nu este făcută din garofi? Ai tăi obrazi sunt rumeni ... căci ești rânduită de soartă să iubești; Dar când puful din față-ți ca floarea se va șterge Și-i rămânea ca roza ce crește-n Ieriho, Ca cea veștedă floare ce-atunce se roșește, Când o adapă-n

 

Dimitrie Bolintineanu - Cupa lui Ștefan

... domneasca sală se întinde masă. Misail prezidă ast banchet voios Și în timpul mesei zice dureros: - "Ștefan după moarte lăsă moștenire Arcul său și cupa l-astă monastire. Cu Cantemireștii leșii au venit Și prădând locașul, arcul au răpit; Însă nu răpiră cupa minunată! Ea trăiește încă, de mirare!... Iată!" El ... rândul a venit, Misail ia cupa și-astfel a vorbit: - "Unde este timpul cel de vitejie? Timpul de mari fapte?... Vai! n-o să mai vie? A căzut Moldova, căci orice români Se roșesc la gândul a mai fi stăpâni. Ei îmbracă manta ... va mai bea nimeni din această cupă; Când un suflet mare se va arăta, Hârburile cupei le va aduna." Zice,-aruncă cupa și o sparge-n trei... Nimeni n

 

George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu

... Trebuie să dai cuvintele la o parte cu lopata, ca să descoperi o idee liliputană, care de obicei nu merită osteneala: Nu vezi tu că-n înțelesul cel zadarnic și cuminte, Care tremură-n belșugul de zâmbiri și de cuvinte, E podoaba unei calde, dulci comori nerisipite De dorinți pe care ochii nu le lasă tăinuite Prin văpaia lor ... a talentului veritabil, mic sau mare: Greu mi-i, dragă, fără tine Și te chem de-atâtea ori — Nu din zori și până-n sară, Ci din sară până-n zori... [2] În sfârșit, câteodată, poetul face atâta economie de material, încât ajunge la acest ideal de exteriorizare: exprimă direct numai o parte din ce ... de Arta lui, de Principiile lui, de Teoriile lui estetice, că devine agresiv și rău ca un câine de sex, care-și apără puii ce n-au făcut încă ochi. Originalitatea poeziilor lui Eminescu nu stă nici în bizarerie, nici în obscuritate. Subiectul celor mai bune poezii e luat din domeniul ... de acestea, el le concentrează sau le personifică, dându-le viață poetică: S-a dus amorul, un amic Supus amândurora... Uitarea le închide- ...

 

George Coșbuc - Hafis

... și mufti ne-o ia. Și mufti Ia urmă se pune și-o bea —                Și dăm de rușine! În strada cea strâmtă e cârciumă-n fund;                Ghiaurii beau bine; Când merg eu pe-acolo, ghiaurii s-ascund,                Cu spaimă, de mine. Eu beau câte-o cană, beau două, ba trei ... vinul oprit de profet!â€�                â€” „Oprit e, creștine! Dar nu e mirare, că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc,                Și-aceasta-i rușine!â€� Ghiaurii au haine lipite pe ei;                De dânșii e bine: Bei vinul, și mufti nu-ntreabă „ce bei ...

 

Vasile Alecsandri - Ciuma

... Vasile Alecsandri - Ciuma Frunză verde salbă moale, Adus-a un nor în poale Boala cea mai rea din boale! Noru-n țară s-a lăsat, Peste oameni a plouat, N-a plouat ploaie curată, Dar cu ciumă-amestecată! Unde-ajunge picătura, Se închid ochii și gura, Ochii să nu mai privească, Gura să ... rari, Morminte de fete mari, Unde-s tufele mai vii, Tot morminte de copii. Frunză verde porumbică Stă voinicul la potică. Ciuma rea îi iese-n cale, Voinicul zice cu jale: ,,Na-ți calul cu armele Și-mi lasă tu zilele." Ea-i răspunde: ,,Dragul meu! Cal și arme nu voi ... proverbul scos pe seama mamelor neomenoase și care zice: Cutare e ciumă, nu e mumă . Asemene se zice de un om rău și dușmănos că l-a fătat ciuma . [3] Aluzie la petele acele negre lăsate de boala ciumei pe trupurile victimelor sale. [4] Un proverb poporal sună în ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>