Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MAI MULT

 Rezultatele 1761 - 1770 din aproximativ 1776 pentru MAI MULT.

Dimitrie Bolintineanu - La Constantin Negri

... datorie spre țară e un nume! Și patria, o umbră, mărirea, un eres! A face să rămâie disprețuită-n lume, Și-n umbră mai ales; A pune interesul persoanelor-nainte De interesul țării; a nu simți vrun dor Când jugul rău apasă aceste locuri sfinte ...

 

George Topîrceanu - Infernul

... gol privirea-i corosivă. — De unde vii și cine ești, străine? L-am întrebat, abia șoptind cuvântul. — Eu viu de unde nimeni nu mai vine... De șase veacuri m-a-nghițit pământul. Viața-mi dete vitrega Firenze, Și la Ravena mi-am găsit mormântul. Poet am fost ... jalnice mistere Le-a evocat în rapsodii vibrante? Nu pot, Maestre, nici n-am precădere Să te slăvesc așa cum se cuvine!... Dar mult aș vrea, spre umedele sfere, În patria eternelor suspine Să mă conduci, precum odinioară Virgiliu te-a călăuzit pe tine. El, mie: â ... carte plină de elucubrații Și câteva sonete monotone. Dar lui Virgiliu i-ai intrat în grații (Adăugai, văzându-l că rezistă), — El se purta mai bine cu confrații... — Epoca voastră materialistă Mi-a zdruncinat credința de-altădată, — O-ntoarse el. Infernul nu există, Sau cel puțin ... păru ciudată. Cuprins de-un fel de vagă presimțire, Pândii pe-ascuns figura-i nemișcată. — Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire Mai adineaori când ziceai, Magistre, Că Iadul nu-i decât o-nchipuire? El, mie: — Văd din vorbele-ți sinistre Că-n orice caz, Infernul pentru ...

 

Gheorghe Asachi - La moldoveni

... ogur, Și din clime seninoase se întoarnă lină pace, Se întoarnă sânte drituri, ce-s odoare unui neam, Spre a cărora domnire de mult rugi noi înalțam. Pentru-a noastră fărdelege, pre cetăți și pre câmpii, Din a tunetului sferă, cu-nfocată aspră mână, Săgeta ... pericoli presurată, Și poporul fără cârmă, de mii tunete atins, Aștepta a sa sfărmare și pieire-nfricoșată; Obosite elemente mug și sun-azi mai încet, Vântul stă, s-alină marea, de port ni-am apropiet. Ni s-arată la vedere un frumos liman vecin, Favorabil zefir suflă și lucesc ...

 

Mihai Eminescu - Nu mă-nțelegi

... treacă înflorirea de-un vânt al recii ierne, Să-nceți a fi icoana iubirii cei eterne, Cu marmura cea albă să nu te mai asameni, Să fii ca toată lumea ­ frumoasă între oameni, Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut o zeie, Să fii ­ încântătoare  ... nisip, Eu să zăresc o alta ­ un rai, o primăvară, Și-n codri plini de umbră lucire de izvoare ­ Azi, când ești prea mult înger și prea puțin femeie Frumoasă cum nici Venus nu a putut să steie, În loc de-a fi un soare ...

 

Mihai Eminescu - Nu mă înțelegi

... treacă înflorirea de-un vânt al recii ierne, Să-nceți a fi icoana iubirii cei eterne, Cu marmura cea albă să nu te mai asameni, Să fii ca toată lumea ­ frumoasă între oameni, Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut o zeie, Să fii ­ încântătoare  ... nisip, Eu să zăresc o alta ­ un rai, o primăvară, Și-n codri plini de umbră lucire de izvoare ­ Azi, când ești prea mult înger și prea puțin femeie Frumoasă cum nici Venus nu a putut să steie, În loc de-a fi un soare ...

 

Vasile Alecsandri - Doina voinicească 6

... sau Ion Petrariul, după cum îl numesc unii dintre lăutari, a hoțit sub domnia lui Mihail Sturdza și a ținut drumul mai cu seamă în Lunca Mare din Țara-de-Jos. Începutul baladei lui zice: Cine trece-n Lunca Mare? Ion Petreanu călare, Cu celmaua despre soare ...

 

Vasile Alecsandri - Plugul blestemat

... în piept înădușit. Iar falnica româncă pe sânu-i alb crucește A sale brațe albe, obrazu-și dezvelește Ș-adaugă-n glas tare: Mai bine mort de mic Decât s-ajungă-n lume prin tine un calic. Da! trage brazda, fiară, și-ngroapă laolaltă, Alăture cu pruncul, mândria ta ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Marele duce

... lovea cu sabia în ramuri și striga: „Turki! turki!â€� Îl cunoșteam. Învățase românește. Altă dată îi dasem ceva de băut și ne povestise mult din război. Cum ne văzu, își opri calul. Se munci cât se munci, și băgă sabia în teacă. Dăscălecă. Dăte drumul calului și îi porunci ... duse la biserică. Sărută pe Mica D, se mirui și lângă o izbă întinse o masă mare. Și bău, și bău votca bună până nu mai putu. Se-nroșise ca racu; ochii îi lăcrimau parc-ar fi plâns; și râdea, și râdea, și cipuea fetele cari îl slujeau la masă. Și ...

 

George Coșbuc - Somnul codrilor

... pe cal, înfiorat De frău, cuprinde gâtul fugarului spumat Și-aleargă-n vânt și-n noapte năuc, și sugrumat De gânduri troienite — și nu mai sunt în cale Nici pietre, nici izvoare; el fulgeră la vale. Și-n zori la poartă bate, dar poarta n-a răspuns, Hatursa ...

 

Gheorghe Asachi - Restaurarea școalelor naționale în Moldova

... la 1828 Epitropiei învățăturilor publice Imitat EDUCAȚIE Copăceii încă tineri, ce de tot s-a părăsit La voință și-ntâmplare în salbatica pădure, Mai nainte de a crește, vor să piară nesmintit De a fiarelor calcare sau de barbară secure, Zăcând pedecă în codru dărâmate ... și uitat mormânt, Când o mână priitoare a ei creștere n-agiută. Vre un bine-a face-n patrie este omul mult datori, Așa faptă pe el nalță cătră vrednica sa treaptă, Și s-asamănă acela unui înger scutitori, Care duce tinerimea pe-a vieței ...

 

Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi

... înflorise Ca roza dintr-un mugur cu foile deschise, Când umbra sa vioaie, plutind sub cer senin, Putea să se măsoare pe umbra unui crin, Mult îi plăcea copilei s-alunge rândunele Ce lunecau prin aer și o chemau la ele, S-alerge pe sub bolta bătrânilor arini, Cercând să prindă ... Și, singură-n răcoare, de baie se gătește. O! dalbă feerie! divină încântare!... Rochița de pe umeri alunecă, dispare, Și lumii se arată minunea cea mai rară, Albind ca faptul zilei în zi de primăvară! Toți ochii de luceferi, de păsări și de flori, Loviți ca de lumina rozatică din zori ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>