Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ȘI CU

 Rezultatele 1811 - 1820 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.

Vasile Alecsandri - Aolică, daolică

... drăgulița mică! Aș lăsa-o de-ar mai crește, Dorul crunt mă prididește. Ah, fetiță, fetișoară! Crește, fă-te mărișoară, Să trăim cât avem viață Cu iubire și

 

George Topîrceanu - Catrene

... o să mai iubesc", zisese Biată-mi inimă naivă, Dar văzându-te pe tine, A căzut în recidivă. Supărările iubirii Sunt ca ploile cu soare: Repezi, dar cu cât mai repezi Cu atât mai trecătore. Musafiri la mine-acasă, Fără să-i poftesc vreodată, Am un șoarec, doi păinjeni Și, din când în când, o fată. La fereastra ta-mi zâmbiră Toate florile din glastră, Numai floarea cea mai dulce A fugit de ... pierzi noaptea cu cititul! Am trecut din întâmplare Și-mi venea, așa, să intru Și să suflu-n lumânare... Zici că la război, iubito, Vii cu mine fără preget... O, dar cum plângeai asară, Când te-ai înțepat la deget! Greu mi-i, dragă, fără tine Și te chem de-atâtea ori, — Nu din zori și până-n sară, Cât din sară până-n zori... Multe-i spun când nu m-ascultă, Dar tresar și tac din gură Când, c-un zâmbet, își ridică Ochii de pe cusătură. Ochii negri, fața albă Păr întunecat și mare, Inima — un sloi de gheață. Alte semnalmente: n-are. Draga mea, fără cuvinte, Doar din ochi pricepe toate. Numai cât mă uit la ...

 

Mateiu Caragiale - Curțile vechi

... Mateiu Caragiale - Curţile vechi Curțile vechi de Mateiu Caragiale De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline, Zac curți pustii... Acolo tăcerea stăpânește Și-n verde mantă mușchiul cuprinde și-nvelește Surpata zidărie și frântele tulpine; Și-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine, Sălbătăcita viță pe stâlpi se-ncolăcește, Cu iedera cea neagră ce-n streașini împletește O lucie cunună uitatelor ruine. Adânc ca de o vrajă par ele adormite, Pe iaz visează-ostrovul de ... frunză, nu mișcă fir de iarbă, Și-n tăinuita culă, țintind priviri viclene, Zâmbesc către domnițe boieri cu lungă barbă, Purtând pe nalta cucă surguci cu

 

Alexei Mateevici - Cuvântul lui Dumnezeu

... Alexei Mateevici - Cuvântul lui Dumnezeu Când patima te necăjește, Ori te doboară-o răutate, Atuncea, în singurătate, Spre rugăciune te grăbește. Ia și citește Sfânta Carte, Cuvintele de mântuire, Și tânguirea ce te arde Ți se va pierde-n liniștire. Dumnezeiasca-nvățătură În cartea aceasta-i oglindită: A fost a Domnului ... vieții Către sfârșit vei scăpăta, În anii grei ai bătrâneții Tu orice carte-i lepăda, Atunci numai aici găsi-vei Ce nicăierea n-ai găsit. Cu Dumnezeu atunci vorbi-vei Și

 

Cezar Bolliac - Ai vrea, precum se vede, să-ți mai aduci aminte

... sparge o-ntristare A lumii toată în doliu, d-acel surâs ceresc Ce veselește lumea ca ziua de sărbare, De gestele-i vioaie și timbrul îngeresc; De buclel-ebenine, lucioase și flotânde Pe sânul d-alabastru, ca aripe de corbi Ce fâlfâie pe bruma ninsorilor căzânde Cu toată răsuflarea-i ce tu în drag absorbi? – Pleca când am văzut-o, și tremuram de frică; Căci inima-mi sta gata cu dânsa a zbura. Purta pe piept o cruce, o cruce mititica, Pe care și

 

Gheorghe Asachi - Broaștele care cer un împărat

... Gheorghe Asachi - Broaştele care cer un împărat Broaștele care cer un împărat de Gheorghe Asachi Nevrând broaștele s-asculte De guvernul democrat, De la Zevs, cu strigări multe, Au cerut un împărat. Zevs, ce-i zân îndurător, Le-au trimes un domnitori Pacinic, drept, cu blândă fire, Încât altul nicăire Niciodată s-au văzut. Dar din ceri când au căzut, Au sunat așa de foarte, Încât neamul cel broscos, Bolând ... socotit Că-i vun urieș cumplit Ram au fost d-un copăcel. Despre acesta mare teamă Avea broasca care-ntăi Au ieșit să iaie samă Și să deie semn l-ai săi. Dar abia de ramu-ncet Tremurând s-au propiet, Iacă ș-alta vine-n urmă, După ea întreaga turmă ... mai vioi să fie! Zevs atunce în mânie Li trimete o cucoară, Care-mpunge, le omoară, Să arete a ei putere Le înghite și-n plăcere Căpăținile le sfarmă. Iacă țipet nou și larmă Broaștile au înălțat. Atunci Zevs au detunat Cu aceste aspre zise: Broaște hâde, pare-vi-se Că eu voi să mă supun Cătră țipetul nebun? Dac-ați fi avut voi minte, Trebuia să ...

 

Matei Milu - Asupra istericalilor

... flocane,     Ce-i zic istericale.     Aceasta patimă grecească     La țigance este firească.     Iar grecele o au de gingășii     Să se zbuciume ca d-epilepsii.     Apoi și din moldovence     Ca să samene a grece,     Și ele se fac c-amețescu,     Socotind ca să arate delicate,     Fără pricină, de-orice cad leșinate,     Să afumă cu pene     Pe subt nas, ochi și gene.     Dar spre acești patimi vindecari     Ne face gazeta înștiințari,     De o doftorii ispitită,     Acum în public prevestită.     În vreme cînd năbădaica vine     Să aibă ... Și la c... să-i deie una sută bine     Șăptezăci sau noăzăci și unul la vine,     Cinzăci, șăsăzeci la spati,     Să o umple de sănătati.     Cu

 

Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul

... Singură mărirea nu-i destulătoare, Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare. Câte mii de inimi moartea n-a-nghețat? Și în câte case dorul n-a intrat? Țara este-n lacrimi și se pustiește. Floarea tinerimii câmpul învelește. Și în raza slavei unde strălucim, Văz, pe nesimțite noi ne mistuim! Astăzi lupta noastră orice luptă curmă; Ea va fi lovirea cea mai de pe ... bate! De-i bărbăt, aice vie a combate!" - "Este timp!..." șoptește un ucigător. Celalt trage iute paloșul ușor Și c-o lovitură repede și tare Îl împlântă-n sânul eroului mare. Căpitanii iute sar, mi-l înconjor, Dar Mihai le zice: "Fraților, eu mor... Spuneți doamnei mele să nu ... țării fiii mei să-i crească. Când vor fi în vârstă, să le spuie ea Că nu voi răzbună pentru moartea mea; Numai pentru țară și neatârnare Sânul lor să simtă sfânta răzbunare! Iară voi, tovarăși, mie îmi jurați Niciodată mâna cu străin să dați!" La aceste vorbe cade-ntr-al său sânge. Toat-a lui oștire cu durere-l plânge. Apele pe cale stau și ...

 

Vasile Alecsandri - Mândra din Muncel

... Vasile Alecsandri - Mândra din Muncel Colo jos, pe lângă Tisă, Merge mândra cam descinsă Prin ierbuța până-n brâu, Și ține murgul de frâu, Murg voinic și pintenog Care paște busuioc. Ea se primblă-n poieniță Și tot zice din guriță: ,,Busuiocul l-aș privi, [1] Mă tem că m-oi zăbovi, Dar l-oi smulge și m-oi duce Până dincolo de cruce, La marginea codrului, La stăpânul murgului, Tot pe culmea din Muncel, La haiducul voinicel. Cine-a vrea ... mă iute ca un zmeu, Du-mă la stăpânul tău". Mândra calu-ncăleca, Spre Muncel vesel pleca, Noapte-n drum o apuca. Ea mergea, calea-și pierdea Și-ntr-un râu adânc cădea, Vai de mândra! vai de ea! Sufletu-i zburând zicea: ,,Sărmanul copilul meu! Cum rămâne singurel, Fără pic de mângâiere ... fermecătoare ce atrage inimile bărbaților. Un cântec poporal zice: Floricea de busuioc Se oprește mândru-n loc. Busuiocul se întrebuințează la țară în leacuri deosebite și

 

Ioan Cantacuzino - Satiră Omul

... stăpînește.     Ceriul însuș s-ar fi dresu,     Pentru dînsul, cel alesu     Soare, lună, stele gloată,     Cele dă sus, firea toată,     Lui sînt gata spre slujire,     Și rai are iar gătire.     Să petreacă mult trufos,     Dăcît hirea mai norocos,     Ar fi vrînd și altu lecaș,     Nu ști unde, foarte vrăjmaș,     Iadu numit pă nume bun.     Unde pă cel ce nu dă pun.     Omul face și preface,     Ce glagole și ce tace.     Acu-i zice fericitul,     Dar dă-l știi, zi-i ticăitul.     El în cap e plin dă fum,     Care sfîrșit n-are nici ... mai tot dă nas,     Iar zavistia leac nu-i dă pas     Ciuda foarte îl pișcă rău,     Drag argind stă-n cîrcă-i greu     Frica, spaima și minciuna,     Fără calea prea nebuna,     Clevetirea și pîravea,     Cît să mișcă, de acolea.     Iar mîndria frumoasă,     E la dînsul tot dă casă.     Iată multu fericitu     Și decît bou, mai cinstitu.     Dar boabele fără seamă,     Că-i mărețu nu bag seamă,     Brînci lui dau fără dă veste     Și lui spun prea rea poveste.     El ce zice că-i iconit,     Asemenea și

 

Dimitrie Bolintineanu - Fecioara

... muritorul palid, sub lanțul ce îl strânge, Salută aurora în cerul fără nori; Mergeam atunci la dânsa cătând la alba lună Ce-n unda aurorii cu-ncetul se-neca. Frumoasa copiliță lucra la o cunună De rozi ce-n răsfățare pe sânu-i se juca. Cu flori înconjurată ca cerul cu lumină, La candela murindă ea tristă căuta; Iar aurele-i bucle ca spice ce se-nclină Și strălucesc sub rouă, în lacrime uda. ,,O, vin, iubite, vino, căci iată vântul bate Și floarea dimineții curând va veștezi. Veni-va călătorul din locuri depărtate Și ochii săi în lacrimi nu o va mai găsi. Dar vino lângă mine și moartea-mi va fi dulce Pe ale tale brațe când capul voi pleca. Așa drumașul serii în câmp voind să culce, Ferice-i când p ... floare își pune fruntea sa! Acel ce-mi dete viața la moarte mi-o expune, Unui străin cu aur va mâna s-o dau eu Și n-am spre apărare decât a mă supune, Și n-am a le răspunde decât suspinul meu." Acolo unde luna din cale se oprește Și

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>