Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 1851 - 1860 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Ștefan Octavian Iosif - Romanța
Ştefan Octavian Iosif - Romanţa Romanța de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Trecea în cîrjă sprijinit Pe ulița pustie, Și-n caterincă, ostenit, El învîrtea necontenit O veche melodie. Era un cîntec ce-l știam De-acasă, dintr-o sară... Cum l-ascultam pierdut la geam, Mi se părea că mă vedeam La noi, acasă, iară... Și-atîtea lucruri s-au ivit În mintea mea cu dînsul ! Dar cînd bătrînul gîrbovit Sfîrși romanța, m-a lovit Pe negîndite
Ștefan Octavian Iosif - Romeo și Julieta
Ştefan Octavian Iosif - Romeo şi Julieta Romeo și Julieta de William Shakespeare Traducere de Ștefan Octavian Iosif . ACTUL I PROLOGUL (Intră Corul) CORUL Aicea, în Verona-ncântătoare, A două neamuri mândre veche ură A izbucnit din nou, prin certuri care Să curgă sânge mult de frați făcură. Din cele două case-ndușmănite Ies doi îndrăgostiți loviți de soarte, Și vrajba cu nenorociri cumplite Sfârșește prin a tinerilor moarte. Iubirea lor cu soartă-ngrozitoare Și ura ce nu poate fi-mpăcată Decât cu moartea scumpelor odoare, Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată. De-aveți răbdare s-ascultați acestea, Ne-om strădui să-nfățișăm povestea. SCENA I O PIAȚĂ PUBLICà – SAMSON ȘI GREGORIO SAMSON Pe legea mea, Gregorio, să nu le mai permitem să ne ia de sus. GREGORIO Nu, firește, căci am rămânea jos. SAMSON Vreau să spun că dacă ne-or mai lua la vale, să ne ținem la înălțime. GREGORIO Da, numai băga de seamă, să nu ajungi la înălțimea furcilor. SAMSON Eu, când mă scoate cineva din țâțâni, nu știu multe. GREGORIO Și eu nu știu multe care să te scoată din țâțâni. SAMSON O javră din casa ...
Ştefan Octavian Iosif - Rugă Rugă de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ulițele-nnegurate Luna în argint le-mbracă, Limpede un clopot bate Straja cea dintîi... În grădină doarme floarea, Doarme fluturul pe floare ; Pînă și privighetoarea A tăcut acum... O, natură, împrumută-mi Din odihna ta o clipă... Vino, dulce somn, sărută-mi Ochii
Ștefan Octavian Iosif - Ruptură
Ştefan Octavian Iosif - Ruptură Ruptură de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E o cantină cu un steag Pe deal, în rariștea de brazi ; De-acolo ies cîntînd, la braț, Două catane — camarazi. Și-i sărbătoare... De pe deal Se vede peste nouă sate ! Ei se opresc, privind cu drag Spre văile îndepărtate... O turlă luce tocma-n fund ; E satul unde se născură : Acolo-i chef ! Acolo-i trai, Acolo-i horă-n bătătură ! Și cum privesc ei amîndoi, Înduioșați nevoie mare, I-apucă dorul de părinți. Oftînd, se strîng la braț mai tare... Dar, totodată, amîndoi Și-au amintit și de Măria – Scurt, țanțoși, s-au lăsat de braț : E ruptă
Ștefan Octavian Iosif - Salcâmul
Ştefan Octavian Iosif - Salcâmul Salcîmul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumînare Se luptă-n întuneric, tot scăpătîndu-și zarea, Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă În liniștea ploioasă... Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale, Bat fîlfăiri greoaie dasupra casei tale... Se face iar tăcere... și te străbat fiorii : Ne lasă și cucorii ! „Fugiți, fugiți departe, întîrziate stoluri, Să nu v-apuce-n cîmpuri înghețul de la poluri !...â€� Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă, Salcîmul de la
Ștefan Octavian Iosif - Scrisoare (Iosif-Anghel)
Ştefan Octavian Iosif - Scrisoare (Iosif-Anghel) Scrisoare de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel De când trăiesc la țară, Sacerdote, M-a convertit, ca pe Rousseau, natura. De-aceea de astăzi las literatura Și-azvârl în foc carnetul meu de note. De-acum mă pun serios să adun bancnote, În pod îmi spânzur lancea și armura, Și, cum vă spun, am să vă fac figura, Chiar dac-aș ști că-s Anghel Bounarotte! Ce-atâta artă când în pruni rodește Aperitivul zilelor de mâne, Când am hameiul dospitor de pâne, Și mă-nveșmântă cânepa și inul?! Vezi Sacerdote, astfel se sfârșește Cariera mea…Așa mi-a fost
Ștefan Octavian Iosif - Scrisoare lui Goga
Ştefan Octavian Iosif - Scrisoare lui Goga Scrisoare lui Goga de Ștefan Octavian Iosif De-acum te las pe tine și pe-ai tăi Și-Ardealul plin de cântec și de jocuri, De mândre fete și voinici flăcăi... Știu eu de mai revin pe-aceste locuri? Ce dor mi-era de ele — căci pe-aici Am petrecut, ca prunc odinioară! Te sperii când de pe trecut ridici Păienjenișul care-l înfășoară... De-aș fi rămas ca tine, în Ardeal, Statornic stâlp al datinii străbune, Într-o căsuță albă, sub un deal, Ferită de primejdii și furtune; Să fi rămas acolo, să muncesc Înconjurat de oameni cumsecade, În albele cămăși ce strălucesc Ca spuma de șuvoaie în cascade; Să fi rămas în casa de sub deal, De unde-n neguri vezi sclipind Carpații... Dar eu m-am dus, și te-am lăsat, Ardeal, Ca un fugar mi-am părăsit eu frații. Și ce frumos era să fi rămas Alăturea cu alții și cu tine. Să-nalț și eu pentru dreptate-un glas Și să v-ajut în lupta pentru bine. Să stau și eu de tine-alături azi, Și eu ca tine să-mi încheg cântarea Din vuietul eroicilor brazi ...
Ștefan Octavian Iosif - Sfat în pustie
Ştefan Octavian Iosif - Sfat în pustie Sfat în pustie de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Albina , 24 octombrie 1904 După Saadi Dormeam odată în pustiul mare, Furat de visul unei nopți senine, Dar călăuzul de cămile vine, Mă scutură din somn, și-mi strigă tare: "Sus și la drum ! gătește-te degrabă, Că vremea trece, vremea nu te-ntreabă, Și ceasul de pornire bate-acum !... Ori poate vrei să mori răzleț pe drum? Hei, sunt trudit și eu, și de-ar fi chip Aș mai dormi măcar și eu oleacă, Dar caravana pleacă, Și vai, — o mare largă de nisip — Pustiul fără de hotar se pierde Și ce departe este oaza verde !" Tu care dormi cu zîmbetul pe buze Și nu asculți de glasuri călăuze, Trezește-te, fii gata de plecare, Că, uite, se urnește caravana... Auzi departe, mai departe-n zare Ce veselă răsună darabana ! Și-acela care cel dintîi pornește Și nu se lasă îmbiat, firește Că și ajunge cel dintîi la țel... De-aceea zic: e fericit acel Ce și-a urcat desagii în spinare C-un ceas chiar mai-nainte de plecare, Căci ce folos că tresărim în vis Cînd mîna ...
Ștefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 1)
Ştefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 1) Singur de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ferestrele gem zguduite De vînt — e un viscol afară ! Cum urlă, cum șuieră-n hornuri — Ce singur mă simt astă-seară... Sînt singur — și-mi vine în minte Un biet îngeraș mititel, Biet înger cu-aripile frînte — Și nimeni nu știe de el. Își suflă în pumni, rătăcind Pe străzile necunoscute — Nu-i nimeni să-i poarte de grijă, Să-l mîngîie, nici să-l
Ștefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 2)
Ştefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 2) Singur de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Te simți mai singur astă-sară, Mai mohorîtă-i azi odaia... Auzi cum șiruie afară, De-a lungul streșinilor, ploaia ! Trist, ca o plîngere-necată, Răsună-n noaptea cea pustie, În noaptea asta-ntunecată Ce-ți pare-un veac de insomnie... Și cum în van te lupți cu firea Să cauți vieții tale țîntă, Să smulgi o rază din orbirea De patimi care te frămîntă, Se-nalță-n mintea-ți aiurită Stafia vremilor uitate, Privindu-te nedumerită, Cu brațele
Ștefan Octavian Iosif - Socoata vremii...
Ştefan Octavian Iosif - Socoata vremii... Socoata vremii... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Socoata vremii-n ore, minute și secunde, — Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde ! A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu... În nopțile de iarnă sta și-asculta, tîrziu, Cum șoarecii se mișcă prin umbră de unghere, Și cariul ritmic toacă în tainica tăcere... Dar sărutarea, cine mi-a născocit-o-n lume? O gură fericită și dornică de glume... Ea săruta cu sete; era în luna mai. Natura-ntreagă parcă se preschimbase-n rai, În rai cu flori frumoase și ciripire vie, Și soarele-n văzduhuri rîdea de