Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 1941 - 1950 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Alexandru Macedonski - Acșam dovalar
Alexandru Macedonski - Acşam dovalar Acșam dovalar de Alexandru Macedonski În Kars, sub cer cu fund de aur, Pe când e soarele-n apus, Încolăcit ca un balaur Pe după deal aproape dus; S-arată-n galbenul ce scade, Topindu-și fața în azur, O minaretă cu arcade Ce predomnește împrejur. O vezi cu alba-i siluetă, Ca o fantasmă sub iașmac, Ce-ascunde forma ei cochetă Și niște ochi ce nu mai tac. În micul ei pridvor de scânduri Apar doi hogi în relief, Din care unul stă pe gânduri, Privind în zarea de sidef. Celalt purtând pe cap turbanul Țesut din verde ibrișim, Psalmodiază Alcoranul ,,Alah abkar! Alah
Alexandru Macedonski - Amărăciune
Alexandru Macedonski - Amărăciune Amărăciune de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 8, august 1882, p. 484-485. Sunt supărat și amărât Pe oameni și pe Dumnezeu Și Dumnezeu și oameni sunt Pe mine supărați mereu ! Ei mă blesteamă și primesc, Primesc blestemul cât de greu... Cum vrei să fie omul bun Când este fiu lui Dumnezeu? Iar dacă sunt și eu ca ei, Nu este vina mea de loc... Își bat de mine joc râzând, Plângând îmi bat de dânșii
Alexandru Macedonski - Bucolica undă
Alexandru Macedonski - Bucolica undă Bucolica undă de Alexandru Macedonski Bucolica undă adoarme în tihna de salcii pletoase Ici-colo trăsnite cu aur de-a soarelui apoteoză, Când, fragezi păstori, în penumbră, albesc ca idile frumoase, Și goi izbucnesc dintre salcii — eglogă lactee și roză. Bucolica undă-i primește molatică și-nfiorată, Sub blonzii cu plastice forme se simte schimbată-n femeie, Prelinsă pe nudele corpuri ea tremură, și purpurată O scutură cinic dar dulce mișcări onduloase de-
Alexandru Macedonski - Când aripi...
Alexandru Macedonski - Când aripi... Când aripi... de Alexandru Macedonski Când aripi al meu suflet avea, credeam în toate Iluziile roze... — Eram un semizeu, Zburam spre empireu, Mai sus de gloate... Când aripi al meu suflet avea. Purtam în grai argintul curatelor izvoare, În cuget, visuri roze... — De viață mă-ncântam, De soare mă-mbătam, Eram argint și soare... — Când aripi al meu suflet avea. Era ca o-nflorire de zile minunate, De crini și roze roze... — Zâmbeam copilăros, Voios și generos, Străin de răutate... Când aripi al meu suflet
Alexandru Macedonski - Cântec (Macedonski)
Alexandru Macedonski - Cântec (Macedonski) Cântec de Alexandru Macedonski Și pentru ce n-ar fi permis Al vieții mele tainic vis Să-l împlinești, Iubindu-te, să mă iubești? Să mă iubești! Făgăduind, — ziceai că ții, Prin cuget dacă-mi aparții De ce, — de ce N-ai vrea să calci peste orice? Peste orice! De mă iubești, — să te supui, O sărutare să depui Pe fruntea ta, Și morții-n gropi vor tresălta! Vor tresălta! Pe buza ta, pe-obrazul tău, Oh! lasă-mă să fiu călău, Călău de flori, Și vor cânta privighetori! Privighetori! Pe ochii tăi și pe-al tău sân, Trecând amorul meu păgân, Amorul meu, Tu poți să-l faci un semizeu, Un semizeu! Natura este-n haină nouă... Privește! flori de zarzări plouă... Sub ele, — noi, Vom fi la umbră amândoi Cu
Alexandru Macedonski - Cântec voluptuos
Alexandru Macedonski - Cântec voluptuos Cântec voluptuos de Alexandru Macedonski Ale sângelui furtune cine nu le-a cunoscut, Cine n-a simțit căldura soarelui ce-i curge-n vine N-o să știe niciodată ce ascunde-adânc în sine Învelișul meu tăcut. Fără nici-o-nsuflețire e ș-o apă liniștită, Însă mintea ce cutează, însă ochii ce pătrund, Clocotind sub mii de forme, află viața încâlcită De la creștet pân' la fund. Oh! Ascultă... Iată noaptea ce de mult o așteptăm... Cu zgârcenia nu merge când te-apuci să faci pomană... Să chemăm o voluptate mai presus de cea umană Și în ea să ne-
Alexandru Macedonski - Cântecul ploaiei
Alexandru Macedonski - Cântecul ploaiei Cântecul ploaiei de Alexandru Macedonski Plouă, plouă, Plouă cât poate să plouă. Cu ploaia ce cade, m-apasă Durerea cea veche, cea nouă... Afară e trist ca și-n casă, — Plouă, plouă. Plouă, plouă... — Plouă cât poate să plouă... Zadarnic vor cântece clare Ca florile umezi de rouă Cei vecinic scutiți de-ntristare... — Plouă, plouă. Plouă, plouă... Plouă cât poate să plouă... Ființa mea și simțirea Sufăr și plâng amândouă... Viața-și urmează-ndârjirea... Plouă, plouă. Plouă, plouă, Plouă cât poate să plouă... Rapănă-n geamuri ca-n tobe... Spintecă inima-n două Cântecul ploaiei de cobe... — Plouă, plouă...
Alexandru Macedonski - Către viitorime
Alexandru Macedonski - Către viitorime Către viitorime de Alexandru Macedonski Voi, care vă veți naște de-aci-într-un veac sau doi, Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi, Luând spre deslușire istoria, — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: ,,Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși." Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru adevărul, dar trebuie a-l spune Da, țara noastră toată, din cap pân' la sfârșit În zilele de astăzi e stârvul otrăvit, Din care sântu soare cu flacăra-i suavă Nu poate să mai scoată nimic decât otravă. Și mișuie asupra-i un șir de viermi grețoși Ce-l sug până la oase sătui dar lipicioși, Blestem care desigur își are începutul, Își are și prezentul, își are și trecutul, Pe când sfârșitul, — zilnic chemat și nesosit, Se pierde printre veacuri, rămâne neghicit. Dar cum? Din timpul nostru nimic nu va rămâne Ca moaște respectate a zilelor bătrâne? Ce? Zidurile Plevnei de sine au căzut Și moartă ne-a fost țara soldați când am avut? Ce? Poate să existe mai mare bărbăție Decât ...
Alexandru Macedonski - Cu morții
Alexandru Macedonski - Cu morţii Cu morții de Alexandru Macedonski Cu viii nu mai am de-a face De mult, Și foarte des, când totul tace, Chemând pe morți, ce dorm în pace, I-ascult. Din gropi ei vin și mă-nconjoară, Ei vin, Când liliacu-n noapte zboară, Când dealu-n umbră se-nfășoară Deplin. Din lumea lor necunoscută, Răsar, Și când șoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută Tresar. Îi simt pe loc ce au să vie, Căci sunt Ca un parfum de vecinicie Sau ca o floare-albăstrie În vânt. Pe zidul alb de la odaie, Urcând, Zăresc ușoara lor văpaie Verzuie, oacheșă, bălaie, Pe rând. Cu totul osebiți de lume, Ușori, Dorinți, nici griji n-au să-i consume, Suavi ca niște dulci parfume De flori. Sunt din atome nevăzute Țesuți, Ș-amestecați pe întrecute, Resimt plăceri necunoscute, Tăcuți. Iubind simțirea ce mă poartă Spre ei, Sunt însetat de-aceeași soartă, Căci nu se află-n lumea moartă Mișei. O! morți frumoși, veniți întruna... Cu voi Nu vine ura, nici minciuna Să răscolească iar furtuna Din
Alexandru Macedonski - De-mi spui...
Alexandru Macedonski - De-mi spui... De-mi spui... de Alexandru Macedonski Publicată în Contemporanul , I, 5, septembrie 1881, p. 180, datată: "1881, aug. în 23", semnată Luciliu. De-mi spui cine-a dat viața întâiului atom, De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om, De-mi spui unde să află ființa prea putinte Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte, De-mi spui de ce e lumea și care-i ținta sa, De ce se mișcă totul și-n veci se va mișca, De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc și eu Să-ți spun cam unde este și cum e
Alexandru Macedonski - Expoziția de la Ateneu
Alexandru Macedonski - Expoziţia de la Ateneu Expoziția de la Ateneu de Alexandru Macedonski De cum ne cheamă o clipă în lumea ta de vise Uităm orice durere în noi se zămislise; Extazul ne răpește — murim pentru real; În clara atmosferă a cânturilor tale Ne fură flori albastre și cânturi de cavale Și ne simțim deodată intrați în ideal. Doinesc izvoare limpezi atunci din orice parte, Pier rănile de-orgoliu și grijile deșarte... O nouă tinerețe ne toarnă al ei vin; Copacii vechi c-o umbră de pace ne-nfășoară, Iar vesela magie prin frunze și-o stecoară Universalul suflet al spațiului