Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 1791 - 1800 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii
... Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviştii Ruinurile Târgoviștii de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Poezie scrisă în 1828, tiparită la 20 martie 1830 în Curierul Românesc cu o prezentare a lui Ion Heliade Rădulescu O, ziduri întristate! O, monument slăvit! În ce mărime naltă și voi ați strălucit, Pă când un soare dulce și mult mai fericit Își răvărsa lumina p-acest pământ robit! Dar în sfârșit Saturnu, cum i s-a dat de sus, În negura ... în sfârșit. Eu unul, în credință, mai mult mă mulțumesc A voastră dărămare pe gânduri să privesc, Decât zidire naltă, decât palat frumos, Cu strălucire multă, dar fără un folos, Ș-întocmai cum păstorul ce umblă pre câmpii, La adăpost aleargă când vede vijălii, Așa și eu acuma, în viscol de dureri, La voi spre ușurință cu triste viu păreri. Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer, O Patrie a plânge cu multă jale cer. La voi, la voi nădejde eu am de ajutor; Voi sunteți de cuvinte și de idei izvor. Când zgomotul de ziuă înceată preste tot, Când noaptea atmosfera întunecă de tot, Când omul de necazuri, de trude ostenit În liniștirea ...
... răzvrătiți când fură toți, Vrând să aibă glas profetic, suflet nalt de patrioți, Biblic vers pe buze moarte, zeu semeț sub tâmple-nguste, Moise fața și-o ascunse între mâinile auguste. Preanțeleptul, de trei zile, în extazul lui de sfânt Era stei de nemișcare și cu ochii în pământ... Credincioși îi rămăsese vre o doi — dar fiecare ,,Oare nu mai ești tu Moise?" îi striga cu voce tare. ,,Marea Roșie nainte-ți zid de apă nu stătu? Faraonul înăuntru nu-l făcuși de s-abătu? Oastea lui cea strălucită n-o ... zac pe maluri? Nu făcuși din piatra stearpă să țâșnească alb izvor Care-a curs ca râu de lapte pe al mușchiului covor? Și-n pustie, pe când foamea ne-a fost aprigă dușmană, Nu ne-ai dat îndestularea când ne-ai dat cereasca mană? Scoală â ... mai este"... — Dar, tăcut, Se-nălță de jos profetul între-ai săi neîntrecut, Și urcându-se în munte sub a serii strășnicie, Cu
... Eminescu Când luna prin nouri pe lume veghează, Când fiece undă se-mbracă c-o rază, Când cântă al somnului ginii nătângi  Tu tremuri și plângi. Când luna aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nșirați în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aștept  Visând de deștept ... pe-a ta frunte sublime visărei  Pe ochi sărutări. Amorul își moaie aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi,  Surâzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu
... Eminescu Când luna prin nouri pe lume veghează, Când fiece undă se-mbracă c-o rază, Când cântă al somnului ginii nătângi  Tu tremuri și plângi. Când luna aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nșirați în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aștept  Visând de deștept ... pe-a ta frunte sublime visărei  Pe ochi sărutări. Amorul își moaie aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi,  Surâzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu
George Coșbuc - Oltenii lui Tudor
... George Coșbuc Publicată în Universul literar , 1903, nr. 27 (7 iulie) Vine-un chiot dinspre munte, Vine freamăt din păduri Tudor domnul vine-n frunte, Cu mulțimea de panduri! Iar din Jiu, din apă sfântă, Iese cântec vitejesc, Și cu glas de surle cântă Tot poporul românesc. Las să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni destui, Țara s-o vedem noi iară Veselă pe urma lui Mândra patrie română Nu sub braț de oameni slabi, Ci voinică și ... trimis de Domnul sfânt Să ne scape-acum odată De ciocoi, căci Dumnezeu Însuși s-a pornit să-i bată, Cum ne bat și ei mereu. Ridicați, români, Dreptății Steag cu sfântul George-acum Sfintei Legi și libertății Faceți-i odată drum! Cine nu-i cu voi, să știe Că izbit va fi de voi, De cei strașnici în mânie Și din leagăn de eroi. Domnul Tudor să trăiască! Sus cu toții, pui de lei, Pentru țara Românească, Pentru drepturile ei! A-mbrăcat cămașa morții Domnul Tudor, ca Hristos, Dar schimba-va pasul sorții ...
Gheorghe Asachi - Cărările și calea dreaptă
... Gheorghe Asachi - Cărările şi calea dreaptă Cărările și calea dreaptă de Gheorghe Asachi Spre o cale grea și lungă Călători doi s-au unit, Deși ii aveau s-agiungă Scop cu totul diferit. Numa avere să adune Unuia foarte-i plăcea, Pentru-aceasta el de bune Orice mijloace credea. Celalalt, în curăție, Câștig strâmb nu căuta ... au tras, Dar șiretul călător, Pintre nobili și popor Trecând, în gândul său zice: Nătărăul las să ție Drumul lung; eu prin potice Voi cârni cu ghibăcie, Că pre astă scurtă cale Deseori am fost găsit Titluri, laude și parale; Uneori le-am și răpit! Fața, vorba, tot le schimbă; Pe cărarea cea mai strâmbă Tupil se înainta Tot în stânga,-n dreapta ba! Ori pe unde el se ... apuce; Fiind toate de al său plac, Nu ferește nici un lac, Ce înainte ca să poată Păn la brâu în tină-noată, Ș-încărcat cu grea povoară, Deși plin e de ocară, Împroșcat de tot și uns, Așa la scop au agiuns. Însă toți îl defăimau, Cu degetu-l arătau. Omul bun, cu
Mihai Eminescu - O călărire în zori
... salbe Pe fruntea-i de crin; Iar rîul suspină de blînda-i durere Poetic murmur, Pe-oglinda-i de unde răsfrînge-n tăcere Fantastic purpur; Și pasărea cîntă suspine-imitîndă Un cîntec de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă La plînsu-i de dor. Pe cîmp se văd două ființe ușoare Săltînde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură ... Șoapta-mi blîndă de amor, Să-ți cînt dulce, dulce tainic, Cîntul jalnic Ce-ți cîntam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aș fi frunză, aș fi floare, Aș zburare Pe-al tău sîn gemînd de dor; De-ai fi noapte, -aș ... Te-aș cuprinde c-un suspin Și în nunta de iubire, În unire, Naște-am zorii de rubin; De-aș fi, mîndra, rîușorul, Care dorul Și-l confie cîmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului!“ Ca Eol, ce zboară prin valurî și țipă, Fugarul ușor Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor; Vergina îl strînge pe-amantu-i mai tare La sînu-i de ...
Vasile Alecsandri - Nevasta harnică
... Vasile Alecsandri - Nevasta harnică Iaca mândra de pe vale! Cu rochița în paftale Cum mă-ntâmpină în cale. Of, of, of și aoleu, Arde suflețelul meu! Ea aleargă-n fuga mare, Seceră orz de prânzare, Și-l usucă-ntr-o căldare. Of, of, of și aoleu, Arde suflețelul meu! Până un copil să sugă, Se azvârle ca vârlugă Și râșnește tot în fugă. Of, of, of și aoleu, Arde suflețelul meu! Într-o clipă ea frământă, Se roșește, se-nfierbântă Și de bucurie cântă. Of, of, of și
Dimitrie Bolintineanu - Țuțora
... Dimitrie Bolintineanu - Ţuţora Țuțora de Dimitrie Bolintineanu Către domnul Petru tânăra sa fată Într-o zi purcede tristă, dolorată. Își ridică vălul cu aur țesut. Ca o auroră chipu-i a părut. Ochii-umbriți de gene râur lacrimi line, Râură tezauri de grații divine. Vorba-i ... ei ce noaptea fața-i împrumută În ridente bucle sânul ei sărută. — ,,O, mărețe doamne, fii ascultător. Au venit cazacii, prad, robesc, omor. Fii cu bunăvoie pentru-această țară! Scoală-te și sparge ceata lor barbară!" — ,,Fiică, nu deschide sânu-ți frăgior Grijilor ce farâm omul pieritor. Inima fecioarei sub dureri s-abate Ca sfioasa floare ... a lăsat Lumea cu dulci raze, unde necurmat Grijile-ncunună cugetele line Cu florile d-aur viselor senine. Te îmbată dulce de cerești visări Și ne lasă nou negrele vegheri!" — ,,Dar când omul uită drepturile-i sfinte, Nu-i iertat femeii să-i aducă-aminte?" Zice: ochii pleacă dulci ... fie!" De trei ori din ceruri rumenele zori Au deschis spre lacrimi ochii muritori. Dar a treia dată lupta se precumă. Inamicul fuge și moldavii-i urmă. Taie și fărâmă pe cazaci cu
Ștefan Octavian Iosif - Pe deal (Iosif)
... tainice visări, Arare vreun drumeț mai suie Spre dînsa strîmtele cărări... De veacuri zace-n părăsire Cetatea unde-un voievod Își doarme somnul în neștire, Cu credinciosul său norod... Și-adesea, cînd se face sară Și glas de taină toate au, Sus, la ruina solitară, Sub lună, dus pe gînduri, stau. Iar cînd cobor, și
... Duiliu Zamfirescu - Ianuarie Ianuarie de Duiliu Zamfirescu Frigul, scriitor pe geamuri Cu zăpezile se joacă Și le schimbă-n promoroacă Atârnând ciucuri pe ramuri. Din fereastra-mi înghețată Stau uitându-mă la cer: Norii, plumbuiți de ger, S-au strâns pată ... să-mi toarcă gândul Într-un colț mai cald de creier. Iar afară numai fumul Subțiratec își ia zborul; Eu îmi leg de dânsul dorul Și