Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 1801 - 1810 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Ștefan Octavian Iosif - Cișmigiul
Ştefan Octavian Iosif - Cişmigiul Cișmigiul de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Lui M Sadoveanu Penultimele frunze s-au strecurat pe-alee, Și salcia cochetă cu plete elegiace, Ce se privea în apă cu drag ca o femeie, A pleșuvit cu totul ... Prind fulgi de-omăt să joace. Platanii, uriașii grădinii, se despoaie De coaja lor frumoasă, ca după scarlatină ... S-a ramolit acuma și falnica gherghină Zvârlindu-și, ca în Lenau, pe vânt pălita foaie. Ca un calic ce-ar cere la trecători pomană Un tei la o răscruce întinde-un ram schilod Și vântul milogește o tânguire vană, Dosind, ca bani de aur, al frunzelor norod. O foaie de catalpă pe-o bancă solitară Cum sta uitată-ți pare un pergament pierdut Al cine știe cărui poet necunoscut, Ce a dormit pe-acolo în nopțile de vară ... Un carpen își așteaptă să-i vie spânzuratul, Cu legănări de pendul să-și miște umbra-n lună ... Acuaticele lebezi au îndrăgit uscatul Ca niște simple gâște ... Fanfare nu mai sună ; S-au dus și doici, și bone și mândri vistavoi ... Cu florile în seră închis stă grădinarul ... Și trist e Cișmigiul precum e ...
Ștefan Octavian Iosif - Clar de lună
Ştefan Octavian Iosif - Clar de lună Clar de lună de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 23 decembrie 1907 După Li Tai-pe Lîngă patul unde stau Bate luna pe podele, Nu știu luna bate, sau A căzut omăt pe ele. Fruntea mi-o ridic, privesc Luciul zărilor deșarte; Fruntea-mi cade și gîndesc Trist la țara mea
Ștefan Octavian Iosif - Colocviu sentimental (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Colocviu sentimental (Iosif) Colocviu sentimental de Paul Verlaine , traducere de Ștefan Octavian Iosif În parcul vechi și rece și pustiu, Trec două umbre-n ceasul cenușiu. Li-s ochii ofiliți, au buze moi Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi. În parcul vechi și rece și pustiu, Nălucile își fac trecutul viu. − Îți amintești extazul nostru vechi ? − Ce tot îmi torci trecutul în urechi ! − Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu Și-n vis îți mai răsar eu oare ? − Nu. − Ah, zile dragi cum altele n-om ști, Cînd gurile ni se uneau ! − O fi ... − Ce bolți albastre, ce speranțe mari ! − Speranța-i azi prin norii funerari. Și astfel merg stîrnind ovăzu-n drum Și noaptea îi aude doar, prin
Ștefan Octavian Iosif - Copii eram...
Ştefan Octavian Iosif - Copii eram... Copii eram... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Surorei mele Copii eram pe-atunci, copilă, Copii drăguți, copii vioi; Ne cocoțam printre cotețe, Dormeam în paie amândoi... Iar oamenii veneau afară Când noi cucurigam drăcoși, Și ei credeau de bună seamă Că este cântec de cocoș... Cu lăzile din curtea noastră, Grămadă una peste altă, Întruchipasem noi o casă: Gospodăria laolaltă... De prin vecini bătrâna mâță Ne cerceta-n răstimpuri dese, O-ntâmpinam cu plecăciune, Rostind cuvinte ne-nțelese. Ba o-ntrebam de sănătate, Politicoși, care de care; De-atunci, la câte mâți bătrâne N-am pus aceeași întrebare! Ba stam adesea la taifasuri, Ca doi bătrâni din vremi uitate, Ne tânguiam că-n vremea noastră Erau așa frumoase toate; Că dragostea, credința, cinstea Pe zi ce merge, tot dispar, Și cât de scumpă e cafeaua, Și banul cât e azi de rar!... S-a dus copilăria noastră, Și toate-s de vârtej furate — Și bani, și vremuri, și credință, Și cinste, și iubire —
Ștefan Octavian Iosif - Credințe...
Ştefan Octavian Iosif - Credinţe... Credințe... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție De-a pururea m-ați urmărit, Învăluite-n ceață. Cu farmecul nețărmuirit Al dragostei de viață. Mi-ați dat nădejde ca să lupt Cu griji și cu necazuri, Ce-și grămădeau neîntrerupt Noianul de talazuri, Și-adesea de cădeam înfrînt De trudă și durere, Gseam la voi și crezămînt, Și leac de mîngîiere, Înveselind cărarea mea Cu-alai de sărbătoare : Copil îndrăgostit de-o stea, De-un cîntec sau de-o floare... Și-acum vă duceți rînd pe rînd — Ieri una, astăzi una... Mă părăsiți așa curînd, Pieriți pe totdeauna ?... Dar eu atunci al cui rămîi, O, dragi credințe moarte ? Pe drumuri, fără căpătîi, Vai, cine-o să mă
Ștefan Octavian Iosif - Cucoșul
Ştefan Octavian Iosif - Cucoşul Cucoșul de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Mereu aud prin somn prelungi somații Și cresc biruitoare cucuriguri... Ai spune un norod cuprins de friguri: Trezit în zorii unei proclamații... Cu somnul luptă ochii mei nesiguri: Sunt în Stambul ori am halucinații?... Văd valurile unei brave nații Escaladând ale robiei diguri... Tot mai strident s-aud cântând cocoșii... Mă scol…Pe cer o semilună pală Și în ogradă numai fesuri roșii... S-au ridicat găinile rebele: Hai dă-le-o constituție liberală Și tu, Abdul Hamid al curții
Ștefan Octavian Iosif - Daine din Litvania
Ştefan Octavian Iosif - Daine din Litvania Daine din Litvania de Ștefan Octavian Iosif Dor de țară Aș vrea s-adorm, să dorm mereu, Și n-aflu loc în nici o parte. Și dor mi-e, dor de satul meu, Și satul e-așa departe. Ș-aș vrea să merg, să merg mereu, Și dor mi-e, dor mi-e de-o grădină, Grădină mîndră-n satul meu, Acolo aș găsi hodină. Acolo vîntul pe-nserat Adie dulce și suspină, Ș-aș tot dormi netulburat Sub flori de cimbru și sulfină. Sămănătorul , 26 octombrie 1903 Dor de mamă Și cînd mă scol de dimineață De-mi spăl cu rouă ochii mei, Mîndruța-i galbenă la față Și plînși sunt ochișorii ei. — Mîndruțo, pentru ce plîngi, dragă? Ți s-a urît de casa mea? De ce suspini tu noaptea-ntreagă? Ești supărată de ceva? — Și chiar de nu sunt supărată, De dor, bădiță, mă usuc; Dă-mi drumul numai înc-o dată Acas' la mama să mă duc. — Dar pîn' la casa mamei tale, Mîndruțo, cum o să te duci? Răsuri și maci crescură-n cale Și nu știi încotro s-apuci. — Ruga-mă-voi ...
Ștefan Octavian Iosif - De urît
Ştefan Octavian Iosif - De urît De urît de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Aici sunt flori. S-or veșteji și-aceste, Cum alte multe-n șir se veștejiră... Aceasta-i scrisa florilor : resfiră Miresme dulci, și mor fără de veste. Voi mă-ntrebați — și vorba nu mă miră — Mănunchiul mîndru pentru cine este ? Iubesc o Viorică din poveste, Și ei îi cumpăr flori și-i zic din liră. Visez, în ceasuri de melancolie, Că vine-ncet, ș-așază lîngă mine, Șoptindu-mi basme, cîntece, secrete... Știu bine eu că e o nebunie, Și tot aștept, și dînsa nu mai vine... Mi-alung urîtul făurind
Ștefan Octavian Iosif - Din basme vechi...
Ştefan Octavian Iosif - Din basme vechi... Din basme vechi... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Din basme vechi o albă mînă Te cheamă fluturînd în zări Și-auzi cîntînd o mîndră zînă De peste nouă mări și țări... Ea cîntă despre-o-mpărăție Fantastică din soare-apus: Flori mari, necunoscute ție, Acolo strălucesc nespus... Toți arborii acolo sună Și cîntă parca-ar fi un cor: Ca muzică de danț răsună Sonore glasuri de izvor, Și doine dragi, cum niciodată Tu n-ai mai auzit, socot, Te leagănă și te desfată, Pîn' ce te farmecă de tot. Ah, dac-ai ști-ncotro anume? Acolo cum ai vrea să pleci ! Să uiți durerile din lume, Și-acolo să rămîi pe veci !... Ah, mîndra asta-mpărăție Mi-apare în somn adeseori; Dar, ca o negură pustie, Se stinge totdeauna-n
Ștefan Octavian Iosif - Din italienește
Ştefan Octavian Iosif - Din italieneşte Din italienește de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 28 septembrie 1908 S-a stins virtutea-n a Italiei țară, Ce-a fost regina lumii în vechime. De muzele Castaliei azi nime Nu poartă grijă; toți le delăsară. A laurului verde frunză rară E pîngărită într-un veac de crime Și lăcomie; iar din adîncime Desfrîul scoate fruntea dîrz afară. De ne-au lăsat străbunii-n zile bune Frumosul stil al versului și-al prozei, Nu-mi pare-a fi aceasta vreo minune... Ci vin' să plîngem zilele de față, Modernul gust ce-și are azi rapsozii Și decadența-n care se
Ștefan Octavian Iosif - Domnu' profesor
Ştefan Octavian Iosif - Domnu' profesor Domnu profesor de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Nimic nu-nvață blestemații ! Și eu mi-am zis de-atîtea ori Că dau la dracu meditații... Dar vezi că cele trei surori Îmi sînt cu mult mai dragi ca frații Cei răi și neascultători. Afară-i noapte, vijelie, Și-i cald în salonașul lor... Mă-ntîmpină cu veselie Și toate mă salută-n cor Și fiecare vrea să știe : „Ce face domnu profesor?â€� În lecții ele-și spun secrete, Fac haz pe socoteala mea. Își mușcă buzele șirete, Pufnesc de rîs, fără să vrea... „Ti, bată-vă norocul, fete !â€� Și mama face haz și ea... La masă — glume, gălăgie... Și cea dintîi îmi toarnă vin, Drăguț a doua mă îmbie, A treia-mi dă paharul plin... E, cine-mi poate spune mie În sănătatea cui să-nchin ? Tîrziu, cînd plec de ies în stradă Și-i întunerec peste tot, Ah ! unde-s ele să mă vadă, Orbit de viscol, cum înot Prin valurile de zăpadă... Și drumu-i lung și nu mai pot... În odăița-ntunecată E frig... Eu, zgribulit, din pat Ascult vifornița ...