Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE CE
Rezultatele 1771 - 1780 din aproximativ 2398 pentru DE CE.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi
... și cînta, și bocea. Cînd mă văzu, tresări. Se uită lung la mine. Se rumeni, apoi plecă ochii în jos și-și scutură mîinile. — Ce faci aici, surată? o întrebai eu, și mi se bătu inima. Genile i se lipiră de frunte. Ce ochi mari și albaștri, ca două flori de cicoare ! — Îngrijesc alde părinți... răspunse ea arătîndu-mi două cruci vechi de lemn. — Aci odihnesc? — Aci; și le-am pus la cap doi vișini, și amîndoi înfloresc, dar se scutură și roade nu fac. "Amîndoi ... bălăriile de pe două morminte alăturea cu celelalte. Și crucile de lemn nu erau așa de vechi. Se uită blajin și trist la mine. — Ce faci aici, surată? — Îngrijesc alde surori... — Aci odihnesc? — Aci; și le-am pus la cap doi meri, și amîndoi înfloresc, dar vîntul ... îi scutură și roade nu fac. — ...dar vîntul le scutură floarea și roade nu fac... A treia zi — nu se luminase de ziuă — mă sculai. Repede la platou. Ascultai. Nimic. Oltul venise mare. Ca un popor revoltat. Ce ...
Cincinat Pavelescu - Ultima verba
... Cincinat Pavelescu - Ultima verba Ultima verba de Cincinat Pavelescu Sub noaptea fără stele, ce trist și-nalță glasul Acel care fusese Isus... Veniți, veniți! Toți morții din morminte sculați-vă, e ceasul! Vin taina s-o dezvălui din moarte ... serafimii nu-s! Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră, De unde larma lumii se pierde-n infinit, Și viu ca să adaug o pagină de umbră La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit. Să n-așteptați zadarnic fanfara-nvietoare, Căci cerul plin de îngeri e-o pânză de tablou... Eu rătăcesc de veacuri prin golul fără soare, Și chem și-a mea chemare e-n veci fără ecou! Dar morții înălțară obrajii lor de ceară, Spre sfânta lui fantomă ce-atât au adorat, Și lacrimi de iubire picându-le, strigară: Isuse blând, stăpâne, fii binecuvântat! Așa-i cântau în noapte virginile-n uimire; Șoptea și Magdalena: Fii binecuvântat! Căci moartea ne ... gol trec albe divinele-ți himere, Și crucea ta e farul în haosul perfid. Mărire ție! pentru sublima mângâiere, C-ai fulgerat nădejdea în ochii ce se-nchid! Și dacă azi vro lume, în negurile mute, Lipsită de
Dimitrie Bolintineanu - Dromichete
... Dimitrie Bolintineanu - Dromichete Dromichete de Dimitrie Bolintineanu Lisimac închină toată-oștirea sa Ce-n tărâmul dacic soarta delăsa. Și, bând apă, zice-necat de suspine — ,,Zei prea buni! Ce rele revărsați pe mine! Dintr-un mare rege pe pământul meu, În străine locuri astăzi rob sunt eu!" Dacii, după datini, cer să-omoare prinșii ... sărută, cu mândre cuvinte. Dacii cheamă prinșii la splendide mese Unde vase d-aur și bucate-alese, Vinuri generoase pe meseni răpesc Printr-un lux ce farmecă-ochiul omenesc. Însă l-alte mese dacii-atunci s-așază Și din vase simple, simplu ospătează. Lisimac nu știe pentru ce cuvânt Cu-ndoite moduri, două mese sânt. Crede că barbarii vor să-i învenine. Dromichet pricepe și cu vorbe line — ,,Nu luați aminte chipul ... nevoințe cari-aduc în viață Griji ce schimbă-n lacrimi orișice dulceață. Cu simplicitatea, prin străine țări Nu cătăm prin arme prăzi și răzbunări. Însă de ne-alungă Dumnezei și țară, Moartea pentru-aceste nu ne pare-amară. Ne-apărăm cu suflet, devenim eroi, Căci nevrând rău altor, nu-l vrem ...
Dimitrie Anghel - Fluturul morții
... amintește fața apelor în care se resfrînge cu zborul ei fulgerător, cocinele scînteind ca niște pietre pierdute dintr-un inel parcă îndoaie încă un firicel de iarbă ; cosașul cu picioarele strînse pentru salt spune de liniștea mohoarelor, îndoliatul greier cu cîntecul lui, de liniștea ce era la începutul lumilor, păiajenii cu picioarele lor încremenite de mătasa firului scăpat pe totdeauna... Și toată răcoarea pădurilor se ridică parcă, stârnită de bietele aripi, toată lumea florilor și tot murmurul dumbrăvilor. Pe o aripă doarme ochiul misterios ce mijește pe cozile de păun, altul e făcut ca dintr-o frîntură de rochie de bal, pe o catifea a uitat cineva cîteva rubinuri, praf de chilimbar a tivit marginile altuia, o întreagă orgie de forme și de culori, un vis scăpat dintr-o narghilea, un poem visat de un poet nebun... Veșnic în căutarea speciei rare, a exemplarului unic care lipsește încă, a noutăților pe care le creează și ... călătoare, rănind cuprinsul verde, jucau înaintea lui și dispăreau ca prin farmec. Roșii și albastre veneau straniile flăcări, galbene și purpurii, negre și albe jucau, de la răsărit spre apus, chemate parcă de o tainică putere, gonite
Ștefan Octavian Iosif - Apa morților
... Ştefan Octavian Iosif - Apa morţilor Apa morților de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește Lăsat de-ai săi pieirii, pe căi necunoscute ?... Părăgini fără țermuri se-ntind pustii și mute, Și-adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în ... Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de vorba-le-nțeleaptă Că nu-i decît părere, și moarte-n zări l-așteaptă... Tîrziu își vede-acuma nebuna rătăcire : Puterea nu-l mai iartă ... ajungă pe tovarăși Și n-o să mai se-ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește ! Dorind să cucerească mirajul tău, Apollo, Cîți visători nu fură ademeniți departe De blestemata apă a morților, și-acolo Ca el căzură pradă iluziei deșarte !... ↑ În Poezii (1908), eroare de tipar : mîntuia în loc de mistuia . ↑ Ibid. , prejma în loc de
Gheorghe Asachi - Lacul lui Ovid
... lume-Amorul inimile va să sfarme, Ceatra-Ovidului purta-va între ale sale arme! Chiar pe marginea a Daciei, între barbarul popor, Departat de dulce patrie și molatica viață, De p-acesta plai adese, cerând grație,-agiutor, Cătră ceri și cătră Cezar el tindea a sale brață; Deseori aprins de doru-i cerceta în fantazie Capitolul, pe-a sa fiie, pe duioasa lui soție. Deseori din sânul mărei, ce de patrie-l departa, Raza dulce-a mângâierei se părea cum că-i răsare, Și-n noian ținându-și ochii dorul său îi arata ... naripate venind vasul de iertare. Dar acel semn fiind nour, umplea ceriul de fortune, Ochii săi de-un râu de lacrimi, inima de-amărăciune! După ce apoi cu ziua și speranța i-a pierit, La locașul singuratic se-nturna întru durere; Aici muzile-ndurate poetului favorit Aduceau din Elecona ... șie-a pus: Al amorului cel tânăr cântător aice zace, Geniul care-l mărisă pe dânsul l-a și răpus; Tu ce treci, de-ai iubit, spune: răposeze Ovidu-n pace! Și de
Ion Luca Caragiale - Leac de criză
... mult-mult peste vreo patru-cinci zile trebuie să-i vedem. — Să te-auză Maica Precista!... Apoi nici nu mai mergea, domnule!... Ne prăpădeam de tot!... Să vezi dumneata ce-o să curgă peste câtăva vreme în Bucureștiul ăsta pârlit: lapte și miere drăguță! Mai nainte de cinci zile, primele regimente rusești au apărut. Întâi, veneau câte puține, apoi din ce în ce mai multe, până ce, pornind în grămadă mare către Dunăre, au umplut Bucureștii. Și, în adevăr, previziunile băcanului meu s-au izbândit cu vârf și-ndesat. Sfinte Nicolae! ce ... la păgâni... Nenea Matache a zâmbit cu mult înțeles: — Lasă, zice, drăguță; sunt frații noștri. Cu atâta s-aleg și ei, cu ce cheltuiesc pe la noi; căci cine știe câți se mai întorc înapoi! O lacrimă de compătimire pentru soldații împărătești și de recunoștință pentru țarul liberator încolți în ochiul lui nenea Matache. În vremea aceasta, începu să treacă între gărzi călări și pihotă sute de căruțe încărcate cu niște lădițe, foarte grele desigur, deoarece în fiecare căruță erau numai câte două. Erau bani carboave și poli imperiali! Nu ne venea ... Uite, drăguță, uite! Bre! ...
... George Coşbuc - Profeţie Profeție de George Coșbuc Caligenes sfârșește moșia de arat; O seamănă. Pe urmă roman adevărat Dă goană-n urbea Romei să-ntrebe toți augurii Că da-vor zeii nobili rod bun semănăturii? În ... de când era copil, Și poate să-mblânzească și viforul cu ruga. La dânsul vine dară Caligenes în fuga, Zicând: Aristofile, să-mi spui tu de ... întruna Pe unghii, roagă cerul cu stelele și luna; Mai face-un hocus-pocus și-odată stă pe loc; Se-ntoarce și grăiește cu tonul de proroc: De cumva e sămânța destul de roditoare Și bine semănată, la caz dacă e soare Și cald, pe câtă vreme sub brazde ea va sta, Pe loc ce ploi mănoase și calde vor uda Câmpiile, îți iese sămânța toată plină; Fii sigur că de cumva nu vei avea neghină Și alte ierbi, grâul va crește ca un râu La caz că n-o să bată furtuna peste grâu, Rupându ... aperi de cerbi și vite locul, Ca nu cumva să-ți pască din grâu presupunând Că piatra nu te-o bate, nici bruma, și scăpând De ...
Gheorghe Asachi - Vot la cometul din 1858
... Gheorghe Asachi - Vot la cometul din 1858 Vot la cometul din 1858 de Gheorghe Asachi O, lucefere străine, Ce pre căile sănine Trecând, prin mii leghioane De stele și prin mii zoane, Cursul tău cel minunat Lumea-ntreagă au admirat, Când a României soartă O-nchidea secreta poartă, Argintoasa a ...
Dimitrie Bolintineanu - Elegie (Bolintineanu)
... Dimitrie Bolintineanu - Elegie (Bolintineanu) Elegie de Dimitrie Bolintineanu De lacrimi înfocate, vai! genele-mi sunt pline Și mâna-mi acum rece pe harpă a-nghețat; Străină mi-este lumea d-acuma pentru ... iubit în viață ca visul a-ncetat. Aveam un frate tânăr a căruia junie Ca râușor de lapte luase cursul lin, Ce în a sa ferice, plăcere, bucurie, Zicea cu vorbă dulce: ,,Eu nu voi să suspin!" Aveam și-un tată încă, amic cum și ... fost albit. Dar vai! ei dorm acuma în tristele morminte, Copilul lângă tată, precum au viețuit. Iubeam o copiliță, o tânără suflare, O floare matinală ce crește surâzând, Ce fără să adune în viață-o sărutare În dimineața vieții a încetat cântând. Tot ce-am iubit în lume a încetat din viață, Și iarba primăverii sub pașii-mi s-a uscat; Al vieții mele soare ...
Alexandru Macedonski - Orchestrare
... Alexandru Macedonski - Orchestrare Orchestrare de Alexandru Macedonski Superbe note din pian Ca o fanfară se revarsă... Ah! arsă, inima mi-e arsă De soare etiopian. De pe viori fiori încet Prin aer torc mătase fină... Ah! plină, inima mi-e plină De-o suferință de poet. Dar cobza sună înfocat; Divini țigani cu ochii galbeni, Cântați, căci încă mai am galbeni Să uit ce