Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAR DE CE
Rezultatele 1791 - 1800 din aproximativ 1840 pentru DAR DE CE.
Gheorghe Asachi - Frunza (Asachi)
... Gheorghe Asachi - Frunza (Asachi) Frunza de Gheorghe Asachi De stejar ușoară frunză Prin aer se rotolea; Uitând c-au ieșit din grunză, Tot în sus zburând, zicea: Cât departe de pământ Începui a-mi înalța! Ori pre căile de vânt Cine poate a-mi urma? Ea se-nalță cătră soare, Pe cât zefirii au suflat; Dar abia stă a lui boare, Frunza-n vale au picat. Veți cădea și voi odată, Ce
Duiliu Zamfirescu - E mort poetul
... Duiliu Zamfirescu - E mort poetul E mort poetul de Duiliu Zamfirescu E mort poetul. Cea din urmă dramă Ca cea dintâi, va fi necunoscută: De-o ideală minte începută Acum o-ncheie glasul de aramă. Alături stă, încremenită, mută, Sărmana lui, nemângâiata mamă; Ea lung ridică colțul de maramă Și tremurând pe mână îl sărută. Într-un pahar se scutură o floare, O floare prinsă la o cununie Ce ca și dânsul s-a plecat și moare. Iar prin perdele, raza aurie Aduce caldul zâmbet de la soare: O mângâiere scumpă, dar
Mihai Eminescu - Cum universu-n stele...
... Mihai Eminescu - Cum universu-n stele... Cum universu-n stele... de Mihai Eminescu Cum universu-n stele iubește noaptea clară, Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit, Când am plecat eu ... n mine Se mișcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregi Și-n fruntea mea oglindă a lumilor senine, Aveam gândiri de preot și-aveam puteri de regi. Dar ca pe-un măr cu vierme mi-ai omorât simțirea În goana lumei oarbe, pe strada în noroi. De-atunci mă-ntreb cum oare de m-a-nșelat privirea, Cum s-a putut ca-n lumea asta să ne iubim... noi? Astăzi inima-mi este o ...
George Coșbuc - În miezul verii
... George Coşbuc - În miezul verii În miezul verii de George Coșbuc O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii ... E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Și cât vezi în depărtare Viu nimic nu se ivește... Iată însă, colo-n zare, Mișcător un punct răsare Și tot crește. Poate-i ... să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe-o ... și-i dă să sugă; Frânt-apoi, pe-o buturugă Stă nevasta. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin zare ...
Alexandru Macedonski - Sonetul nestematelor
... Alexandru Macedonski - Sonetul nestematelor Sonetul nestematelor de Alexandru Macedonski Aci sunt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieții, Și-n apa lor răsfrânt-am minunea tinereții, Iar de-artă șlefuite sunt azi pentru vecie. Făcut-am cea mai aspră și grea ucenicie, Dar tot le-am smuls din suflet în faptul dimineții, Mai limpezi decât ochii de vis ai frumuseții, Și tot le-am dat, în urmă, nespusa trăinicie. De-acuma, vârsta poate pecetiea să-și pună Pe omul de-azi și mâine, iar moartea să-l răpună. Aceste nestemate cu apă neclintită, Sfidând a clevetirii pornire omenească, Și stând într-o lumină ...
George Topîrceanu - Rândunelul
... George Topîrceanu - Rândunelul Rândunelul de George Topîrceanu Un vânt și-o ploaie necăjită S-au repezit ca din senin Și răpăie prelung pe frunze Și-mi culcă florile de crin. Grădina toată-i răscolită... Ce tristă e grădina mea! Pe-o creangă tremură de frică Un pui plăpând de rândunică. E singur, în bătaia ploaiei, Și-n ciripitu-i rugător Îmi spune să-i deschid fereastra: Și eu deschid, el intră-n zbor. Și ... Dar iată... soarele s-arată... Pe frunze picurii sclipesc Și rândunelele, pe-afară, În zboruri vesele vorbesc. La glasul lor, grăbit, mă lasă, Plăpândul pui de ...
Mihai Eminescu - Părea c-așteaptă...
... Mihai Eminescu - Părea c-aşteaptă... Părea c-așteaptă... de Mihai Eminescu Părea c-așteaptă s-o cuprind în brață Și fața mea cu mânile-i s-o ieie, Ca să mă pierd în ochi ... Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i față; Pândind, cu ochii mă-ntreba isteață: Să-mi dea o gură, ori să nu-mi mai deie? De-astfel de toane vecinic nu te saturi, Oricât o rogi, ea tot se dă în laturi Ș-abia la urmă parcă tot se-ndură. Împrotiviri duioase-a ...
... Garabet Ibrăileanu - Varia Varia de Garabet Ibrăileanu 1. Un prieten cu adevărat, dar cu adevărat bun e acela pe care îl cauți în zadar. 2. Prietenia din tinerețe devine adesea cunoștință veche la bătrânețe. În bătrânețe ideile și ... celui mai cunoscut tot ce au făcut alții; pentru moldoveni, toate bisericile vechi sunt făcute de Ștefan cel Mare. 12. S-a zis de atâtea ori că fiecare epocă, fiecare mișcare socială, literară etc. își găsește omul său. Aceasta înseamnă că un om devine reprezentativ numai când are un ... această uniformitate devine totală: numai un păstor distinge individualitatea fiecărui animal din turma sa. Pentru noi nu e nici o deosebire între ele. 25. E de invidiat optimismul contemporanilor noștri, care cred că am progresat atât de excesiv, ne-am dezanalizat atât de mult, comprehensiunea și inteligența sunt atât de complet tovarășele noastre de orice moment, încât, ca să ne mai virilizăm, ca să nu ne stingem din prea mult abstracționism ar fi nevoie de o doză de gorilism. De fapt -- și chiar când pe spirala progresului ne aflăm în ascensiune -- suntem încă la începuturile omenirii. Cele câteva zeci de mii
George Topîrceanu - Primăvară (Topîrceanu)
... George Topîrceanu - Primăvară (Topîrceanu) Primăvară de George Topîrceanu După-atâta frig și ceață Iar s-arată soarele. De-acum nu ne mai îngheață Nasul și picioarele! Cu narciși, cu crini, cu lotuși, Timpul cald s-apropie. Primăvara asta totuși Nu-i decât o ... ntorc din tropice. Gâzele depun la soare Ouă microscopice. Toată lumea din ogradă Cântă fără pauză. Doi cocoși se iau la sfadă Nu știu din ce cauză. Un curcan stă sus, pe-o bârnă, Nu vrea să se bucure. Moțul roșu îi atârnă Moale ca un ciucure. Doar Grivei, bătrânul, n ... a-ndoasele. Pentru câte-a tras, sărmanul, Cui să ceară daune?... Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. Dar acum l-a prins potaia Și-a-nceput să-l scuture... Peste toată hărmălaia Trece-n zbor un fluture. Pe trotuar ...
Constantin Stamati - Drumeții și câinii
... Constantin Stamati - Drumeţii şi câinii Drumeții și câinii de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Doi prieteni sara la un loc mergea, Și de-a lor interesuri între ei vorbea, Și iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alții, de prin alte curți, Sărind i-au împresurat. Și așa erau de mulți, Că unul din trecători o piatră au apucat; Atunci celălalt au strigat: „O, frate, leapădă piatra și mergi pe drum înainte, Căci oricât ... bate capul, câinii nu pot avea minte! Ce noi să-i lăsăm să latre cât le-a plăcea.â€� Și adevărat, că-ndată Ce drumeții au purces și nu s-au mai apărat, Laia de câini toată Au început a tăcea Și nu i-au mai supărat. Acei carii sunt deprinși să vorbească rău de toți, Orice văd în ochi hulesc, ca când lor nu le-ar plăcea, Însă dacă ești cu minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să te latre, dar
Ivan Andreievici Krâlov - Drumeții și câinii
... Ivan Andreievici Krâlov - Drumeţii şi câinii Drumeții și câinii de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Doi prieteni sara la un loc mergea, Și de-a lor interesuri între ei vorbea, Și iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alții, de prin alte curți, Sărind i-au împresurat. Și așa erau de mulți, Că unul din trecători o piatră au apucat; Atunci celălalt au strigat: „O, frate, leapădă piatra și mergi pe drum înainte, Căci oricât ... bate capul, câinii nu pot avea minte! Ce noi să-i lăsăm să latre cât le-a plăcea.â€� Și adevărat, că-ndată Ce drumeții au purces și nu s-au mai apărat, Laia de câini toată Au început a tăcea Și nu i-au mai supărat. Acei carii sunt deprinși să vorbească rău de toți, Orice văd în ochi hulesc, ca când lor nu le-ar plăcea, Însă dacă ești cu minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să te latre, dar