Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU DE MULT
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 1381 pentru NU DE MULT.
... și mă mulțumeam. Voi, ce nici odinioară nu mi-ați fost folositoare, Măcar de vă numiți muze, dar în zadar v-am rugat, Căci eu de voi insuflată de i-am fost învățătoare, De i-am scris acele versuri mult demne de lăudat, Versuri ce toată Elada citește cu desfătare, Versuri ce cumplitul tartar le-ar asculta cu priință, Dar Faun râde de ele păzind alteia credință. Plângeți dar cu mine, din Lesbos fecioare, Plângeți și iar plângeți, căci sunt rușinată, Și bociți pe Safo, ce pentru el ... â€� Plângeți dar cu mine, din Lesbos fecioare! Plângeți și iar plângeți, căci sunt rușinată. Căiți pe aceea ce pentru el moare Decât să trăiască de el defăimată. O! liră mult mângâioasă, ce prin tine m-am slăvit O! liră ce pentru dânsul ai răsunat nu o dată, Acum, când te văd, îmi pare că nu ești de suferit, Căci tu îmi aduci aminte cu al tău acord îndată De-al meu foc, de-a mea durere, cu care mă chinuiesc; Sfarmă-te dar, ticăloaso, de-acum nu-mi trebuiești mie; Măcar că eu Afroditei gândeam să te hărăzesc, Dar
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... crede, să nu crează, Zâcându-i că mintea-i nebunie, Sâmțirea-i patimă rușinată, Firea-i totdeuna necurată. [7] Iar' când apoi, în tovărășie, Un de-acești a descuvânta-începe, Vai de cel care vede și știe, Vai de care zice că precepe, De trei ori vai de cei ce grăiesc Că mintea-i dar dumnezeiesc. Căci numa muftea din Coran vede, Precepe și știe!... Celorlalți Numa cât li să cuvine-a ... i să facă Purure pentru-a voastre păcate". Ceia dau, ceștea iau, blagoslovesc Și la toți raiul făgăduiesc. [10] Așa, ce-au rămas de răpitoare Mânile autocrĂ¡ților, apucă Ierofantul, iar' voi cu pungi ușoare Rămâneți, ca ș-o deșartă nucă, O, buni credincioși, mângăitoriu De toate,-având raiul viitoriu. Cu adevărat bună răsplată! Că cine nu ș-ar da toată-avere Pentru cea grădină desfătată? De-ar fi cu putință a o cere Ș-a o dobândi cu bani sau doară Cu mai scumpe decât bani odoară ... ce legi învolnicite, Măcar supt ce slobodă domnie, Totdeuna va fi bun și drept, Tocma să n-aibă rând înțălept. Iară mulțimea-întru rău dedată, De-ar avea măcar ce lege sfântă, Prin sângură lege niceodată ...
Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara
... au aflat scrisori, ca de niște oameni neașăzați și nemĂ©rnici, mai mult proști decât să știe carte. Ce și ei ce au scris, mai mult den basne și den povești ce au auzit unul de la altul. Iar scrisorile striinilor mai pe largu și de agiunsu scriu, carii au fost fierbinți și râvnitori, nu numai a sale să scrie ce și cĂ©le striine să însemnĂ©ze. Și de acolo multe luund și lipindu de ale noastre, potrivindu vrĂ©mea și anii, de au scris acest lĂ©topiseț, carile de pre în multe locuri de nu să va fi și nemerit, gândescu că cela ce va fi înțeleptu nu va vinui, că de nu poate de multe ori omul să spuie așa pre cale tot pre rându, cela ce vĂ©de cu ochii săi și multe zmintĂ©ște, de au spune mai mult, au mai puțin, dară lucruri vechi și de demult, de s-au răsuflat atâta vrĂ©me de ani ? Ci eu, pe cum am aflat, așa am arătat." După acĂ©ia și eu care sunt intre cei păcătoși, Simeon Dascal apucatu-m-am ... ...
... a scos din sân floarea și biletul ș-a citit încă odata, iar, și mereu: "Ești frumos... Dacă ai vrea, te-aș iubi mult". ...Dacă ar vrea!... Cine să fie? El nu e copil, e flăcău, de douăzeci și trei de ani... Cine?... 0 femeie! Bolnavul sare din pat, iese din dormitor și fără să mai anunțe pe cineva, după cum cere regulamentul, iese pe poartă ... a înserat bine și seminaristul tot se plimbă de colo până colo pe dinaintea casei unde se află acea femeie care l-ar iubi mult “dacă ar vrea elâ€�... Clopotul pentru cină sună la școală. Asta-l deșteptă; el grăbește și intră. Sunt toți la masă; lui nu-i e foame... Merge și se culcă așezând sub pernă biletul și garoafa, după ce iarăși privește îndelung icoana acelor vorbe, pe care de-acu nu le mai poate uita vreodată. Zgomotul celorlalți băieți venind în dormitor îl supără foarte. La intrarea lor, el vâră iute mâna sub căpătâi, apucă bogăția ... nopți asemenea și fiecare neasemănate... Libațiuni sub razele lămpii albastre; toate nebuniile închipuite și neînchipuite; anecdote picante de care el avea un repertoriu popular așa de ...
... I-a zis iar : să vază mîine. În următoarea zi dară Să duce la dînsul iară. Acesta iar cum îl vede (Sătul la flămînd nu crede), De ciudă-i venea să crape, Să mira îar cum să scape, Plecă pe loc de acasă. Cellalt iară nu să lasă, Mergînd p-alături să plînge, Giubeaua la piept își strînge, Calcă noduri și noroaie Ș-îi spuse a sa nevoie. El ... așa iară Îi fu cererea-n zadară. Zi după zi soroc puse Și acesta tot să duse. Pînă cînd îi zise : -Frate ! Asta este nedreptate, Mult o să mai calc eu gloduri Înghițind de necaz noduri Și să umblu după tine Pentru că ț-am făcut bine ? -Nu, nu, el îi zise, frate, Nu-ți fac nici o strîmbătate, Ci precum mi-a fost cerutul Voi să-ți întorc ș-împrumutu; Ia adu-ți aminte bine Cum ... bine d-o săptămînă, Călcînd gloduri și noroaie, Smerindu-mă ca o oaie, Umblă dar și tu acuma Și te rog îmi iartă gluma, Că nu-ți este spre osîndă, Ci priimești cu dobîndă. De poți cuiva să faci bine, Fă-i cînd să roagă de ...
George Coșbuc - Patru portărei
... În zări, departe-n funduri, un cal s-a arătat: Cu tarnița pe șolduri, cu frânele-n picioare Și galben călărețul ca prinsul de lingoare. Trei cai aleargă-n urmă-i sălbatici de merei; Să-i vezi și să-ți faci cruce de bieții portărei! Ei fug mâncând pământul, ar soarbe-n gură marea Căci nu-i încape șesul și nu-i cuprinde zarea. Și geme portărelul, al cărui cal e corb: E nalt, cât e nalt cerul, cât iadul e de orb! Hu, tot îs de cutremur, și gheață simț în spete, Suspină cel ce fuge pe cal stropit cu pete. Și cel pe calul muced oftează tulburel: Să-mi dai ... parte, Vorbește cel cu roibul frumos ca scris în carte. Și cum izbesc ei fuga răzleți într-un șirag Îi vede maica Vineri din tindă, de pe prag. Din cârjă ea ridică bătrânele sprâncene, Și dă din cap privindu-i la margini de poiene. Sunt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit! Vitejii lumii noastre de mult s-au pristăvit. Când n-au curaj în suflet, de ce se bat nebuni? Nici Dumnezeu nu
Costache Bălăcescu - Iarăși la Meidan coconu Drăgan
... trezi vist, ftori post, Vel iuzbașa de harem, Mereu pe urdin a fost, Ca cînd era un blestem. Diimărituri, Oierituri, Cotărituri, Cornărituri, Unu nu scăpa din ele, Chiopoul, fiu de lele, Un așa, deci, ipochimen Cum să nu se plihtisească Cînd vede-acum pe un nimen Din canoane să-i vorbească. D-alde ale Haimanale După drumuri, Plini de fumuri Că știu toate, Cînd el poate E cu cinci coți, Decît toți, Mai-nvățat, și cu trei caturi Învechit în maslahaturi. Rău, dar, se ... odată-i evhnenis. Nu dați mare Ascultare, La zănatici Și lunatici, Care zic c-ortografia Poate goni sărăcia, Și cer limba să ne-o strice De la moși de la strămoși. C-aștia sînt oameni de price, Și bîrfesc niște gogoși. Tu cu-oiota Eu cu iota ; Tu cu-ciota Eu cu iota ; Tu varia, Eu oxia ; Tu cu multă pricopseală ... cu bani de cheltuială ; Spune-mi dacă ești cuminte, Cine e mai folosit ? Tu ce scoți nouă cuvinte Ș-umbli cu cotu cîrpit ? Tot temeiul, Nu-i condeiul, Nici cioplirea, Fericirea ; Ci să știi să-ntorci dulapuri, Să rabzi multe, să-nghiți hapuri, Să despici și firu-n două Și să ...
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... Mihai Eminescu - Povestea Dochiei şi ursitorile Povestea Dochiei și ursitorile de Mihai Eminescu Crește iarba, mări, iară, Bătută de vânt de vară Unde mi-i pădurea rară. Dar în iarba cea frumoasă N-a intrat vrodată coasă Unde mi-i pădurea deasă. De desișul din pădure Nu s-atinse vro secure. Cât de naltu-i, cât de mare, Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși, Ci-i rariște de brazi Și un ochi voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade ... Că bărbatul mi-au murit, Teiu-acesta am sădit, Crește teiul și-nflorește Și viața mi-o umbrește. Și în umbră-i cum trăiesc, Eu nu mai îmbătrânesc. Dragul mamei copilaș, Multe-n lume spune-ți-aș, Dar mă tem să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că ești crud de ani și mic, Dormi la umbră, dormi în pace, Că mama ție ți-a face, Sub cel tei bătut ...
Alexandru Vlahuță - Nunquam ridenti
... e alta mai netrebnică sub soare Ca secătura asta de privighetoare... Stai, frate, zice calul. Ce ți s-a-ntâmplat De ești așa de supărat? Tu n-o auzi?... Eu aș turba să stau mai mult Aici. Ce naiba? Nu ca să-i ascult Același și același țârlâit Cu-așa de lungi urechi am fost cinstit. Ș-apoi să-ți spun pe lângă că nu-mi place, Dar, înțelegi că... nici nu-i serios C-o astfel de dihanie s-avem de-a face, Eu, care lui Isus Hristos I-am înlesnit intrarea în Ierusalim, Și tu căci noi și la isprăvi ne potrivim Tu ... Ș-un cântec e-un izvor de fapte mari. Tu prea ești serios de felul tău; Nu știi să râzi, și asta-i foarte rău; Nu-ți faci idee cât îți șade de urât Când stai așa posomorât. Pe mine cântecul mă face visător, Și nu că-s cine știe ce cunoscător, Dar, uite, dimineața mai ales, Când ronțăi iarba-nrourată-n șes, Și când încep privighetorile, De parcă plâng și florile De-atâta viers,
... canale-n giur săpate c-o puternică tărie, Alții propuneau îndată turmele a le muta Între râpi, stânci și corhane unde lupii să nu vie; Progetau însă și alții în giur curse să întindă Și pe lupii ca pe șoareci chiar de vii pe toți să-i prindă. În cea criză națională agiutori unii au cerut De l-acei ce între sine au simpatie animală, Aleanție cereau alții cu condiție de tribut, Pentru care ca să aibă la nevoie sprijineală, Încât lupii cei mai ageri, deși plini de răutate, Nu ar cuteza să calce încheietele tratate. În acel minut mult critic un măreț berbec și gras, Cărui frunte coronară două coarne maiestoase, Întăi membru al Adunărei au venit cu mândru pas La care cu umelire ... fusăse între toate turme în lume, Pentru care Mintios-Kornul i s-au dat gloriosul nume. El în limbă academă au zis: Zelul patriotic Laud mult, dar văd că este aist caz cam climatoric, Rostul vostru mi se pare că de tot este esotic, Și proieptul patriotic eu îl giudec prea himeric; Sigur sunt că-n aplicare el de tot e problematic Și nicicum cu starea d-astăzi de foloase în izul practic. Drept aceea, ascultați-mă! Eu espune-voi acum Alt proiect, pre care-l rumăg
George Coșbuc - Flăcări potolite
... l-au bătut I-a fost paharul plin." —„Era bogat?" — „Era. și-a fost Cuminte om ; dar nu știu cum, Așa i-a mers de prost. E rău, când anu-ntreg ți-e post, Și masa când ți-e-n drum. Străinul parcă n-auzea Cuvintele ; pe gânduri dus, Sta ... e drumu-ndelungat, Și-i noapte. De n-ai gazdă-n sat, Să vii să dormi la noi..." —„Că n-am... dar uite, nu e vânt Și-i cald. Sub cap o mână pui, Dorm colea, pe pământ. Îți mulțumesc!" — „Păi, Dormnul sfânt Te poarte-n paza ... spre fântână s-a plecat Privind în fundul ei. Apoi el scoase tremurând Din traista-i un cuțit de-oțel, Și, dus așa de-un gând, Strângea cuțitu-n pumn, câtând Cu-atâta drag la el! Mult timp în mână l-a-nvârtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit: Era pentr-un dușman menit — Ce dulce gând era! Și-acum... acum e de