Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DE CE

 Rezultatele 2131 - 2140 din aproximativ 2398 pentru DE CE.

Gheorghe Asachi - Să ni agiutăm unul pe altul

... Gheorghe Asachi - Să ni agiutăm unul pe altul Să ni agiutăm unul pe altul de Gheorghe Asachi În a vieței zile scurte, de suspin și grijă pline, Fiilor de un părinte trai de frați ni se cuvine; S-agiutăm unul pre altul sarcina a o purta, Fiecare om nu poate să rădice partea sa; Dușmani mii ... pururea dorită; Ah, plăcerea iute fuge ca o umbră trecătoare, Iar durerea, grija, dauna între noi sunt stătătoare. Inima cea rătăcită, fără razim ș-agiutor. De dorință vie arde, sau îngheață deseori. Nime dintre noi trăit-au fără lacrimi și durere, Farmecele societății ni-aduc scurtă mângâiere. Să nu-nveninăm dulcimea ... pătimire grea. Când urmează între oameni lupta cea răpuitoare, Pare-mi-se a vede hoții, osândiți la închisoare, În loc să-mblânzească soarta ce acolo i-au aruncat, Între ii combat cu fere de

 

Gheorghe Asachi - Călătoriul și cânii

... Gheorghe Asachi - Călătoriul şi cânii Călătoriul și cânii de Gheorghe Asachi Dineoare, un om pacinic, de mii grije-mpresurat, Pe o cale, în amurgul, trecea-aproape de un sat. Dulmecând pre el un câne, începu cumplit să latre; De asemene și alții, din bordeie și din șatre, Păzitorii câni de stână, cu dulăi ș-ogari urla, Cât de vuietul sălbatic toți munceii răsunau. Asurzit, plin de mirare, întrebă pe câni nu-s cine: Zgomotul și astă larmă, spuneți-mi, de unde vine? Însă nimene putut-au ca să deie vrun răspuns, Că lătra cânii, cățeii, din tunericul ascuns, Făr-a ști, cu toți ... deșertului om asta este chiar icoana vie: Cel rău scoate o minciună, alt nebun adaoge-o mie, Strigă, flacăra învită, Făr-a ști de ce-i stârnită! Focul din scântei precum, Născând, toate le preface În cenușă și în fum, Așa-a oamenilor pace O minciună au surpat ... virtutea sântă prin intrigă s-au pierdut, Socrat pentr-o calumnie cupa morței au băut, Aristid s-au disțerat, Sțipion s-au defăimat, Staturi mari, ce-au înflorit, Tot de

 

Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei

... Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei La băile Cleopatrei de Dimitrie Bolintineanu I Să stăm p-această stâncă ce se prevede-n valuri! Aceste scări tăiate în lespezi de granit Recheamă o regină ce-n umbr-acestor maluri Venea să răcorească al ei sân înflorit. Vedeți această scară de dalbe mozaice Ce duce către băi? Picioarele-i plăpânde călcat-au pe aice Când trupa grațioasă de vergine finice, Ierihoene roze puneau sub pașii săi. II Dar soarele se culcă... Tăcere!... O femeie Apare-n acest loc! Cosița-i voluptoasă, în aure ... răspândă torente dulci de foc. Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate. O mantă de regină pe umeri râura. Iar albele ei sclave, de vise îmbătate, Tapete prețioase aștern în calea sa. Pe lespede de marmur cu aur poleite Mantila-i purpuroasă se mișcă... A căzut, Și sclavele-i suave, ca vise înflorite, Formează împrejuru-i un cerc ... trece-o sărutare Aicea pe pământ! Putere, fericire și nume mândru, mare, Nu vor putea să-mpuie la viermii din mormânt. O floare se usucă de crivețe bătută; Dar soarele cel dulce o poate-ntineri. Iar tu, o, vană umbră! odată abătută, Nu vei mai înflori! Dar unde-i frumusețea a ...

 

Mihai Eminescu - Dumnezeu și om

... oare dezlegarea celora nedezlegate? Fi-va visul omenirei grămădit într-o ființă? Fi-va brațul care șterge-a omenimei neputință Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? Va putea să risipească cea neliniște eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Și dorința făr- de margini?... Lăsați vorba-vă pripită, Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă. În tavernă?... -n umilință s-a născut dar adevărul? Și ... fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile Și pornesc în caravană după steaua plutitoare, Ce în aerul cel umed, pare-o așchie din soare, Lunecând pe bolta-albastră la culcușu-eternei mile. Ș-atunci inima creștină ea vedea pustia-ntinsă ... Umbre regii și tăcute ce-urmau astrul fericit... Strălucea pustia albă de a lunei raze ninsă, Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin Povestind povești bătrâne, au văzut păstorii steaua Cu zâmbirea ei ferice și cu razele ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 1)

... Ştefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 1) Singur de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ferestrele gem zguduite De vînt — e un viscol afară ! Cum urlă, cum șuieră-n hornuri — Ce singur mă simt astă-seară... Sînt singur — și-mi vine în minte Un biet îngeraș mititel, Biet înger cu-aripile frînte — Și nimeni ...

 

Alexandru Macedonski - Rondelul apei din ograda japonezului

... Alexandru Macedonski - Rondelul apei din ograda japonezului Rondelul apei din ograda japonezului de Alexandru Macedonski Apei lui de prin ogradă, Prea domol curgând la vale, Bolovani, dintr-o grămadă, Japonezu-i pune-n cale. Spumegată, vrea să vadă, Împrejurul casei sale, Apa lui ... Prea domol o ia la vale. Și schimbând-o-ntr-o cascadă De consoane și vocale, Uită-a vieții grea corvadă, Dând răsunet de cristale, Apei lui de

 

Constantin Stamati - Un român înstrăinat

... Constantin Stamati - Un român înstrăinat Un român înstrăinat de Constantin Stamati Mâhnit și pe gânduri șed posomorât, Cu un dor nespus Ș-întristat, și dornic trăind amărât, Mă uit spre apus... Acolo îi viața ...

 

George Coșbuc - Gazel (Coșbuc, 2)

... George Coşbuc - Gazel (Coşbuc, 2) Gazel de George Coșbuc Picurii cu strop de strop Fac al mărilor potop— Zilnic câte-un spic adună Și-n curând tu ai un snop. Mergi încet și las’ s-alerge Alții cât ... crești în lături, Nu înalt și slab, un plop. Nu uita trăind de corbul Și de vulpea lui Esop. Dacă ești cinstit, n-ai teamă De dușman, de-ar fi ciclop. Fă cât poți, și las’ să râdă Cei ce sar viața-n hop. Iar de

 

Mihai Eminescu - Cântec vechi (Eminescu)

... Mihai Eminescu - Cântec vechi (Eminescu) Cântec vechi de Mihai Eminescu Vino, scumpă, de privește Dorul tău cum mă muncește. Nici defel cum nu mă lasă Nici să intru sara-n casă, Ci din așternut mă scoală, Ca pe ... te pierd Și te chem și te dezmierd. Ars deodată sar din pat, Singurel m-am deșteptat, Suspinând și amețit, Mă simt mai nenorocit. Sunt de carne, nu-s de fier! Ce să fac ca să nu pier. Căci rănit sunt de amor, De nici tăiesc, nici nu mor: Somnul meu nu este somn, Nici pe mine nu sunt domn. A dormi de

 

Alecu Donici - Umbra și omul

... Alecu Donici - Umbra şi omul Umbra și omul de Alecu Donici Un om nu prea cu minte Să-și prindă umbra vrea, Dar când pornea nainte, Și ea mergând sporea. Iar ea fugea mai ... se da. Când ostenit de goană, el îndărăt se-ntoarse, Atuncea ea din urmă cât cole îl luase. Așa-i acea nălucă, nătângă și fatală Ce pururea ne-nșală, Sub nume de noroc, Și după care unii necontenit s-alungă Dar nu pot să-l ajungă; Iar alții, stând pe loc, De

 

George Coșbuc - În muzeu (Coșbuc)

... George Coşbuc - În muzeu (Coşbuc) În muzeu de George Coșbuc Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrând, se vede, să mă mustre: În colibile lacustre, Stând pe scaunul cioplit De-un druid, eu fui podoaba Tribului întreg; și-mi fu Drag pe-atunci. O vezi și tu: Eu și cu Dalvine roaba, Fost-am de ... pe-un raft cu mine! Și din toate și-a ales Capul cetelor ilire Un ulcior să nu te mire Că suspin așa de des Un ulcior, și-o roabă, biata! Văd trecând pe-aici femei, Și-mi evoc mândrețea ei, Și-n etern slăvi-voi fata Cea de ... venit arcașii goi, Mulți și tari, zvârlind tăciunii. Au scăpat pe luntre unii Dintre-ai noștri, cei vro doi, Însă cei mai mulți pieriră. Și de-atunci, pe fund de lac Și-astăzi părți din mine zac. Iar pe câte le găsiră Le-au adus aici, punând Ciob la ciob ca să mă-nchege. Ah ... spartă Dintr-un lut sărac și prost: Eu, ce-ntr-alte vremi am fost Ultima putință-n artă. Și desenul meu! Ușor C-un cărbune

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>