Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ACEST
Rezultatele 2001 - 2010 din aproximativ 2189 pentru ACEST.
Mihail Zamfirescu - Cerșetorul
Mihail Zamfirescu - Cerşetorul Cerșetorul de Mihail Zamfirescu Informații despre această ediție „Creștini și frați, ce sînteți, uitați-vă la mine! Nu treceți pe bătrânul sărac și rugător, Căci sînt străin în lume, trăiesc numa'n suspine; Sînt orb, fără putere, și'n ziua, care vine, N'am, unde să-mi plec capul. — Dați, dați la cerșetor!â€� „Eu m'am născut în lume 'n zile lungi, amare, Părinții mei muriră străini și plângători, Lăsându-mă pe drumuri și fără de mâncare, Și fără de vedere, cerșind în gura mare De astăzi până mâine, creștini îndurători!â€� „O fie-vă îndurare și faceți-mi și mie O parte dintr'o pâine; nu mă lăsați să mor De foame 'n fața vostră! și dați, și să vă fie Pentru părinții voștri...! Ș'a vostră avuție, De unde dați, să crescă. — Dați, dați la cerșetor!â€� „Sînt gol și vîntul bate, și noptea înaintează! Eu mi-am pierdut cărarea... și vîntul cu fiori Îneacă a mea voce... puterea-mi încetează... O! credeți-mi și mie, și cerul să vă creadă La păsurile vostre, creștini îndurători!â€� „Dați, dați! să vă dea ...
Mihail Zamfirescu - Somnolența
Mihail Zamfirescu - Somnolenţa Somnolența (Fragment) de Mihail Zamfirescu Informații despre această ediție Amicii mei, viața e harpa, ce intona Același cântec. Ziua se duce monotonă Și'n locu-i vine alta, c'un pas lung, uniform; Și tot același lucru. Ce sortă ne'mpăcată! D'atâta inerție simt fruntea-mi apăsată Ș'adorm... și dorm... și dorm! Și somnul mă transportă prin lumi imaginare, Prin regiuni celeste... și'n visele-mi bizare M'îmbăt de fericire, surîd și mă transform... Ș'apoi când deșteptarea amară iar revine, Eu cuget la acele delicii divine; Ș'adorm... și dorm... și
Mircea Demetriade - Amorul meu
Mircea Demetriade - Amorul meu Amorul meu de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Amorul meu, un tânăr cu cearcăne sub pleoape, Cu ochi, abisuri negre voind în ei să-ngroape Lumină, fericire și cântece și pace, În el melancolia asunsă stă și zace. Amorul meu, un tânăr cu fruntea fulgerată De gestul unei patimi pe veacuri nempăcată, Un gest frumos și totuși teribil ca misterul, Un gest ce pe-a lui frunte a pus înroșit fierul. Amorul meu, un tânăr zâmbind în râs sardonic, Și totuși părând frate cu zeul cel Ionic, În mână ține facla întoarsă spre pământ, Și Tanatos și Eros în sufletul meu sunt. Amorul meu, un munte, un Moloh, mă dăramă. Zadarnic i-arunc jertfe în pântece de-aramă; Copii, iluzii, visuri... că el: de-i mistuiește, Mai mult în mine arde, mai mult mă chinuiește. Amorul meu satan e, orgoliu, gelozie Cu ochi pierduți pe tine ! Oh, rai ce zâmbiși mie, El vrea ca să zdrobească în tine și trecutul: Să fie viitorul, fiind, el,
Mircea Demetriade - Colocviu sentimental (Demetriade)
Mircea Demetriade - Colocviu sentimental (Demetriade) Colocviu sentimental de Paul Verlaine , traducere de Mircea Demetriade Informații despre această ediție În vechiul parc înghețat și tăcut Acuma chiar două forme au trecut. Cu ochii morți și cu buzele moi. Abia s-aud cum vorbesc amândoi. În vechiul parc înghețat și tăcut Doi spectri și-au amintit de trecut? „De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?" „Să-mi amintesc acum de ce voiești?" „Palpiți și-acum la numele meu, tu? În visul tău mai vezi sufletu-mi?" „Nu!" „Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate, Când ne uneam noi gurile..." „Se poate!" „Ce-albastru cer era, speranță mare!" „Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"! Printre fâneți bogate-astfel mergeau, Și noaptea, doar, auzi ce-și
Mircea Demetriade - Din pragul unui vis
Mircea Demetriade - Din pragul unui vis Din pragul unui vis de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Visează, oh! femeie, cu ochii tăi, largi mări, O lume mai artistă pierdută-n depărtări; O lume grăitoare în cântul lin de vers, Trecutul ce din cartea destinului s-a șters. Visează-te o doamnă din timpul feudal, Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal. Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând, Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând, Iar versurile, flăcări în noaptea de opal, Ți-au spus de neodihna înfiptă-n chipu-mi pal, Ți-au spus de nopți pierdute în ocna unui gând, De inima ce moare în pieptu-mi palpitând. Tu mijlocul îți mlădii, spre pajiște privești, Și ochii tăi în noapte n-ascund că mă iubești, Dar gestul tău e aspru și-atât de hotărât: « Pe mâine, cavalere, turneu-i hotărât. Cântarea voastră-mi place și ochii voștri iar; Amoru-mi însă este, pe cât de viu, bizar. Ce dar vreți de la mine? » « Vreau buzele petale, Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale Să-și verse tot balsamul!... » « Viteze cavaler, Voiesc pentru-a mea ...
Mircea Demetriade - Monotonia Monotonia de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Și se întinde monotonia Ce peste creieri s-a răspândit: Balsamul lenei desăvârșit În trup aduce nevolnicia! Gânduri bizare nasc nebunia, Mi-arată moartea ca țel dorit; Și se întinde monotonia Ce peste creieri s-a răspândit. Flori ce-mi sădise copilăria De care vârsta m-a rătăcit, Pierzând aroma cu veselia, Sub țeastă acuma moarte-ați pălit. Și se întinde
Mircea Demetriade - Păianjenul de aur
Mircea Demetriade - Păianjenul de aur Păianjenul de aur de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Din brațele iubitei ieșii cu trupul scurs, Cu ochii prinși de cercuri de-un vânăt antimoniu. Că blonda ei făptură e negrul Pandemoniu, Că-n sângele ei filtruri satanice au curs. Sub noaptea străvezie, albastru oranisc, Mă clatin de beția luxuriei nebune; Orhestra de senzații în mine nu apune Și drumul cel mai neted îl urc ca pe un pisc. Din ceți mi-apari, Astarte, cu ochii tăi de iad; Tresar, din roșii buze când șoapte-n sânge-ți cad, Pe când cu tentacule înfipte-n craniu-mi toarce Un tort de raze scumpe, din ceru-ntins tezaur, Un tort ce mi-l cuprinde și creierul mi-l stoarce Cu pofta-i selenară Păianjenul de
Mircea Demetriade - Pastel alb
Mircea Demetriade - Pastel alb Pastel alb de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Făr’ de idei și făr’ de scop, nehotărât, Un gol arid, nelocuit, păstrez în mine; Un cer murdar, meschin, urât, Ce-nchide-n nori apusul vis și-a lui lumine. Și orișicând dacă-aș voi, și orișicând Norii să-i sparg, lacrimi șuvoi din ei să cadă, Zadarnic cerc... gerul vrășmas tot înghețând, Cad fulgi... pustiul prins e de zăpadă. Decolorat deasupra mea ți-l port de-acum Albastrul cer ce mi-a zâmbit, copilărie; Că astăzi griji, necaz și ani mă duc pe-un drum Lipsit cu tot de ideal și de tărie. Ca iarna alb, deși timid e-nsuflețit, Și sub zăpezi plin de curaj tiptil se ține, Din ochii tăi ce cu amor m-au ațintit, Un ghiocel prevestitor de vremi
Mircea Demetriade - Pianistul Pianistul de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Vibrări adânci, sonore, și pline de mâhnire Sub degete nervoase pe clape-alunecau... Se răspândeau în juru-i în lungă hohotire De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau. De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau, Accente disperate de-apusă fericire, - Pianul, - sub amare gândiri care-l munceau Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire. Scotea, ca bun tovarăș l-a lui nenorocire, Suspinuri prelungite, ce pieptu-i năbușeau; Mustrări acelei care uită a lui iubire... Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau. Vibrări adânci, sonore și pline de mâhnire, De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau... Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire... Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau, Fermecător pianul și-n dulce suvenire Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire. Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenoricire, Șoptirile ce-odată cu drag îl mângâiau De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau. De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau, Aproape-n neștiință porni în aiurire Vibrări adânci, sonore, ...
Mircea Demetriade - Sonuri și culori
Mircea Demetriade - Sonuri şi culori Sonuri și culori de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Alb, A; E, gri; I, roșu, un cer de asfințire Albastru, O, imensul în lacuri oglindit, U, mugetul furtunii și-al crimei colț vădit, Alcovul criptei negre, lugubră prohodire. A, rază săgetată de astru-n rătăcire Când zorile în boabe de rouă s-au topit Căzând pe flori, pe iarbă, pe lanu-ngălbenit; A, verbul peste ape născând eterne fire. E, gândul meu de sceptic, simbol saturnian, I, sânge și incendii, fășii învăpăiate, Din trâmbițe vestind-o virila libertate. O, freamătul de coarde, un mit din Ossian, Ciocniri de pietre scumpe, murmur eolian Pe harpele albastre de îngeri
Mircea Demetriade - Spleen Spleen de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Ale mele zile sunt pustiuri cari Rătăcesc în ele roze caravane; Câte visuri blonde, albe, suverane, Câți emiri fatidici dar cu mușchii tari, Călărind pe negri, nobili armăsari, Și cămile câte au trecut dușmane Prin nisipu-n flăcări și cu doruri vane, Eldorado,-n fine ca să le răsari? Și câți lei de-orgoliu au răcnit sub soare? Ocean de sânge, aur și vâltoare; Însă după zile, zile au urmat, Iar pustiul crește și pustiu-i unul, Pe când caravane câte-a spulberat Sau le-a prins în munții de nisip