Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��L��ARE
Rezultatele 1781 - 1790 din aproximativ 2099 pentru ��N��L��ARE.
Dimitrie Bolintineanu - Han-tătar
... a lupta, Către mine-acuma vie Lancea lui a sfărîma !" Astfel leapădă cuvîntul Han-tătarul îngîmfat, Și pe cal fugar ca vîntul Intră-n curte la palat. Domnul geme de durere, Căci de cînd a-mbătrînit A pierdut a lui vedere, Și-astfel ...
Vasile Alecsandri - Doina voinicească 6
... de șale. Trăsei două, trei pârloage, Foamea la pământ mă trage! Dacă văzui și văzui, Două, trei cruci îmi făcui, Luai coasa de picior Și-n văzduh îi detei zbor, Ș-o izbii de-un păducel, Sări coasa din cățel. Iaca stăpânul călare Că-mi aduce de mâncare Mălai negru zguruit ... Că i-am zis ades: ,,Stăpâne! Nu-ți tot bate joc de mine, C-a veni vara ca mâine, De te-oi prinde-n' Lunca Mare Să-ți fac divan pe spinare Și să te calc în picioare Ca pe-un șarpe otrăvit, Ca pe-un dușman ne-mblânzit ... lui Mihail Sturdza și a ținut drumul mai cu seamă în Lunca Mare din Țara-de-Jos. Începutul baladei lui zice: Cine trece-n Lunca Mare? Ion Petreanu călare, Cu celmaua despre soare După ce a fost prins întâia oară, el a fost scăpat din ... a intrat în București, mulți din boieri înspăimântați se schimbaseră în haine proaste, iar pandurii lui Tudor dacă puneau mâna pe vreunul ziceau: ,,Catați-l
Grigore Alexandrescu - O impresie
... vulturul Daciei cu fruntea-ncoronată, Și duhul răzbunării cu manta-i sângerată Da semnul biruinței și calea ne-arăta? Călugărenii încă păstrează pomenirea Vitejilor ce-n valea-i aflară nemurirea, Al faptelor de cinste preț veșnic meritat; Iar praful ce acolo de vânturi viscoloase În aer se ridică e pulbere și ... treceau de sfinte, Al idolilor preot cu magice cuvinte Mulțimii adunate oracole-mpărțea: Oracole viclene de interes dictate, De înțeles lipsite, de patimi explicate, Și-n care neștiința neînceatat credea. Dar tot se aflau încă virtuți, și viitorul În ele se încrede, așteaptă ajutorul Ce îl aduc la nații bărbați mântuitori ... ale acelor vestite legioane, Care între noroade un nume ne-au lăsat, Voi, căror acest nume e dat el în păstrare, Cu cinste veți răspunde l
Alexandru Macedonski - Perihelie
... de glorie nici una Scumpi prieteni, luptătorul de-altădată nu mai sunt; Eu privesc tot înainte, voi în urmă totdeauna, Eu mă duc cu ochii-n ceruri, voi cu ochii în pământ, -- Nu: de lume nici o vorbă și de glorie nici una. Clar azur și soare de-aur este inima ... sau din trecut, -- Clar azur și soare de-aur este inima mea toată. Oh! lăsați pe-oricare suflet în a lui perihelie, Fericiți-l când pământul pentru dânsul a murit, Prosternați-vă când aripi, mai presus de vijelie Îl răpesc în adâncimea unui vis nețărmurit, -- Oh! lăsați ...
Anton Pann - Țermonia unui bătrân
... zile Fiind foarte țermonos, La dame și la copile Era și mai cu prisos. Într-o zi văzând că vine O damă a-l cerceta, El cu părere de bine Vrând ei a se arăta, Ieșind să o-ntâmpineze, Pe loc de brățet o ia, Chip să ... te ascult nu-mi vine, Că mă tem să nu caz eu" Mulți sunt carii ne arată Politică de prisos, Dar țermonia cea dată Privește-n a lor folos. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 ...
... Mateiu Caragiale - Boierul Boierul de Mateiu Caragiale Pe-o culme, lângă-un iezer, durează-o mănăstire Boierul... Mult bătrân e: dinți nu mai are-n gură, Postește, se grijește, bârfește și strâmb jură, Stă cuvios în strană și zice din psaltire. E mic de stat, fățarnic, semeț și crud din ... cu stânga smulge, fură, Despoaie și ucide în setea-i de hrăpire. De neam e Basarabă, și rudă cu Voievodul, De bogății e putred și-l blastămă norodul, Dar, la Stambul, îl sapă Cislar-Aga harapul. Și tocmai de Rusalii, când plin de veselie Așteaptă să-i sosească fermanul de domnie ...
George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale
... e mai general, mai puțin local și tocmai de aceea mai puțin intens decât Pristanda. Vechiul polițai e o figură atât de populară, încât nici n-a deschis bine gura, și lumea începe să râdă. Polițaii de astăzi nu mai sunt așa. Pristanda nu mai există. De aceea publicul ... ar fi aruncat pe drumuri împreună cu cele „paispceâ€� suflete. Cinstea sau „fameliaâ€�! Din această dilemă, cred că 90 la sută dintre oameni n-ar ieși mai curați decât bietul Pristanda. Iată pentru ce cred că el are destul fond general-omenesc, ca să poată trăi. Și tot astfel ... sergentul din garda civică, dar și tipul șarlatanului aciuat în casa omului căruia a reușit să-i câștige toată încrederea și pe care-l înșală fără rușine. ... Toate acestea vor să vă spună că, chiar dacă comediile de moravuri sunt menite să aibă în mod fatal numai o anumită ... rolurilor a fost cea mai fericită din câte se putea face, totuși, în general, interpretarea comediilor lui Caragiale în această săptămână închinată lui n-a întrecut așteptările. S-a impus cu putere însă un nou element câștigat pentru teatrul nostru: dl Vernescu-Vâlcea. E un ...
Constantin Stamati-Ciurea - O vânătoare în Basarabia
... dânsa, iar de la frumușică de nu o sărutare, măcar un zâmbet de speranță; ce-i pasă lui dacă acesta e chiar disprețuitor? el și-l tâlcuiește în folosul său și pace. Dar iată-mă rătăcit printre păsărele și frumușele, uitând povesÂtirea excursiunii vânătorești. Rog deci de iertare, reamintindu-i ... anul 1860 erau locuite de abia vreo zece colonii de bulgari și nemți și vreo câteva sate de moldoveni. Topografia Bugeacului nu-i pitorească; el n-are munți, lacuri și păduri, el se compune din șesuri, curmate în mari intervaluri de râulețe. Pe la anul 1840, Bugeacul se putea numi un ... Nistrului, apoi din lacurile Salsic, Catlabuh, CuÂgurlui, Ialpug și al Mării Negre, se află la Bazargiuc, 18 kilometri de la Chilia Nouă. Venitul ce-l dă acest ram de comerț se urcă la sute de mii de ruble pe an, iară venitul de pe sărături la două milioane. Dintre toate ... vâslele peste cap, este ucisă și scoasă pe uscat, transportându-se apoi la Bazargiuc. De este însă a se duce mai departe, apoi n-o ucid, ci îi bagă în baftă un burete muiat în spirt care, amețind-o, îi paralizează mișcările convulsive, și în așa hal se aduc ...
... frumoasă doamnă, o călimară de argint Cu două guri întunecate, ca două porți de labirint, Prin care gîndurile mele s-or afunda neștiutoare Și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare. Cu două guri ca de fîntînă, din care ultimul meu vis, Scanfandru mic, privind cu spaimă spre ... imagini Ce vor cădea cîndva inerte, pe cîmpul alb al unei pagini, Închipuiri neplăsmuite și gînduri negîndite încă Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adîncă, Cuvinte șterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte, O ploaie miniaturală de-accente, virgule și puncte - Și-acele arabescuri pe care ... poate, o voi scrie Unui amic în doliu după o rudă care încă-i vie; O epigramă inedită; figura unui tip ridicol, Pe care nu-l cunoaștem încă; un titlu mare de articol Asupra unei chestii care va fi de actualitate Cu siguranță, peste-o lună sau peste-un an și ...
... uitând, se înțelege, ca toți înamorații, multe de-ale traiului trebuitoare în acele locuri singuratice, dar un lucru, cu toată năucia lor, nu putură să-l uite, căci nu se uită el singur pe sine: era o mătușă sarbădă și tomnatică care se ținea nedezlipită de pașii lor, crezându-se menită ... cu învălișul său de colb, cu vuietul trăsurilor, cu petrecerile de mahala li se făcuse nesuferit și ei se simțeau fericiți de a-l părăsi și a-și pierde urmele pe căi necunoscute. Iar când, apropiindu-se de munți. Elena văzu cel întâi brad cu frunzișul verde ... una din multele legături cu merinde pregătite de duduca Balașa și începu să sfâșie cu albele-i degete un pui fript spre a-l împărți tovarășilor ei. — Pentru Dumnezeu! Ce faci! strigă spărietă duduca Balașa. Numai sălbaticii mănâncă așa. Luați din lădița asta cuțite, furculiți, solnițe și tot ... caș pentru boieri. Mica ceată de călăreți descălecă, iar duduca Balașa, când voi să se dea jos de pe cal, se cumpăni astfel, că dacă n-ar fi întâlnit mâna scorțoasă a baciului care s-o oprească în loc, ar fi făcut negreșit o tumbă în mijlocul câinilor, de ...
... George Coşbuc - Profeţie Profeție de George Coșbuc Caligenes sfârșește moșia de arat; O seamănă. Pe urmă roman adevărat Dă goană-n urbea Romei să-ntrebe toți augurii Că da-vor zeii nobili rod bun semănăturii? În Roma, cel mai vrednic augur, Aristofil, E om cărunt, servește ... în fuga, Zicând: Aristofile, să-mi spui tu de va fi An bun și toamnă lungă, de pot nădăjdui, Să secer grâne coapte și pline-n spic? Pășește La scândura-i augurul, ia bobi, îi rânduiește Vrăjind; apoi mai face cu bățul său figuri; Își încruntează fruntea cu-atâtea-ncrețituri, Dă ... iese sămânța toată plină; Fii sigur că de cumva nu vei avea neghină Și alte ierbi, grâul va crește ca un râu La caz că n-o să bată furtuna peste grâu, Rupându-i paiul; însă de vei avea norocul În orice fel să-ți aperi de cerbi și vite locul ... orice... În fine, spun zeii că tu poate Avea-vei grâu, căci anul va fi dintre cei buni; Dar ține minte bine: necopt să nu-l