Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 1811 - 1820 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Ștefan Octavian Iosif - Domnu' profesor
Ştefan Octavian Iosif - Domnu' profesor Domnu profesor de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Nimic nu-nvață blestemații ! Și eu mi-am zis de-atîtea ori Că dau la dracu meditații... Dar vezi că cele trei surori Îmi sînt cu mult mai dragi ca frații Cei răi și neascultători. Afară-i noapte, vijelie, Și-i cald în salonașul lor... Mă-ntîmpină cu veselie Și toate mă salută-n cor Și fiecare vrea să știe : „Ce face domnu profesor?â€� În lecții ele-și spun secrete, Fac haz pe socoteala mea. Își mușcă buzele șirete, Pufnesc de rîs, fără să vrea... „Ti, bată-vă norocul, fete !â€� Și mama face haz și ea... La masă — glume, gălăgie... Și cea dintîi îmi toarnă vin, Drăguț a doua mă îmbie, A treia-mi dă paharul plin... E, cine-mi poate spune mie În sănătatea cui să-nchin ? Tîrziu, cînd plec de ies în stradă Și-i întunerec peste tot, Ah ! unde-s ele să mă vadă, Orbit de viscol, cum înot Prin valurile de zăpadă... Și drumu-i lung și nu mai pot... În odăița-ntunecată E frig... Eu, zgribulit, din pat Ascult vifornița ...
Ștefan Octavian Iosif - Dorm visurile tale...
Ştefan Octavian Iosif - Dorm visurile tale... Dorm visurile tale... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Dorm visurile tale, cu tine dimpreună, Și-n sărbători nu-i nimeni, cuprins de duioșie, O candelă s-aprindă pe groapa ta pustie, O lacrimă să verse, o floare să depună! În zori mai ciripește vreo pasăre pribeagă Pe brațul crucei negre ce-ți străjuie mormîntul, Prin iarba mohorîtă cu șuier trece vîntul, Și multe spune dînsul cui știe să-nțeleagă : Că vremea noastră-i tristă și plină de mizerii, Dar alte generații pe urma ei veni-vor, Din negura uitării cu drag ademeni-vor Icoana ta, o, dulce și trist bard [1] al durerii ! Cînd s-or preface-n ternă acei ce te uitară, Vei tresări din groapă, chemat la viață nouă : Va picura din gene dumnezeiasca rouă Și-ți va-nflori pe groapă eterna primăvară ! ↑ În Credințe , greșeală de tipar:
Ștefan Octavian Iosif - Dunărea
Ştefan Octavian Iosif - Dunărea Dunărea de Eduard Mörike , traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 19 august 1907 Baladă, după Mörike Pe Dunăre ușor plutea O barcă, doi copii în ea, El — de o parte, ea — de alta. Ea zice: — Dragă, spune dar, Ce lucru vrei să-ți dau în dar? Ea mînica și-o sufleca Și peste apă se pleca. Băiatul rîse și, la fel Pe apă s-aplecă și el. — Ah, dă-mi un dar, frumoasă Dună, Tu, care ești așa de bună ! O mîndră spadă scoase ea, De mult băiatul o dorea. Băiatul însă-n mîni ce are? O salbă de mărgăritare ! I-o așeză în negru-i păr, Părea-o prințesă-n adevăr ! — Mai dă-mi un dar, frumoasă Dună. Tu care ești așa de bună ! Copila mai încercă iară Și scoate-un scut de-oțel afară. Băiatul rîde aiurit, Și-i scoate-un piepten aurit. A treia oară ea încearcă, Dar ah ! alunecă din barcă. El sare după ea s-o scape, Dar Duna-i fură între ape. Îi pare rău de comoara ei Și se răzbună acum pe ei. Pustie barca se scufundă ...
Ștefan Octavian Iosif - E mult de-atunci...
Ştefan Octavian Iosif - E mult de-atunci... E mult de-atunci... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E mult de-atunci... e mult, nepoate, Și ca prin vis le văd pe toate... Hei ! să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost nainte vremuri... Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate ! Intrase sabie în țară... Zaveră... ciumă... jaf și pară ! S-au prăpădit ai mei cu toții, Și tot ce-aveam prădară hoții Și turcul stăpînea în țară... Cum am scăpat și eu cu zile Nici aș putea să-ți spun, copile... Pesemne pronia cerească, Voind ca să mă pedepsească, Mi-a dăruit pedeapsa-n zile... Că, uite, vremurile-acele De-au fost amarnice și grele, Dar inimi drepte, credincioase, Vin bun și cîntece frumoase Erau pe vremurile-acele... Azi cat nedumerit, nepoate : Cum toate se schimbară, toate ! Din cîntece azi n-ai ce-alege, Nici vinul nu e vin în lege, Nici inimi nu mai sunt,
Ștefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 1)
Ştefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 1) Elegie de Ștefan Octavian Iosif De ce așa de trist rămâi Și trist înăbuși un suspin, Când rândunici în țară vin Din țări cu rodii și lămâi Și vezi cocorii cei dintâi Rotindu-se sub cer senin? De ce așa de trist revii Și trist rămâi, suspini stingher, Când negurile iernii pier Și roua scânteie-n câmpii Și mii de ciocârlii zglobii S-avântă ciripind la cer? De ce așa de trist suspini Și trist rămâi și-atuncea când Vezi florile-nflorind pe rând (Și chiar măceșii plini de spini) Și vezi pe-alee, prin grădini, Perechi de-ndrăgostiți trecând? — Cum n-ai fi trist, cum n-ai ofta Când numai dragoste respiri În tot cuprinsul mândrei firi, Când toate râd în preajma ta Și plânge-n tine inima Însângerată de-
Ștefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 2)
Ştefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 2) Elegie de Ștefan Octavian Iosif În amintirea poetului I. Păun-Pincio O, scump prieten, mă gândesc la tine Și-s ani de când ai fost uitării dat; Nu știu de ce mereu în minte-mi vine Surâsu-ți bun și-atâta de ciudat. Și răsfoind azi răvășita-ți carte, Mă năpădesc, făcându-mă să plâng, Miresme dulci de flori și frunze moarte, Parc-aș străbate într-un veșted crâng. Parc-aș vedea iar toamna ce-ntârzie Pe lunca fermecatului Siret, Și-aud cea de pe urmă poezie Ce mi-o spuneai așa duios și-ncet. Prieten mort, ți-aduci aminte oare De zilele seninei primăveri, Când îndrăgeam un fluture, o floare, Ca doi șăgalnici și naivi truveri? Ori, rătăcind pe lună prin alee, Visam la vreo domniță-ntr-un castel, Balconu-mpodobit cu azalee Și scara de mătase către el? Ți-aduci aminte-acele sfinte zile Când dibuiam întâiul ritm din vers?... Tu te-ai oprit la colțul unei file... Dar eu de-atunci, vai, câtă cale-am mers! Ci de trăiai și tu, era mai bine? Nu ești mai fericit acolo, mort? N-ai fi urcat Calvarul ca și mine, Purtând pe ...
Ștefan Octavian Iosif - Epigramatice (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Epigramatice (Iosif) Epigramatice de Ștefan Octavian Iosif Publicate în Adevărul ilustrat , 15 iulie 1896 După Lessing Amăgire Obraznică, cu sînii goi, Cu un cățel pe braț, Sta Lote... Cîți n-au tresărit Rîvnind-o cu neasț ! Privind spre ea pe gînduri dus, M-apropiai încet... "Hai ! și-ăsta-i prins", își zise ea, Și-mi rîse-n nas, șiret. Decît, rămînă între noi, S-a înșelat amar, Privisem la cățelul ei: Un soi de cîine rar. Curios ! Îmi pare foarte curios — Zicea Păcală unei rude-a sale — Că numai oamenii bogați Au cele mai multe
Ștefan Octavian Iosif - Epigrame (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Epigrame (Iosif) Epigrame de Ștefan Octavian Iosif Cuprins 1 I - Amicilor 2 II - Unui pesimist 3 III - Volumului de "epigrame" 4 IV - Imitație 5 V - Catren I - Amicilor Vă-ntreb, amici, încă o dată: La ce-mi tot dați târcoale? Oh! da, am inimă bogată, Dar buzunare — goale. II - Unui pesimist Vorbește, râde cu măsură! Arată-ți ochii plânși și triști! Căci nu uita:-n literatură Te numeri printre pesimiști. III - Volumului de "epigrame" Pe orice filă, patru versuri, Ce de-aurite cercevele! Le-am cercetat cu de-amănuntul Dar n-am găsit o pânză-n ele. IV - Imitație Toți laudă pe-Alecsandri. Câți au citit ceva din el? Prefer să fiu mai mult citit Și lăudat mai puțintel. V - Catren Mor iluziile toate, Cad cu cât te faci mai om: Precum cad roadele coapte Scuturate dintr-un
Ștefan Octavian Iosif - Excelsior! (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Excelsior! (Iosif) Excelsior! de Henry Wadsworth Longfellow Traducere de Ștefan Octavian Iosif Spre seară, printr-un sătișor Din Alpi, un tânăr călător Trecea purtând prin nea și vânt Un steag cu-acest străin cuvânt: Excelsior! Sub geana-i ochiu-ntunecos Sclipea ca paloșul tăios, Și, ca din corn de-argint, senin, Suna cuvântul cel străin: Excelsior! Lumini de prin bordeie, rar, Băteau în față-i, și, bizar, Ghețarii-n noapte străluceau, Și straniu buzele-i șopteau: Excelsior! — E un prăpăd în munți acum! — Îl sfătuiește-un moș pe drum — Pârâul e șivoi turbat... El murmură ne-nduplecat: Excelsior! — O, vin', o fată i-a șoptit, La pieptul meu, pribeag trudit! În ochi-albaștri-nlăcrimați Privește-oftând, înalț-un braț: Excelsior! — O, nu intra-n brădetul des, Lavinele în drum îți ies! Îi strigă-n vale un păstor. El pasă drept, nepăsător: Excelsior! Și-n zori, când clopotul din schit, Vibrând sonor și lămurit, Pe frați la rugă i-a chemat, Din stele-un glas a răsunat: Excelsior! Și câinele-a descoperit Un pelerin întroienit. Pe pieptul său un steag — drept scut — ...
Ștefan Octavian Iosif - Excelsior! (Iosif-Anghel)
Ştefan Octavian Iosif - Excelsior! (Iosif-Anghel) Excelsior! de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Cunosc atâți netrebnici care zic: „Să nu pui preț pe anii care zboară!â€� Ei nu pricep că viața-i o comoară Și nu prevăd în moarte-un inamic. Lor li se pare natural să moară, Că după moarte nu mai e nimic: Nu știu că firea e un alambic, În care tot renaște-a doua oară. Sub care formă viața-o să te cheme Ca s-o trăiești din nou în altă vreme, Tu nici nu poți măcar să bănuiești... De-aceea mergi și luptă înainte, Ca dincolo, de-ți vei aduce-aminte De viața ta de-acum, să nu
Ștefan Octavian Iosif - Frumoasa Irină
Ştefan Octavian Iosif - Frumoasa Irină Frumoasa Irină de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție La Curțile Nouă, din capăt de țară, Tremură din vîrfuri plopi cu frunza rară... Nu știu : mîndrul soare străluci deodată, Ori în prag frumoasa Irină s-arată ? În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. Șuieră mierlița, strigă cucu-n leasă : „Cucule, azi-noapte m-am visat mireasă...â€� Pune jos oleacă albele cofițe, Scutură de rouă negrele-i cosițe ; Cată peste umăr, inima-i îngheață : Soarele pe dealuri s-a-nvălit în ceață... Galbenă de spaimă vine-n fuga mare : — Mamă ! grea furtună amenință-n zare... Negri ca păcatul nouri se ridică... Inimioara toată mi-a-nghețat de frică ! — Draga mamii, dragă! Vestea ta nu-i bună ! Nu-s nici nouri negri, nu-i nici grea furtună... Ci păgînătatea într-acoace vine, Ca să mi te ceară, Irino, pe tine... Crește-n zare goana pulberii stîrnite, Zguduie pămîntul ropot de copite... Aleargă prin casă bătrîna și plînge, Frumoasa Irină mînuțile-și frînge : — De-acu, mamă dulce, rămîi sănătoasă, De te-a-mpins păcatul să mă faci frumoasă... Fost-ar ...