Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 2161 - 2170 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Cincinat Pavelescu - Cântecul Malenei
Cincinat Pavelescu - Cântecul Malenei Cântecul Malenei de Cincinat Pavelescu Celei care toarce la geamuri În zori de zi am fost izvorul Cel șoptitor prin viorele; Și mi-era unda mai albastră Ca cerul plin de rândunele! Dar la amiazi a vrut iubirea Spre mine farmecul să-și poarte, Și-acum mi-e apa turburată Și toate florile sunt moarte! Iar dacă tu te uiți prin ramuri Deseară când sfârșești de tors Și vezi o lacrimă pe geamuri, Sunt eu, ce poate m-am
Cincinat Pavelescu - Cântecul omului
Cincinat Pavelescu - Cântecul omului Cântecul omului de Cincinat Pavelescu Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm! Vin dintr-o țară depărtată, Pe care harta n-o arată... Sunt obosit, aș vrea să dorm. Sunt ani, sunt ani de când alerg Tot înainte, înainte! Cu-aceeași întrebare-n minte: De unde viu și unde merg? Și barca-mi nu mai e la fel, Iar pânzele-i imaculate, De la plecare, sunt pătate, Ca și o masă de hotel, O mânam eu sau mă ducea În voia vântului tot anul? Eram sau nu eu căpitanul Sărmanei bărci ce rătăcea? O amintire mi-a rămas: Țara nădejdii-n depărtare, Mi se părea atât de mare Și-am ocolit-o într-un ceas! Un gând mă turbură, mâhnit, Ca un ecou de harfă spartă: E visul meu neîmplinit, E idealul meu de artă! În goana lui, izbit de stânci, Mă-ntorc la mal, mânat de soartă, Pe inimă c-o floare moartă, S-ascunză rănile-i adânci. Și-acum, în drumul spre mormânt, Privind amurgul arămiu, Când simt ce-aș fi putut să fiu, Mă-nduioșez văzând ce
Cincinat Pavelescu - Căpitanului Nicu
Cincinat Pavelescu - Căpitanului Nicu Căpitanului Nicu de Cincinat Pavelescu într-un bal, pe când dansa cu o doamnă frumoasă, dar cu părul alb Nicu vorbește cu o doamnă: Tu ești ca florile de toamnă... Și păru-ți alb mă-ntinerește; A ta iubire mă topește. Ecoul îi răspunde
Cincinat Pavelescu - Căpitanului Trifan
Cincinat Pavelescu - Căpitanului Trifan Căpitanului Trifan de Cincinat Pavelescu care, nefiind fericit în tribulațiile sale matrimoniale cu mai multe doamne bogate, dar serioase, obținuse brevetul de invenție al unei sobe care ardea fără cărbuni. Faimosul nostru căpitan în fine și-a găsit norocul: Cu apa s-a încercat în van, A reușit însă cu
Cincinat Pavelescu - Cele trei năluci
Cincinat Pavelescu - Cele trei năluci Cele trei năluci de Cincinat Pavelescu Amurguri, toamne, patimi îngropate Pe gândul trist cu noaptea s-au lăsat Și-n haine lungi năluci într-aripate Trec prin oglinzi și-n geamuri parcă bat. Una ieșind din colțu-i de-ntuneric Cu glasul ei de umbră cuvânta: Nu mă cunoști, sunt visul tău himeric! Ce, m-ai uitat? Am fost nădejdea ta! O alta blând s-apropie de mine Pe când coboară-n sufletu-mi căința. A fulgerat! În zări văd doar ruine... Te recunosc, nălucă, ești credința! Și cea din urmă, albă ca o moartă, Plecând din prag s-a-ntors... parcă zâmbea; Sunt singur. Plouă. Vântul geme-n poartă. Nălucă-ai fost și tu, iubirea
Cincinat Pavelescu - Dlui George Mârzescu
Cincinat Pavelescu - Dlui George Mârzescu Dlui George Mârzescu de Cincinat Pavelescu ministru al justiției, ca să mă treacă de la Curtea de Apel din Oradea la București, D. Mârzescu a găsit mai nimerit să mă trimită în literatura. Cum știu spiritual că ești, Nu vrei să facem o-nvoire? Tu să mă treci la București... Eu să te trec la
Cincinat Pavelescu - Dlui Georgel Mârzescu
Cincinat Pavelescu - Dlui Georgel Mârzescu Dlui Georgel Mârzescu de Cincinat Pavelescu când, socotind că rămân în Franța, m-a înlocuit din locul meu de consilier al Curții de Apel Oradea-Mare Ca să izbească-n Cincinat, Mârzescu prea e om sensibil. Dar când decretu-i l-a lăsat Afară din magistratură, I-a zis: Te fac inamovibil De astăzi... în
Cincinat Pavelescu - Doamnei Pascal T.
Cincinat Pavelescu - Doamnei Pascal T. Doamnei Pascal T. de Cincinat Pavelescu care îmi cerea, în ziua nunții, la Sinaia, patru versuri Eu, doamnă, -n dragoste mai crez, Și, când văd chipu-ți ideal, Oricât de mare ar fi fost Blaise, M-aș mulțumi să fiu...
Cincinat Pavelescu - Domnișoarei Angela P.
Cincinat Pavelescu - Domnişoarei Angela P. Domnișoarei Angela P. de Cincinat Pavelescu care mă silea să-i scriu în fiecare zi câte ceva pe un album interminabil De-o săptămână tot scriu versuri Pentru figura ta cea roză. Spre-a evita monotonia, N-ai vrea să trecem și la
Cincinat Pavelescu - Domnișoarei Baby
Cincinat Pavelescu - Domnişoarei Baby Domnișoarei Baby de Cincinat Pavelescu Un compliment ar fi banal Și știu că nu l-ai ține-n seamă. Dar cum să-ți fac o epigramă? Când am în gând un madrigal!
Cincinat Pavelescu - Două epigrame
Cincinat Pavelescu - Două epigrame Două epigrame de Cincinat Pavelescu Se zvonise prin Brăila că va sosi în curând noul judecător de pace. Șeful meu, Victor A., fusese mutat la București. Pierdeam în el și un spirit de o înaltă distincțiune, și un camarad de elită. Așa că, în așteptarea noului judecător, nerăbdarea mea se amesteca cu o nuanță de melancolie. În camera de consiliu mare, rece și goală, rezolvam hârtiile curente. Lemnele umede nu voiau să ardă. Era o toamnă ploioasă și tristă. Avocații intrau și ieșeau, care cu afaceri, care cu amabilități profesionale, toți interesându-se de sosirea noului-numit. Pe când mă pregăteam să intru eu în ședință, aprodul, un băiat slăbuț și palid, dar cu o voce de bas, mă anunță că un prieten voiește să-mi vorbească. - Să intre! Ca să-mi dau aer de magistrat ocupat, și pe care vizitele matinale nu-l prea încântă, țineam ochii pe hârtie. Un glas mai puțin simpatic, dar necunoscut, izbucnește: - Hei, ce faci, Cincinat? Ridic ochii spre noul-venit. Nu-l cunoșteam. Îi răspund totuși văzându-l așa familiar, fiindcă se și așezase la celălalt birou și începuse să răsfoiască niște dosare: - Mulțumesc, amice, dar ...