Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAREA
Rezultatele 2111 - 2120 din aproximativ 2243 pentru MAREA.
Vasile Alecsandri - Banul Mărăcină
... noastră dulce țară Dușmanul străin să peară!“ Mii de glasuri strig: „Jurăm Franția s-o liberăm!“ Iată că în sala mare Un străin deodată pare, Tânăr, mândru, nalt, frumos, La ochire luminos. El spre tron măreț pășește, Lânge rege se oprește Și din gură zice-așa ...
... Nori lungi și vulturi ageri în zbor neobosit, Și mintea lui furată de-a cerului mișcare Se pierde-n aiurire plutind sub bolta mare, Se duce prin lumină săltând din nor în nor, Se prinde de aripa ce zboară mai ușor, Iar noaptea rătăcește afund din stele-n stele ...
Vasile Alecsandri - Brumărelul
Vasile Alecsandri - Brumărelul Într-o verde grădiniță Șade-o dalbă copiliță Pe-așternut de calonfiri, La umbră de trandafiri. Trece-un voinicel cu grabă, Și din fugă o întreabă: —Spune-mi, dalbă copiliță, Cu rumena ta guriță, Ești nevastă, ori ești fată, [1] Ori zâna din ceri picată? —Nici nevastă sunt, nici fată, Nici zână din ceri picată, Ci sunt floare garofiță, Răsărită-n grădiniță; Dar tu, voinicele, spune, Ești însurat, ori ești june? —Eu sunt, dragă, Brumărelul, Îi răspunse voinicelul. Eu vin seara, pe răcoare, De mă culc pe sân de floare, Și când plec voios, cu soare, [2] După mine floarea moare! Note ↑ După datina antică fetele poartă capul gol, până când se mărită, iar de cum se cunună, ele pun ștergare pe cap. Cuvântul nevastă își trage etimologia de la numele zânei Vesta, căreia fecioarele erau închinate în timpul romanilor. Măritându-se, fata iese din rândul vestalelor și încetează de a fi supusă cultului zânei Vesta. Ea se face nevesta, nevastă . ↑ Tablou poetic, alegorie ingenioasă de pierirea florilor bătute de brumă. Brumărel este numele lunii lui octombrie, când încep a cădea brume mici. Românii dau lunilor numiri ...
... ape reci, Și neveste frumușele Și desagi cu rubiele!" Ici în vale, colea-n vale Sună-un glas duios cu jale, Glas frumos de fată mare, Bujor prinde-o sărutare! Ici în vale, la pârâu, Două fete spală grâu, Bujor le ține de brâu! Ici în vale, la fântână, Două fete ...
Vasile Alecsandri - Buruiana de leac
... întâlnit Și din carul ei de aur astfel le-a grăit: ,,Unde mergeți pe răcoare, Voi, nouă fete fecioare?" ,,Mergem la biserica cea mare Cu trei altare. Ne-am luat năframele Să ștergem icoanele, Ne-am luat ștergarele Să curățim stranele, Ne-am luat măturile Să măturăm scările". ,,Voi ...
Vasile Alecsandri - Cântecul călugărului
... Că mă-nchin pe la icoane Cu ochii pe la cucoane, Și citesc, întorc la file Cu ochii pe la copile. Unde văd o fată mare
Vasile Alecsandri - Cântecul răzeșului
Vasile Alecsandri - Cântecul răzeşului Frunză verde de cireș, Lung e drumul pân' la Ieși, Lung e drumul și bătut Din Siret și pân-în Prut! Nu-i bătut de car cu boi, Ci-i bătut tot de nevoi Și de păcatele mele Cele multe, cele grele! Ard-o focul răzeșie! [1] Eu chiteam că-i boierie, Și-i numai o sărăcie! Pentru-o palmă de pământ Zilele mi-am dat în vânt. Ani întregi m-am judecat Și nimic n-am câștigat! Eu umblam la judecată, Copiii plângeau pe vatră, Nevasta-mi zăcea lăsată. Dare-ar Domnul Dumnezeu Să fie pe gândul meu! Lăsa-m-oi de răzeșie Să apuc în haiducie Ca să-mi fac sfânta dreptate Cu cea ghioagă de pe spate, Să-mi aleg judecători Cei stejari nestrâmbători! ↑ Nenorocita clasă a răzeșilor, printre care se găsesc coborâtorii celor mai mari familii din vechime, a avut mult a suferi, sub domnia lui Mihail Sturdza, de răpirea boierilor vecini cu moșiile lor. Mulți din acei mici proprietari au preferat a se desface de pământurile lor și a deveni clăcași pentru ca să scape de
Vasile Alecsandri - Cântic haiducesc
... Și pădurea s-au rărit! Ziua-i viscol, noaptea-i rece, Gerul vieții a sosit! Cât mi-a fi iarna de mare, Ce-o să facem, vai de noi! Fără codru, fără soare, Făr' de bani, făr de ciocoi? Sai pe creanga cea uscată, Dragă corbi, corbișor ...
Vasile Alecsandri - Călătorie în Africa. De la Biaritz la Gibraltar
... i că moșul ei are să-i aducă de jucărie pe sultanul de Maroc. ( Gibraltar , 1853) Tovarășul meu de drum Malposta Tuluza, Nima, Marsilia Pe mare
Vasile Alecsandri - Ciuma Frunză verde salbă moale, Adus-a un nor în poale Boala cea mai rea din boale! Noru-n țară s-a lăsat, Peste oameni a plouat, N-a plouat ploaie curată, Dar cu ciumă-amestecată! Unde-ajunge picătura, Se închid ochii și gura, Ochii să nu mai privească, Gura să nu mai grăiască! Plină-i țara, mult e plină De scaieți de mărăcină; Unde-s tufe prin potici Sunt morminte de voinici, Unde-s tufele mai dese, Morminte de jupânese, Unde-s tufele mai rari, Morminte de fete mari, Unde-s tufele mai vii, Tot morminte de copii. Frunză verde porumbică Stă voinicul la potică. Ciuma rea îi iese-n cale, Voinicul zice cu jale: ,,Na-ți calul cu armele Și-mi lasă tu zilele." Ea-i răspunde: ,,Dragul meu! Cal și arme nu voi eu, Dar pe tine chiar te vreu". Frunză verde garofiță, Trece-n câmp o copiliță Cum e crinul înflorit, Cum e bună de iubit. Baba Ciuma cea păgână Mi-o apucă strâns de mână. Copilița-i zice: ,,Ciumă! Nu-mi fii ciumă și-mi fii mumă! [2] Na-ți salba cu florile Și- ...
Vasile Alecsandri - Concertul în luncă
... smălțuite; Iată grieri, iată fluturi cu-aripioare pudruite, Și culbeci care fac coarne purtându-și casa-n-spinare... La ivirea lor poiana clocotește-n hohot mare. Iată-n urmă și albine aducând în gură miere... Zburătorii gustă-n grabă dulcele rod cu plăcere, Apoi sorb limpidea rouă din a florilor ...