Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 2041 - 2050 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Alexei Mateevici - Eu cânt Eu cânt de Alexei Mateevici Eu cânt pe-acei ce-n jug și chin Pe-a lor spinare țara țin, Cari în robie și necaz Voinici, puternici au rămas! Vânjoși, înalți, ca fierul tari, De soare arși, bătuți de vânt, Brăzdează harnicii plugari Al țării lor mănos pământ. Din plug pe toți ei îi hrănesc, Vărsând pâraie de sudori, Dar tot puterile le cresc; Pe-acești puternici muncitori Eu cu mândrie-i cânt!... Eu cânt pe-acei ce pân' acum, Fără cărare, fără drum, În noapte rătăciți au stat, Nădejdea însă n-au lăsat; Pe-acei ce tare, neclintiți, Oftând amar din când în când, Întreaga lume-au sprijinit, În urma plugului mergând; Cari focul vieții nu l-au stins În pieptul lor de fier făcut, Și cât de mult n-am plâns, Tot alte zile-au prevăzut, Pe-aceștia eu îi cânt!... Eu cânt, căci văd că ele vin Acele zile de senin; Eu cânt, căci văd de-acum că piere A țării veșnică durere; Eu cânt, căci văd necazul frânt, Ș-aud plugari în zori cântând, Nu doine de amar, de dor, -- Înviorarea țării lor... Și glasul vieții ascultând, ...
Alexei Mateevici - Expoziția din Kiev
Alexei Mateevici - Expoziţia din Kiev Expoziția din Kiev de Alexei Mateevici (Mai—octombrie 1913) Expoziția (vâstavka) din Kiev, care a avut loc în vara aceasta, prin bogăția lucrurilor scoase la vedere a înfățișat o priveliște măreață. După planul, ce s-a avut în vedere la început, ea a fost să fie numai o expoziție a țărilor de miază-zi a Rusiei, dar mai pe urmă acest plan a fost lărgit, și expoziția a primit numirea de „Expoziția fabricilor, gospodăriei sătești, negustoriei, științei și meșteșugurilor din toată Rusia“. Expoziția din Kiev a prins o bucată de loc destul de însemnată: toată toloacă numită Troițkaia în partea târgului, ce poartă numele de Bessarabka (de la numirea țării noastre — Basarabia) și, pe lângă asta, costișele dealurilor megieșe. Aici au fost 31 de pavilioane (locașuri pentru lucrurile scoase la privire) de ale comitetului expoziției și 132 de pavilioane ale fabricilor și caselor de negustorie din toată Rusia. Vederea de dinafară a expoziției a fost foarte frumoasă. De la poarta cea mare de intrat se începe o toloacă lungă, ...
Alexei Mateevici - Fie voia ta!
Alexei Mateevici - Fie voia ta! Fie voia ta! de Alexei Mateevici (Povestire) Se ivea de după dealuri Noaptea-n umbre mohorâte, Scuturând întunecimea Din aripile urâte. Nu-i lumină nicăierea, Numa-ntr-un bordei pustiu Luminează-o luminiță, Ca un suflet de-abia viu. Și într-acel bordei, pe paie, Numa-n petice-nvelită, Zăcea mama celor patru Prunci, cu fața necăjită. Ea se zbate, se frământă, Mila Domnului o cere Și, privindu-și copilașii, Se sfârșește de durere. Și cucernica-i gândire, Din credință izvorâtă, Și-o îndreaptă către ceruri, Către Maica Preacinstită. Și se roagă cu căldură Pân' ce graiul i se curmă. Copilașii plâng de foame, Căci felia cea din urmă Au mâncat-o de-acu ziua, Le-a rămas numai o coaje; Biata mamă le-o-mpărțește Și-i îndeamnă să se roage; Iar ea cade-n pat zdrobită Și de milă, și durere. Și privirea i se stinge Și puterea toată-i piere... Copilașii plini de groază Plâng, se vaietă și zbiară; De-a lor țipete de groază Chiar și moartea se-nfioară. Toți o strigă și-o sărută Și-o dezmiardă fiecare: ,,Mamă, mamă, scumpă mamă, Vom fi buni, ...
Alexei Mateevici - Fratelui creștin
Alexei Mateevici - Fratelui creştin Fratelui creștin de Alexei Mateevici Ce mângâiere-i — zi cu soare, Când vezi în miezul negrei toamne, Pentru o zi mângâietoare, Dă-i binecuvântare, Doamne. Ce mângâiere, când o rază Pătrunde prin desimea ceții Și pe o clipă luminează Întunecimile vieții... Durerile departe zboară Din inima înseninată, Lucirile de primăvară Îți trec prin mintea bucurată... Pentru o rază de lumină, Pentru o clipă de iubire, Trimite-i, Doamne, zi senină Și dă-i a Ta blagoslovire! Ce mângâiere — zi cu soare, Când vezi în miezul negrei toamne, Pentru o zi mângâietoare, Dă-i binecuvântare, Doamne! Mai
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului Hristos în biserica Ierusalimului de Alexei Mateevici I Libanul a dat chedrii Și aurul Ofirul, Alesu-și-a Sidonul, Eghiptul falnic, Tirul Tot ce avea mai mare, Mai vederat, mai rar, La facerea acestui Dumnezeiesc altar. Aicea, toată mintea, Puterea omenească, Pe cerul cu pământul Voit-au să unească, Voit-au să-mpreune Pe om cu Dumnezeu: Ușor era atuncea Ce este-acuma greu. Frumoasa Palestină Pusese să ridice Biserica cea mare Lui Savaoth — se zice. Mai patruzeci și șase De ani a fost lucrată, Cu marmură și aur Spoită și-mbrăcată. Era o fericire Nespusă a vedea Cum marmura cea albă În flori se împletea Cu aur, pietre scumpe, Cu lemnuri felurite; Cum se ridică-n ceruri Coloanele-ascuțite. Și grinzile înalte De jos de-abia se văd, Ușorii stâlpi în aer, În raze se prevăd. Când ziua albă-nuntru Strălucitoare cade, Cum ea de-odată-nvie Lumina minunată, Încât și cel mai negru, Întunecos și rău Și cel mai vrednic suflet Vedea pe Dumnezeu În mijlocul acestor Lumini strălucitoare, Înconjurat de stele, Înconjurat de soare. II Aici, în locu-acesta, În Israel ...
Alexei Mateevici - Hristos și Samariteana
Alexei Mateevici - Hristos şi Samariteana Ostenit, la fântâna lui Iacov, Hristos La răcoare puțin se oprise; Și pe când hodinea-nfierbântat și setos Samariteana la apă venise. Băutură-au cerut Fiul Cel Omenesc. I-a fost mare femeii mirarea: ,,Cum așa? — a răspuns — în ce ură trăiesc Samaritenii cu voi?! Nici se văd, nici grăiesc, Și Tu ceri, ca să-ți sting însetarea!" Samaritenei așa i-au vorbit Iisus: ,,Când ai ști Cine-ți stă înainte După apa cea vie dor mare, nespus În pieptul tău însetat s-ar aprinde". ,,Cum ai scoate-o atunci din adâncul pietros A strămoșului sfintei fântâne?" Samariteana așa a-ntrebat pe Hristos: ,,Văd că n-ai nici un vas pe la Tine. Au mai mare Tu ești decât sfântul strămoș, Ce ne-a dat-o pe veci moștenire? În vremi vechi, păscând turma-ntr-acești munți stâncoși, El aicea găsea hodinire". Și Hristos i-au răpuns: ,,Cel ce apă va bea Din fântână, — acela-nseta-va, Pe când umbră de sete nu poate avea Cel ce apa mea vie gusta-va, Căci apa vieții în curgerea ei Păcatele toate le ...
Alexei Mateevici - Hristos au înviat
Alexei Mateevici - Hristos au înviat Hristos au înviat de Alexei Mateevici Se așternuse piatra pe proaspătul mormânt Și noaptea coborâse, acoperind cetatea. Se liniștise neamul vânzării. Pe pământ Era o taină mare... minune-apropiată. Au stat tăcuți de pază cei doi ostași străjari Ne-atinși de măreția adâncurilor firii, Nepresimțind venirea minunii celei mari Ce-avea să schimbe fața și rostul omenirii. Și iată miezul nopții, de stele-mpodobit; Un tunet lung s-aude, pământu-n el vuiește, Adânci puteri îl mișcă, izbindu-l. Zguduit, Mormântul se deschide: scriptura se-mplinește. Lumini lucesc la gura mormântului deschis, Întunecimea piere o clipă-n toată firea... Hristos învie!... Paznici, să fie vouă vis, Lumina vă orbește, v-a înlemnit uimirea! Lumină din lumina cerescului cuprins Lucește-acum pe chipu-i, Îl-nalță biruința. Și, lepădând pământul, îi lasă foc nestins Pe calea mântuirii: nădejdea și credința. Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat, Ne-au dat El nouă pildă a marii jertfi de Sine, Cu moartea Sa pe moarte călcând au înviat Spre învierea vieții în faptele de bine. Cântați cu bucurie acelui Ce-au scăpat Pe om și omenirea de moarte sufletească. Îi Paștele! Viață! Hristos ...
Alexei Mateevici - Hristos la Martha și Maria
Alexei Mateevici - Hristos la Martha şi Maria Cu-ncetul asfințea frumoasa zi de vară, Când au intrat Hristos în satul cunoscut. Răcoarea se lăsa, și umbrele de seară Albastre, în ograda Marthei au căzut. Și prin văzduh cântarea, ciripitul Au încetat, când a grăi au prins, De parcă asculta și însuși asfințitul Învățături cerești, în focul lui aprins... Nespus de-nsuflețit era Învățătorul Și plin de adevăr era al Lui cuvânt; Maria nu putea de la Mântuitorul Să-și ieie ochii ei, pe Dânsul ascultând, Și inima-i ardea de dragostea cea sfântă, Și alte lumi mărețe-i deschidea, Privirea Lui cea iertătoare, blândă, Ce dragostea în inimi aprindea. Iar Martha, ce gândea la lucruri pământești, A zis, apropiindu-se de Învățător: ,,Trimite-mi soră-mea, să-mi fie de-ajutor". Dar a răspuns Hristos: ,,Tu, Marthă, te grijești De multe, dar Maria de asta e departe, Ea una și-a ales, dar cea mai bună parte Îi este partea ei cea mai de trebuință, Cu dânsa nu va ști necaz și suferință". Iunie
Alexei Mateevici - La noul-Neamț
Alexei Mateevici - La noul-Neamţ La noul-Neamț de Alexei Mateevici (Clipe trăite) Clopotnița înaltă domnește-mprejurimea Tihnitei mănăstiri, Și plopii de la Nistru privesc în adâncimea Măreței oglindiri. Intrăm. Portarul-frate ne-arată găzduirea, Înalt și somnoros... Răcoarea ne cuprinde, și toată mănăstirea Ne pare-un rai frumos. Ne hodinim. Dar somnul nu poate să mă fure Și mă mai duc prin vii. Se coace poama. Cântec răsună prin pădure, Și ziua-i la chindii. Mă-ntorc. Aproape-i slujba și frații se adună De prin chilii ieșind. Chemarea își îndeamnă a clopotului strună... Lumini în hram s-aprind. Mă duc pe la egumen. La slujbă se gătește După un somn ușor... Dar bucurie mare că știu moldovenește: — Bătrânu-i vorbitor. Frumos moșneag bătrânul. Știut-a și pe tata Și pe bunelul meu. Biblioteca? Veche-i. (El totdeauna-i gata Cu ajutorul său.) Destul îi de bogată... A fost și mai avută, Dar cărți s-au mai furat; I-i jale de-un Apostol făcut cu mare trudă, Dar șters de-un învățat. Era nerânduială. Acuma-i mai cuminte Monahul pus la cărți. Ar' să-mi arate mâine cucernicul părinte Din ...
Alexei Mateevici - Limba noastră
Alexei Mateevici - Limba noastră â†� Imnuri naționale Limba noastră de Alexei Mateevici Actualul imn de stat al Republicii Moldova (începând din anul 1994). Muzica a fost compusă de Alexandru Cristea (1890-1942). Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mișcă vara; In rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici. Nu veți plânge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Și-ți vedea, cât îi de darnic Graiul țării noastre dragă. Limba noastră-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și citindu-le 'nșirate, - Te-nfiori adânc și tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spiue-n hram și-acasă Veșnicele adevăruri. Limba noastra-i limbă sfânta, Limba vechilor cazanii, Care ...
Alexei Mateevici - Lumina cea de seară
Alexei Mateevici - Lumina cea de seară Lumina cea de seară de Alexei Mateevici Ia spune, frate: lumina când se țese Cu întunericul în blânde nopți de vară, De ce-ntr-a noastre firi, pe-aripi de seară, Cresc rugăciuni, de noi neînțelese? Și focul lor, întocmai ca o ceară, Ne arde firile de patimi înghețate Ș-aprinde-n noi credințele curate, Ce fac ca toată patima să piară; Umblăm atunci, ca umbre ușurele, Și alte lumi vedem în depărtări, Uităm păcat și vrajbă — toate cele; Și luminați, zburăm-n acele țări, Cari sunt în zare, mai presus de stele, Spre Cel Ce a zidit pământ și cer. Ianuarie