Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BINE��E
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 1209 pentru BINE��E.
George Coșbuc - Cântec (Coșbuc, 4)
... lui Dumnezeu! De vom prinde-n țară turcii, Să le dăm, și voi și eu, Cinstea furcii!" Zice vodă: — „Bateți voi Marginea, că e mai bine! Ce-i la mijloc, las pe mine! Cu ei numai iadul ține, Iar Hristos e-n rând cu noi! Haid', să le stârpim răsadul, Că e plin de marțafoi Țarigradul!" Vodă-n sârg a și purces; După ei oștirea-n fugă. Uite, turcii lasă rugă, Lasă tot și-o ... Care-o fi scăpat din gloată Nu și-a mai venit în ori Viața toată... Zice vodă: — „Sănătoși, Dragii moșului, cu bine! Roat-acum pe lângă mine, Naiu-n mâini, și cupe pline, Pe-obiceiul din strâmoși. Cu voinicii-mi place traiul, Ori îi văd cu spada ... Și-a plecat cu oastea-ntreagă Loc de sfânt locaș s-aleagă, Căci așa știa Ștefan: Unde-i loc să sapi morminte De păgâni, e
Ion Luca Caragiale - Școala română
... română Școala română de Ion Luca Caragiale Fragmente ORA DE RELIGIE Un elev obraznic: Părinte, auzi ce spune dom' profesor de geografie: zice că pământul e rotund. Părintele (supărat): O fi și rotund -- cum a vrut Dumnezeu să-l facă. Elevul: Și zice că e turtit la poli. De ce-o fi turtit, părinte? Părintele (plictisit): Ia, pentru păcatele noastre! ORA DE CALIGRAFIE Profesorul: Unde-ți este caietul? pentru ce ... ROMÂNĂ Profesorul: Ce parche ghe cuvânt îi musai? Elevul: Verb, dom'le. Profesorul: Pentru ce? Elevul: Pentru că exprimă ideea unei lucrări. Profesorul: No! vez' bine! Când zicem musai, trubuie că pentru o lucrare zicem. Exemplu: băieții și băietele musai să ștuduiască, ca mai apoi să cuvinke romaneașke în limba lor ...
Ion Heliade Rădulescu - Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 18
... patrie, supuneți-vă legilor al cărora el este îngrijitor; uniți întru dragoste și ascultare, faceți dimpreună cu dânsul ca fiii voștri să simtă facerile de bine ale așăzământurilor ce ați dobândit; și eu voi scri epoha aceasta ca cea mai fericită a pământului vostru, și numele lui, pe care ... p-a lor aripi o duc în veselii; Fiori sunt a ei coarde la fapte de-ngrozire, Și sunetul ce scoate e vifor, vijelii! Virtutei eu dau viață, o fac sfântă ființă, Templu-i ardic, altare, și o-ndumnezeiesc; Iar răutatea, groază din neagra locuință, O naște ... lor fapte, fac veacuri să le vază, Fac vie-a lor țărână, dau suflet în mormânt. Cununa ce-am în mână în veci e înverzită, Când vreun prinț o poartă, el s-a-ndumnezeit E preț al vredniciei, ea nu e moștenită; Ferice de acela ce eu am vrednicit! La voi eu viu acuma, și lira-mi se-ncordează Să cânt vitejii voștri și lumii să ... Eu și asupra voastră deșteaptă priveghez, Și citera-mi preludă o altfel de cântare, Șoptind faptele voastre ce eu le cercetez. Prințul ce aveți astăzi e ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Liniște
... intrai în vorbă: "Ba un' te duci, ba ce-ți pasă; ba ce să iei de la cârciumă; ba o fărâmă de untdelemn, că mâine e Sfânta duminică". La cârciumă, mai dă-i o țuică, mai dă-i alta, mai dă-i și pe-a treia, și vorba se ... ziua tace; noaptea doar ce-l mai auzi bolborosind, singur în odaie, cu perdelele lăsate și cu ușa încuiată. Da', de, n-am ce zice, e om bun și plătește bine. Ce nu mă împacă sunt niște cărți ale lui cu capete de oameni morți, cu picioare jupuite... Doamne ferește! Țăranca veselă, vorbă lungă și hazlie ... căzu la învoială că-mi închiriază odaia de alături de acel domn, pă "nu mai jos de doi poli, că la ea e curat, că e odihnă bună, că sunt țoale să te îngropi în ele până în gât; și, unde mai pui, umbră deasă și prune de tot felul; mă ... furii. Se răstea, ofta, înșira cuvinte fără înțeles, rupea și mototolea la hârtie, ca și cum ar fi smuls foi din vreo carte, îl auzii bine ...
Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe
... Emil Gârleanu - În fel de fel de feţe În fel de fel de fețe... de Emil Gârleanu Gaița mea e foc. V-am destăinuit pățania ciocănitorii și de-atunci și-a pierdut încrederea în mine. O săptămână întreagă am rugat-o până să ... le zise să-și aleagă fiecare, de pe trupul lui, felul penei în care ar vrea să fie îmbrăcată. Și ca să-l vadă mai bine păsările pe păun, Dumnezeu îi porunci să-și rotească coada, și de atunci păunul căpătă darul acesta. Păsările cerului însă, deprinse mereu cu albastrul văzduhului ... scatiul. Ba chiar și eu am întins aripile de mi-a pus albastrul de pe ele. Uite. Mărturisesc, cam puțin, însă și așa e bine, că tot mi-a venit mintea cea de pe urmă. Dar cel mai folosit, îți închipui, a rămas păunul, că tot ... poveste și mare minciună mi-ai înșirat. Gaița : Dacă o crezi, cum o cred eu, ți-am spus un adevăr. Eu : Așa-i! Dar adevărul e un adevăr când e pentru toți la fel. Gaița : Și câte minciuni n-au fost multă vreme, pentru toți, adevăruri adevărate. Eu : Gaițo, umbli cu șiretenii. Adevărul numai noi ...
... un cuvânt: Să se lase sărutată De atâtea ori deodată Câți fuștei la scară sânt. Sărutată Lăudat fii, Tată sfânt! Unsprezece, spune ea; Eu zic: Bine, pe credință: Doar o fi având știință, Scara câți fuștei avea, Pe credință Asta e pierzarea mea! Și-o sărut mereu-mereu: Orice-ați spune, orice-ați face, Nu știu cum, dar mie-mi place Să sărut așa sunt eu ... de n-a greșit să-mi spuie Treisprezece? Să mai suie, Nu să-mi facă mai vreo doi! Nu să-mi spuie Că e miercuri, când e joi! Zici că poate n-a știut Când vorbea din prun cu mine? Dar i-a numărat ea bine Scoborându-i și-a tăcut! Nu de mine, Mi-e de dânsa, ce-a făcut! M-a scurtat așa, știind! Dacă-i fire mincinoasă, Ce folos e
Nicolae Gane - Astronomul și doftorul
... să nu cumva să ne culcăm cu dânșii în odaie în astă-noapte, căci mâni dimineață o să fim învinovățiți că i-am otrăvit. — Bine zici. Niță, după ce mântui de ospătat, își șterse mustețele și-și aprinse luleaua, cu aerul mulțămit a omului ce și-a ... «criză», gândi în sine doftorul. Ei intrară înlăuntru, se încălziră, adormiră și a doua zi, deșteptându-se, văzură cu mirare pe toți bine sănătoși; femeia pregătea mâncarea la foc, copiii zburdau veseli prin casă, iar Niță ședea liniștit pe laiță cu luleaua între dinți. — Bună dimineața! zise ... noi. — Doftorii de la spițărie n-ai luat niciodată? — Spițărie!... Să mă ferească Dumnezeu! Doar nu mi s-au urât zilele. Spițeria mea e cuptorul. Când m-apucă vătămătura, beau un pahar de rachiu și mă culc pe cuptor, și, după ce mă încălzesc bine pe o parte, apoi mă întorc de mă încălzesc pe cealaltă parte, și a doua zi dimineață mă scol teafăr ca dintăi. â ... vremea astă-noapte? — Iaca vorbă!... Orișicine hrănește un porc în poiată, trebuie s-o știe aceasta. — Ce fel? — Apoi da!... La noi ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian
... și progresul teatrului, este aceea a alegerii persoanei căreia are să se încredințeze impresa sau direcțiunea teatrului; acea persoană, după părerea noastră, nu e îndestul de a fi numai onestă și a da garanție bună despre paza contractului, ea cată să aibă capacitatea și esperiența ... se va găsi un asemenea exemplu. Spre a se putea oferi o persoană care să reunească toate calitățile și condițiunile unui bun impresariu, e de preferat a adopta un mod nou și poate mai bine nemerit, acela de a ne pune în relațiune d-a dreptul cu presa muzicală din Italia sau din Germania, să-i ... acești speculatori de teatru; ne-a convins că un întreprinzător, fie străin, fie pămîntean, și din orice clasă a societăței, nu e nimic mai mult decît un speculant. Ca speculant, el va fi mai puțin dispus a face sacrificiu în folosul publicului și mai mult ... instituțiune muzicală ce face deliciul publicului sau că am găsit remediul suprem spre a-l vindeca; din contra, noi arătăm aci că răul ...
Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută
... numai datoria; dar de! nouă copii și optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumerație mică, după buget. TIPĂTESCU (zâmbind): Nu-i vorbă, după buget e mică, așa e... decât tu nu ești băiat prost; o mai cârpești, de ici, de colo; dacă nu curge, pică... Las' că știm noi! PRISTANDA: Știți! Cum să ... nenea Zaharia și pe Zoe să m-aștepte. Ei nu dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare... PRISTANDA: Ce-mi ordonați, coane Fănică? TIPĂTESCU: Să-mi afli ce scrisoare e aia și de cine e vorba. PRISTANDA: Ascult, coane Fănică. TIPĂTESCU: Dacă s-ar putea să punem mâna și pe firul ăsta, — nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cațavencu, — dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvârșire, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul ... ZAHARIA TRAHANACHE, GHIȚĂ PRISTANDA, apoi TIPĂTESCU și ZOE TRAHANACHE (intră prin fund, fără să ia seama la Ghiță, care se ridică repede la intrare. Trahanache e mișcat) : A! ce coruptă soțietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul... Bine
... adevărat Dă goană-n urbea Romei să-ntrebe toți augurii Că da-vor zeii nobili rod bun semănăturii? În Roma, cel mai vrednic augur, Aristofil, E om cărunt, servește de când era copil, Și poate să-mblânzească și viforul cu ruga. La dânsul vine dară Caligenes în fuga, Zicând: Aristofile, să ... cerul cu stelele și luna; Mai face-un hocus-pocus și-odată stă pe loc; Se-ntoarce și grăiește cu tonul de proroc: De cumva e sămânța destul de roditoare Și bine semănată, la caz dacă e soare Și cald, pe câtă vreme sub brazde ea va sta, Pe loc ce ploi mănoase și calde vor uda Câmpiile, îți iese sămânța toată ... din boabe semănate Oricum, orice... În fine, spun zeii că tu poate Avea-vei grâu, căci anul va fi dintre cei buni; Dar ține minte bine
... și din stinșii ani de mai, Cel puțin fă o licoare pentru cupa zeității. III A speranței mângâiere mă renfășură treptat... Simt prea bine, buna zee că e-n zarea depărtată,... Marea cântă și-nflorește, iar din unda spintecată E Diana ce-o precedă pe talazul fermecat. Și vibrează cer și apă... — Fire, om și providență, Sunt din nou iar bunătate, — imn din ... mort cum naște viața verdelui lăstar, Din coșciug, închis aproape, iese zbor de biruință. Oh! și visul meu e tocmai c-ale undei legănări... Sidefat e cu nuanțe, ghirlandat de roze albe... Alabastrul frunții sale întrunește crini cu nalbe Ce-n potire hieratici poartă mistice-mbătări. IV Lună! fin e însă tortul de pe fusul tău de aur, Și divin e sentimentul ce măriți cu valul roz, Când zefirii cântă-n sistru, ori în flaut de rogoz Cu magii de filomelă, și cu tremolo de graur ... și magie! Și colorile din juru-mi, nimb al cerului divin, Le beau sacra voluptate, ce mă-mbată ca un vin, Iar întreaga mea făptură e ...