Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ACEST
Rezultatele 2021 - 2030 din aproximativ 2189 pentru ACEST.
Nicolae Nicoleanu - 9 martie 9 martie [1] de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Multe valuri furiose năvăliră peste mine, Multe inimi prea iubite în pămînt s'au prefăcut, De când pentru prima oră te-am văzut printre suspine, Zi funestă, zi fatală, întru care m'am născut! Cu tote că pretutindeni un destin cumplit mă duce, Din ruină în ruină în secret a lăcrăma; Cu tote că nouă rele stau pe capu-mi să s'arunce, Precum vulturii p'o pradă — eu nu te voiu blestema. Nu, căci am simțit viața, deși-am încercat durerea; Nu, căci pentru a combate, n'am pierdut încă puterea; Nu, căci jalnicul meu suflet e tăcut, dar nu învins. Nu, căci de-am pierdut speranța viselor copilăriei, Mintea mea și-a luat sborul p'aripele veciniciei, Și de ziua cea din urmă pieptul meu este coprins. Note ↑ Ziua aniversară a
Nicolae Nicoleanu - Amicului I. A.
Nicolae Nicoleanu - Amicului I. A. Amicului I. A. de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Dacă viața este un vis, Dacă de ceea ce-ți este scris Nu-i cu putință să fi păzit, De ce atâta grije și chin Ia-ți cupa, frate, — umple-o cu vin Și bea, visează până 'n
Nicolae Nicoleanu - Amicului M. D.
Nicolae Nicoleanu - Amicului M. D. Amicului M. D. de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Scumpe și iubit amic, Toate 'n lume sunt nimic, Dar numai cel ce-a simțit Amicia și-a iubit Poate zice c'a
Nicolae Nicoleanu - Astăzi Astăzi de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Amor, virtute, milă sunt flori necunoscute. Dar la lumina zilei, pe căile bătute Păcatul își preumblă supt forme d'aurite Triumful și ființa din prăzi înavuțite. Cel bun pleacă genunchiul, suspină, se ferește Pe sînul resignării cumplit se chinuește, Când lașul își ascute cuțitul făr' de frică, Pe chipul inocenții sfiala se ridică, Scăpând din întâmplare p'a nopților tăcere, Un nume de speranță, d'amor și de durere, Pe când corupțiunea pășește 'ncununată, Râzând d'a frumuseții pudoare spăimântată. Dar nu chemați mănia pe capul vinovat. Nici biciul răzbunării cu flacări împletit A 'ncinge pretutindeni p'un suflet rătăcit; Căci deseori păcatul supt forme d'aurite S' arată și surprinde vederile răpite Ș'orbit omul se lasă pe brațele peirii, Crezând că strânge sînul dorit al fericirii. Căci verme fără sațiu și foc neadormit, Un ochiu ascuns veghează asupră-i îndrăcit, Teribil ca destinul, sardonic, fioros, Ca fiara 'nverșunată d'un sânge generos. Vieața sa funestă e lungă remușcare; În pieptul său s'ascunde o neagră închisoare De spectri populată — Un cerc de fier îl strânge C'o tainică putere, ...
Nicolae Nicoleanu - Bogăţia Bogăția de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție O nobilă, frumoasă și palidă regină, Deși n'am pus piciorul pe pragu-ți d'aurit, Deși n'am supt dulceața din buza ta divină, Dar sufletu-mi adesea la tine s'a gândit! Tu ești o zeă bună, plăcută, generoasă, Ești scutul libertății ș'al binelui izvor, Pe sînul tău virtutea plutește radioasă Și geniul prin tine își ia falnicul sbor. La blânda ta zîmbire săracul se'ndulcește, Și când arunci asupră-i un ochiu de milă plin, Pe fața lui pământul cu cerul se'ntâlnește, Din trist devine vesel și din obscur senin. Dar spune-mi ce putere te'mpinge și te mână Ce spirit te constrânge, ce zeu necunoscut, S'adapi mai totdeauna din sacra ta fântână Pe cel mai crud, mai lacom, mai prost și mai urât? Ah! negreșit din ziua de veche suvenire, De când regele Midas, răpit de ochii tăi, Te preferi virtuții — fuși dreapta moștenire Și partea celor lacomi ș'a celor
Nicolae Nicoleanu - Din depărtare C...
Nicolae Nicoleanu - Din depărtare C... Din depărtare C... de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Să nu părăsești uitării jalnica mea suvenire! Mai adu-ți, adu-ți aminte, căci la singura gândire C'aș putea uitat de tine prin lume să rătăcesc, Simț că mintea mi s'ar pierde, disperarea m'ar învinge, Și durerea cu iuțeală către moarte m'ar împinge, Căci eu numai pentru tine mai respir și mai
Nicolae Nicoleanu - Sonet (Nicolae Nicoleanu, 1)
Nicolae Nicoleanu - Sonet (Nicolae Nicoleanu, 1) Sonet de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Cel ce caută plăcerea într'a binelui iubire Și curajul a combate pentru cel nenorocit, Voluptatea sufletească într'o nobilă gândire, Acela, numai acela poate zice c'a trăit În amor găsind și doliu, în amor și fericire Și 'n privirea faptei bune farmecul ochilor săi, Nu se teme nici-o-dată d'a vrăjmașilor lovire, Prin amor fiind mai forte și mai mare decât ei. Suferința poate 'nfige ghiara sa cea 'nveninată P'al meu sîn cuprins de flăcări, — nu voiu plânge nici-o-dată, Căci sălbaticul meu suflet râde de nefericiri. Dar când peptul inocenții de infami se va desface, Ochii mei atunci în sânge flacările vor preface Ș'al meu braț se va deschide cu teribile
Nicolae Nicoleanu - Un consiliu
Nicolae Nicoleanu - Un consiliu Un consiliu de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Surîde zilei ce naște, salută noaptea ce vine, Ca o pasăre ce-și duce zborul peste lumi străine, Lasă-ți inima să cânte și mintea să rătăcească, Pe câmpiile gândirei, — unde mâna omeneasca N'a putut pune hotare — , unde 'n templul nevăzut Residează Viitorul, marele Necunoscut. Nu te teme, deacă vântul barca ta va scutura; Nu te teme, deacă omul a ta moarte va jura; Nu te teme, deacă umbre, sau ființe 'ngrozitoare Vor veni prin întuneric de fiori să te 'mpresoare; Însă teme-te, copile, vai! ferește-te amar, Deșertând al voluptății ș'al amorului pahar, Să nu-ți tremure piciorul și cu mustul delicios, Să strecori în pieptu-ți fraged acul său cel veninos! Ai văzut tu vre-odată, lângezind p'o bătătură, Tristă, slabă ca un spectru, o sărmană creatură Cu privirile uimite și cu sufletul tăcut, Un copil lipsit de mamă și d'o vitregă crescut? Fața sa-i acoperită d'a mizeriei paloare, Două trențe vechi compune haina sa de serbătoare, Iar din corpul său de rane și de foame chinuit, Ca din ...
Nicolae Nicoleanu - Un răspuns (Nicolae Nicoleanu)
Nicolae Nicoleanu - Un răspuns (Nicolae Nicoleanu) Un răspuns de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție — De ce viața noastră se umple de lumină, Când inima de focul amorului suspină? Îi zise cu blândețe străinul, întrebând. — Căci fiele pustiei sunt bele, înfocate, Iar inimile noastre ca ziua de curate, Răspunse cu dulceață Arabul
Nicolae Nicoleanu - Urăsc Urăsc de Nicolae Nicoleanu Publicată în Ateneul român , an I (1866), nr. 2 și 3 (iulie și august) Informații despre această ediție Urăsc noaptea, adîncimea și cărările profunde Apărate d-al puterii glas sălbatic, fioros, Unde leul locuiește, unde trăsnetul s-ascunde Și de unde omul fuge spăimântat și ticălos. Urăsc pompa și mîndria vanitoaselor palate, Ce de lux, de bogăție, și de fală strălucesc, Unde inima de milă nu suspină și nu bate, Pe cînd vițul, risipa și plăcerile domnesc. Urăsc casa ne-ngrijită, infidelă și luxoasă; Mama slabă, imprudentă, și pe fiul cel ingrat, Pe femeia prefăcută, la cuvinte mincinoasă, Ce, de rîde sau de plînge, amăgește ne-ncetat. Urăsc mîna ce cu sila pune legea sub picioare, Și pe judele, ce-și vinde conștiința pentru bani, Pe poet lingău și cîne, fără stimă de onoare, Ce insultă libertatea și se-nchină la tirani. Dar urăsc cu mult mai aspru și cu mult, cu mult mai tare Decît aș urî păcatul cel mai negru, mai cumplit Omul făr' de conștiiță, omul făr' de remușcare Ce nu-și mai iubește țara și sînul ce l-a
Nicolae Nicoleanu - Versuri scrise pe fațada peșterii de la Dîmbovicioara
Nicolae Nicoleanu - Versuri scrise pe faţada peşterii de la Dîmbovicioara Versuri scrise pe fațada peșterii de la Dîmbovicioara de Nicolae Nicoleanu Din volumul Poezii de N. N. , Iași, 1865 Informații despre această ediție Peșteră posomorâtă, Mare, umedă, tăcută, Ai fi bună-n București, Ca să servi de pușcărie Hoților care sfâșie Pieptul țării românești ! 1863, Iulie