Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAR DE CE
Rezultatele 1811 - 1820 din aproximativ 1840 pentru DAR DE CE.
George Topîrceanu - Sfârșit de vară
... George Topîrceanu - Sfârşit de vară Sfârșit de vară de George Topîrceanu Dacă liniștea pădurii adormite Nici o veste de-altădată nu-ți trimite Și pe freamăte pornite de departe Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, Vin’ cu mine să ne pierdem în zadar Printre galbenele rariști de stejar, Cu sfioase campanule și sulfine, Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. Dulce zumzet somnoros și ireal Să ne cheme spre poienile din ... un bondar Și cum stai cu ochii-nchiși pe jumătate, Soare galben printre ramuri nemișcate Să-ți învăluie-n tăcere și-n lumină Fruntea mică de domniță bizantină. Iar la-ntoarcere, să trecem prin pășuni Și prin funduri de livadă cu aluni, Printre garduri fumurii și solitare Ce se uită-n urma noastră cu mirare... Și din treacăt, ici și colo, să culegi Sânziene cu tulpinele întregi, Margarete, scânteioare și aglice, Un buchet ... să-l duc tot eu... O șopârlă pe cărare, lângă noi, Speriată să foșnească dintre foi Și să stea, să vă uitați o dată bine, De departe, tu la ea și ea la tine, Tu de sus și ea din pietrele fierbinți, Amândouă serioase și cuminți. Mai încolo o crenguță de mălin Ori un ghimpe să te-ntârzie puțin Și — purtând
... ascult întruna Și mă uit, și nu mai ești! Dar abia rosti cuvântul Dunărea, vuind prin văi, Și văzu gemând pământul Și de cai și de flăcăi. Zornet auzi prin zare, Cum se-ncheagă stol cu stol Și năprasnică răsare Oastea domnului Carol. Jalnic tu-ți doinești durerea Dunăre, și iat ... Astfel că, văzând pierirea, Însuși Dumnezeu de sus, Galben întorcând privirea, Mâna peste ochi și-a pus. La Smârdan, pe unde drumul Da de-a dreptul spre vrăjmași, Risipeai cu mâna fumul, Ca să vezi la patru pași. Și-ntr-un iad fără de nume, Unde-ai noștri iuți pătrund, Nu era nici cer, nici lume, Numai noapte fără fund. Și-ntr-acel noian de ceață Dorobanții, dând de-un râu, Au trecut prin sloi de gheață Și prin apă până-n brâu. Râu de apă Prut să fie Cum era să-i ție-n loc, Dacă n-a putut să-i ție Din redute-un râu de ... cu strămoșii lor. N-ai avut mai buni tu, bane, La Călugăreni în văi; Iar la Racova, ștefane, Nu-ți erau mai buni ai tăi. ...
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini
... au pogorât la Strehaia, al treilea scaun s-au pogorât la Craiova. Și așa fiind, multă vrĂ©me au trecut tot ei oblăduind acea parte de loc. Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind în Țara Ungurească un voievod ce l-au chiemat Radul Negrulvoievod, mare herțeg pre Almaș și pre Făgăraș, rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade: rumâni, papistași, sași, de tot fĂ©liul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviții, început-au a face țară noao. Întâi au făcut orașul ce-i zic Câmpul Lung. Acolo au făcut și o bisĂ©rică mare și frumoasă și înaltă. De acolo au dăscălecat la Argeș, și iar au făcut oraș mare și ș-au pus scaunul de domnie, făcând curți de piiatră, și case domnești și o bisĂ©rică mare și frumoasă. Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul, unii s-au dat pre supt podgorie, ajungând până în apa Siretului și până la Brăilă; iar alții s-au tins în ... până în marginea Dunării și până în Olt. Atunce și Băsărăbeștii cu toată boierimea ce ...
Cincinat Pavelescu - Mama (Pavelescu)
... sau literat, cât de modest, nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoțiune și de recunoștință când, pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului sau peste nădejdile adolescentului? Dați-mi voie să smulg eu o frunză din laurii ce încununează frunțile voastre de aleși ai muzelor, de învingători ai vieții și s-o las să-și tremure mângâierea târzie peste frunțile acelor mame care n-au trăit ca să împărtășească gloria voastră ... lor neștiute sufletele și victoriile voastre de azi. Toată ziua cosea și lucra pentru copii. N-am văzut-o niciodată ieșind din casă decât însoțită de tata sau de unul din noi. N-am cunoscut în casa noastră alte distracții decât muzica, citirea, declamarea. Obosită de-a fi născut, crescut și educat atâția copii, a murit într-o zi discret, cum trăise, și mi-a îndoliat ... ani, și n-avea, la moarte, nici 35. Viața ei a fost scurtă, ca un fulger care taie pe cerul posomorât un zigzag de lumină și se stinge, sporind parcă și mai mult întunericul nopții.
... Duiliu Zamfirescu - Corsarul Corsarul de Duiliu Zamfirescu Într-un castel, pe malul mării, Pe-a cărui turnuri crenelate Furtunile le-a îndrăgit, Trăiește singur, dat uitării ... Sub chiparosul din grădină Se urcă iedera pe-o cruce La capătul unui mormânt; Prin ramuri aerul suspină Și parcă din adânc aduce Un glas de funduri de pământ. Corsarul, care niciodată De nimenea nu se rugase, Nu se plânsese nimănui, Corsarul avusese-o fată, Și-acum plângea, se-ngenunchiase La amintirea fetei lui. Un ropot lung de ... spumegătoare Ce le-aducea valul cu el. Mugea oceanul de durere, Își ridica în ceruri valul Și se frângea căzând pe vânt; Bătrânul hoț, făr’ de putere, Vedea cum apa rupe malul Cu iedera de pe mormânt. Atunci sări drept în picioare Și, vrând să lupte cu furtuna, Corsarul s-aruncă înot; Dar
Ștefan Octavian Iosif - Din basme vechi...
... Ştefan Octavian Iosif - Din basme vechi... Din basme vechi... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Din basme vechi o albă mînă Te cheamă fluturînd în zări Și-auzi cîntînd o mîndră zînă ... mpărăție Fantastică din soare-apus: Flori mari, necunoscute ție, Acolo strălucesc nespus... Toți arborii acolo sună Și cîntă parca-ar fi un cor: Ca muzică de danț răsună Sonore glasuri de izvor, Și doine dragi, cum niciodată Tu n-ai mai auzit, socot, Te leagănă și te desfată, Pîn' ce te farmecă de tot. Ah, dac-ai ști-ncotro anume? Acolo cum ai vrea să pleci ! Să uiți durerile din lume, Și-acolo să rămîi pe veci !... Ah ...
Heinrich Heine - Din basme vechi...
... Heinrich Heine - Din basme vechi... Din basme vechi... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Din basme vechi o albă mînă Te cheamă fluturînd în zări Și-auzi cîntînd o mîndră zînă ... mpărăție Fantastică din soare-apus: Flori mari, necunoscute ție, Acolo strălucesc nespus... Toți arborii acolo sună Și cîntă parca-ar fi un cor: Ca muzică de danț răsună Sonore glasuri de izvor, Și doine dragi, cum niciodată Tu n-ai mai auzit, socot, Te leagănă și te desfată, Pîn' ce te farmecă de tot. Ah, dac-ai ști-ncotro anume? Acolo cum ai vrea să pleci ! Să uiți durerile din lume, Și-acolo să rămîi pe veci !... Ah ...
... Trece-un călător și cântă, Trece pe-o cărare frântă Prin câmpia înflorită, Cu inima veștejită. El se plânge că-n cea lume Nime știe de-al său nume, Nime nu se îngrijește De e mort ori de trăiește. Surioara Magdalină L-auzea dintr-o grădină, Și pe gânduri ea cădea Și de dor se aprindea: ,,Călătorule mâhnit, Și prin lume rătăcit! Tu ești pasăre străină Care cântă prin grădină Ș-apoi zboară mai departe Lăsând inimi înfocate ... arde fața Ca garoafa dimineața, Când de rouă-i încărcată Și-n lumină se arată." ,,Călătorule mâhnit, Nu ți-e calul obosit?" ,,Nu, drăguță, nicidecum, Dar e săturat de drum". Călătorul se oprea, Nici că mai călătorea! Există o legendă a unei călugărițe ce a urmat în codri pe un om necunoscut și care a fost găsită moartă sub poalele Ceahlăului. Poate ca balada Călătorului ...
Ion Heliade Rădulescu - La Elvira
... mi a-ntonat. Dar cântă, a mea liră, accentele-ți sunt line. Vezi colo unde râul suspină trecător Sub salcea plângătoare ce trist se despletește, E neted locu-acuma și iarbă verde crește; Iar mâine...-o moviliță, o piatră... sub ea, dor. Ici trista filomelă și tineri ... Căci p-a mea piatră mută adesea va veni A-și răcori durerea la unda-nseninată, Și-n jurul lirei mele, de ramuri atârnată, Al său cuib solitariu și văduv a-și clădi. Căci am iubit ca dânsa, și calda mea țărână De focul meu va arde, mormântu-mi va sălta: Dasupra-i păsărela cu dor va repeta Suspinele-ți ardente aci lângă fântână. E noapte-a ... jos, colo, p-ale unde Și când adie mistic zefiru-n svol pe sus, Cu vălul alb ca gazul, cu manta onduioasă, Cu părul tău de aur ca raze răsfirat, Vin', scumpa mea Elvira, și sânu-ți înfocat Lipește-l d-astă liră și mută, și duioasă. Cu degetu-ți de ... acel sunet imită pe coarda-nfiorată Cântarea mea din urmă și ultimul suspin. Eu, deșteptat d-ast sunet din lunga-mi lungă pace, În saltul
... George Coşbuc - Din adâncimi Din adâncimi de George Coșbuc Din adâncimi fără de margini A răsărit pe cer o stea; Și triști, nemișcători de-a pururi Aprinșii sori priveau la ea. De la-nceput, de când e lumea, Izbită ea prin spațiuri reci Să duce-ntr-una, să tot duce Și să va duce-n- veci de veci. Să scuturau, gemând prin noapte, Din visuri deșteptații sori Ca să-și mai scuture urâtul, S-alunge-ai frigului fiori. Și să uitau cu ... și ei vreodată S-alerge-n veci pe-același drum. Căci ei de la-nceputul lumii Stau solitari în gol așa, Și-n lungul cel de veci al vremii Ei tot pe-același loc vor sta. Dar nu știau că steaua-n treacăt Își plânge-amarul ei noroc, Că, de-obosită, pizmuiește Pe cei ce
Alexandru Macedonski - Destinul
... Alexandru Macedonski - Destinul Destinul de Alexandru Macedonski Se zice că Destinul stă-n mâna omenească... Aștearnă-și fiecare de vrea să s-odihnească... Medaliile, însă, au vers, ca și revers... Muncești și mori de foame... Stai trântor, faci palate... Numească-l muritorii, Noroc, Fatalitate, Cu tălpile-i gigantici apasă-n Univers! În cale ne stă vecinic privind la orișicare ... neschimbat, E surd și nu ne-aude; e orb și merge-orbește, Zburând pe dibuite, înalță, fericește, Coboară nencetat! Așteaptă-l cu răbdare sau tremură de frică, De vrea, el te scufundă, de vrea, el te ridică! Vârtej fatal, te bagă în cercu-i de oțel, Și, facă-ți fericirea, sau chiar să ți-o sugrume, Pe față puie-ți râsul, sau dorul s-o consume, Te ține-nchis în ... și pe-altele sfărâmă Un fulg e omenirea în mâinile-i de-aramă! Cu regi și cu popoare se joacă nemilos! Adeseori ridică la culmile de stimă Un suflet fără aripi, un corp mânjit de crimă, Și-adeseori Virtutea rămâne tristă jos! În cartea sa fatală pe toți înscriși ne are Pe cerșetorul gârbov și pe-mpăratul mare! Și toți ...