Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE��TE
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 1968 pentru PE��TE.
Mihai Eminescu - Scrisoarea IV
... liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl imbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara; „O, arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, Te-aș privi o viată-ntreagă în cununa ta de raze, Pe cînd mîna ta cea albă părul galben îl netează. Vino! Joacă-te cu mine… cu norocul meu… mi-aruncă De la sînul tău cel dulce floarea veștedă de luncă, Ca pe coardele ghitarei răsunînd încet să cadă… Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. Ori în umbra parfumată a buduarului ... s-o stinge în genunea cea adîncă. Ce? Cînd luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gînduri după ea să te ații? Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privesti prin lucii geamuri la luminile aprinse Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară, Cum zîmbește tuturora cu ... Încleștînd a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o desmierzi Ca pe ...
Constantin Negruzzi - Cârlanii, vodevil într-un act
... i să vii acu? DOMNICA: Dar ce-ai pățit az! Ce este? MIRON: Ia, Domnico, o să ne ducem la târg cu cumătru... DOMNICA: Cum? te duci și mă lași? Nu știi, bădicuță, că nu pot șidea un ceas far' dumneta? Hi, hi, hi! (Făcându-se că plânge.) MIRON: (cătră Domnica ... Rămâi sănătoasă, puică! (O sărută, ea se face că plânge.) Vezi tu Terinte, cum i-s de drag? Asta nu-i prefăcătorie, Crede-mă, nu te mai pune de pricină, și dă cârlanii. TERINTE: Ba, ba, păn-acu-i tot una. Să te găsesc sănătoasă, Vochițo, și pe dumneta, cumătriță. Vin, Miroane. DOMNICA: Să mergi sănătos, bădică. Păzește-te pe drum. Nu te osteni; și dumneta, cumătre Terinte! (Bărbații ies.) Scena 9 Vochița și Domnica (bufnesc de râs) VOCHIȚA: Sărmanii proști! socot că ne-nșală. DOMNICA: Gândea că ... ce i-au abătut tătâni-meu să vie să șeadă toată vara aice? Zău, dacă n-ar mai fi Vochița și Domnica m-aș usca pe picioare. TERINTE: Auzi tu? o zis Domnica. MIRON: Ba o început cu Vochița. LIONESCU: (puindu-se jos) Tot cărți și iar cărți, ce dracu! vor ... dobă de carte! când aș putea videa ...
Ion Creangă - Ursul păcălit de vulpe
... din car jos. Țăranul mâna, carul scârțâia, și peștele din car cădea. După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, bine...șor! sare și ea din car și, cu mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa și începe a mânca, că ta...re ... Ia mai pune-ți pofta-n cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ți-i așa de poftă, du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci. — Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele. Atunci vulpea rânji dinții și zise: Alei, cumătre! da' nu știi că nevoia te duce pe unde nu-ți e voia și te-nvață ce nici gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du-te desară la băltoaga cea din marginea pădurei, vârâ-ți coada-n apă și stăi pe loc, fără să te ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... simțire blândă, Și totul gingaș, palid, electro-străveziu... Eu n-am văzut-o-n viață și nu pot s-o descriu. M-apropii. Cătătura-i pe loc mă pironește. Rămâi într-o uimire. El galeș mă privește; Ș-un glas ce te străbate prin timbru-i fecioresc Răsună: Vii la mine. O știu și te iubesc. Când pentr-ntâia dată În lumea vinovată Al Tatălui cuvânt S-aduc o viață nouă M-a pogorât, ca rouă Din stele ... cu fața de bujor, Spre noi înaintează Și-mi zice: "lasă-l că-i ursuz! El tot postește ca Isus și veșnic aiurează. Dar nu te tulbura. Pe-aice tot ce este E numai visul meu, pe toți eu vă visez. Dormind vă născocesc, vă țes ca-ntr-o poveste" — Dar ce ești tu? — Ce-s eu? Mă cheamă Chichirez ... de nu m-aș deștepta; La faptă, când nu dorm, sunt sănătos la minte Ș-am un stomac de lup când are ce mânca. Să te mănânc sau nu? Ba. Fii acum pe pace. În vis eu sunt sătul și nu m-auzi urlând. Nebunii sunt hrăniți, ș-a fi nebun îmi place, De nu m
George Topîrceanu - Poșta redacției
... — Că tot ce zboară se mănâncă... Da, zboară gândurile mele Și versul meu e-naripat, — Și-n loc să mănânc eu din ele, Pe mine ele m-au mâncat! Dar dacă simți arzând în tine Al artei foc nepotolit, Căldura "flăcării divine" Ce și pe mine m-au pârlit; De vrei ca vulgul să te-admire Și orice prost impertinent C-un zâmbet de compătimire Să-ți zică: bravo, ai talent! În existența ta pribeagă Tot singur, mândru și sărac ... caturi Din care cazi cu capu-n jos; De vrei să fii trimis în frunte Când s-o isca un nou război, Și nenorocul să te-nfrunte Când te-i întoarce înapoi, — Necazuri cu nemiluita În lunga ta captivitate, Să-ți pierzi amicii și iubita Ș-un post la Universitate... Visând, în urmă ... Cu munți, cu soare, și cu flori, Să tragi pe Lucifer de coadă Precum l-ai tras de-atâtea ori; Și dacă vrei să ai, pe lângă Acestea, ș-alte mici belele: De vrei ca gheata să te strângă Și ca iubita să te-nșele, Flirtând cu primul nătăfleață
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Geometria visului
... jilave în bantustanele gloriei într-o domesticire multiplă golesc aceleași peisaje confuze urmele T A L E apoi cele fără de taină urmărindu-te îndeaproape despovărînd amintirea secundei gură pe gură o piramidă de cuvinte refăcînd gramatica strigătului o superbă peșteră de sare în lacrima trupului rostuit pe răzor semn firul de iarbă albastră ce separă mereu grădina dintre sexele mirării ram pe ram în codrul de greșeală un sînge alb în tranșeele cărnii prin noaptea somnambulică de forma sufletului călător prin ruinele alveolelor seci în care nici ... sens fără curaj mai mult din lașitate un timp fără culoare fără miros fără gust care capătă contur în spațiul gol de-atîta alergare care te amiroase numai prin văile cernitelor culoare care te umple de spumă în valurile caldelor iluzii și-n ambalaje ieftine și clare te-aruncă pe scara circumvoluțiunilor tale de crustaceu egoist acolo undeva pe fundul cenușiu al mării albe printre riduri și mătreață un număr calculat la infinit poemul iarba și dilema cosașului ochiul tău (cel nenăscut) cel clădit ... g e n e r a ț i e r e p e t a b i l ă fiecare îndemn pe
... am simțit după ce l-am înmormântat? De câte ori am cugetat să mă duc la tine, să înconjur picioarele tale cu brațele mele, să te rog, să te conjur ca să mă ierți. M-aș fi făcut sclava ta, căci te iubeam, te iubesc! Am fost la Ioan. L -am conjurat să te îngrijească, i-am dat banii ce îi aveam, dar i-am cerut jurământ să nu-ți pomenească nimica de mine. Înainte de-a pleca ... din zile tu ai dispărut. Ce-mi folosea că mă vândusem, când tata murise, când tu te-ai dus?... Am scris testamentul meu, în care te-am pus pe tine moștenitor al micei căsuțe... apoi am făcut foc în cămin, am închis ușile și am închis și oblonul ― căci ideea-mi părea dulce ... ei șterse de lacrimi de buzele mele vinete și arzătoare. ― Poesis! strigam eu, strângând aerul camerei la pieptul meu. Poesis, iartă-mă! Mă așezai pe fotoliul de lângă piano, în care murise ea, atinsei clapele lui pe care fugise degetele ei așa de delicate, așa de frumoase, și durerea mea devenea din ce în ce mai dulce, din desperare, melancolie. Poate că ...
Constantin Stamati-Ciurea - Omul enigmatic
... Stamati-Ciurea Baladă în proză Trecuse ora a opta de seară sau, mai bine zis, de noapte, căci, fiind iarna, înserase de mult. Pe străzile orașului spulbera viscoÂlul o ceață compactă de omăt, prin care când și când sclipeau luminile fanarelor înșirate pe marginea trotuarelor. Crivățul suÂfla urlând cu turbare pe străzile pustii, iară în odaia unde mă aflam se zbuciumau cu un vaiet jalnic obloanele ferestrelor din afară. Totul era cufundat în tăcere, căci unde ... apropos să-i dau a înțelege de conduita lui atât de ciudată în timpul uraganului. — Asta am luat-o seama noaptea, văzându-te pe puntea navei... îi făcui aluziune. — Da, îmi răspunse el ceva pe gânduri, am socotit că uraganul va continua și astăzi, dar am greșit. — Cum? D-ta ai dorit poate asta? îi zisei cu totul consternat ... prin crunte războaie, prin hoții priÂvilegiate, onorate, decorate, scrise cu litere de aur și de sânge în analele istoriei. Plugarul își leapădă plugul său pe brazdă și, luând sabia în mână, răpește de la megieșul său terenul semănat gata. Hoțul pândește la potică pe ...
... plăcea! Ha, ha, ha! Să-ți meargă veste De șiret!... Ei, cine-mi ești! Tragi cu ochiul la neveste; Treci prin sate ca-mpărații Da te-or bănui bărbații Și-o pățești! Spune-mi drept: ți-au spus vrodată Popii că păcate-ți scriu Dacă-mbrățișezi vreo fată? Să nu-i ... Prea cu dor, că pot să-ți placă! O, sunt tineri zeci și sute Cari ar vrea să mi-i sărute Și eu ba! Hoțule! Te uiți la mine; Știu eu ce gândești acum, Că de-aceea ți-e rușine Eu de-aș fi flăcău odată Nu m-aș rușina de ... a plânge? Haid degrabă și mă strânge, Că eu vreu. Crezi că nu? Ba cum s-arată Știi tu fata cum s-o-mpaci. Ori te superi tu pe-o fată Când o strângi și ea te-njură? N-ai pățit? Ia taci din gură, Că te faci!... Și mi-e cald! Și uite-n față Sunt aprinsă; și zău nu, Nimeni nu m-a strâns în brață Mijlocelul meu ... de-acuma gândul, Poate tu! Vrei să bei? Și nu ți-e teamă Că mi-e olul descântat? Cine bea să poarte seamă Să sărute pe
... în muzee, sau prin mănăstirile ascunse, ca niște comori, prin munți, toate mi-au furat din privire și din suflet. În urma unei asemenea călătorii te simți obosit și dorești să te întorci cât mai repede în căsuța ta mică, cu lucruri de toate zilele, cu o altfel de poezie, pe care sufletul o poate cuprinde. De câte ori nu ai simțit tu cât de mărginit ți-i sufletul, cât de puțin poate încăpea într-însul ... fugit din Italia, am fugit pe coasta Dalmației, într-un oraș vechi, pe zidurile căruia vremea s-a scurs, de veacuri, ca apa pe o stâncă ce n-a putut-o clinti din loc. M-am dus în Ragusa. N-ai fost? Să te duci îndată ce-i putea. Trebuie să vezi zidurile acelea mucegăite, pe care petele de rugină par niște ochi însângerați, și-n fața cărora parcă ai vrea să pari mai mare decât ceea ce ești în strâmta ... să treci pe sub porțile întunecate și umede de răcoare, să privești din pervazul lor marea întinsă, să privești insula smălțuită în verde și să ...
Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... tine văd acum lumea ce l-au urgisit, Tu speranță ai adus închisului osândit, Și-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat. Spune-mi dar, spune, te rog, efirului iubit prunc, Tot așa este frumos seninul acel ceresc? Tot așa pe munți și câmpi floricele înfloresc? Tot miroase roza, crinul, tot limpezi pâraie curg? Tot șuieră filomela prin lunci noaptea răsfățat? Și zorile tot răsar vărsând ... Căci ghirlandele de flori sunt ale tale obezi, Iar cerescul orizon — iubitul, castelul tău; Fugi, oaspe vesel al meu, oaspe sprinten de aripi, Du-te, zburdă în efir, sau zboară pe flori săltând, Și poate vei întâlni o maică tristă plângând, Și cu ea doi copilași rătăcindu-se pe câmpi. Oh, să mângâi de-ai putea a lor suflet întristat! Oh, să grăiești de-ai putea cu dânșii, ce mă bocesc, Să ... trăiesc; Dar tu nu poți să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat; Deci măcar să îngăimezi cu-a tale aripi pestriți, Pe dragii mei băieți, zburând tot încetișor, Ca când ai vrea să fii prins de mici mânuțele lor, Și fluturând printre flori și pe ...