Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAREA
Rezultatele 2161 - 2170 din aproximativ 2243 pentru MAREA.
Vasile Alecsandri - Stejarul și cornul
... Să-mi fac osie la car." ,,Frățioare românaș, Voios parul da-ți-l-aș Dac-ai face tu din el Buzdugan de voinicel, [1] Ghioagă mare nestrujită, Cu piroane țintuită, Și cu dânsa de-ai lupta Să aperi moșia ta." [2] ,,Cornule, ce nu te-ndoi, De-o creangă să te ...
Vasile Alecsandri - Steua țării
... de simțire Plătește-un ferbinte minut de iubire? Crezi tu că departe De acest pămînt Ai avea tu parte De-un amor mai sfînt, Mai mare, mai gingaș, mai vrednic de tine Decît adorarea ce-ai născut în mine? O ! floare cerească ! Dacă s-ar putea Ochii-ți să privească În ...
Vasile Alecsandri - Străinul (Alecsandri)
... să nu crezi!" Frunză verde de granate, Căci m-aș duce-n ceea parte Să mai văd pe bietul frate! Da-s o biată fată mare Și la lume n-am crezare, Ci am numai ochi de plâns Ș-un suflet de dor aprins. Frunză verde rozmarin, Rău e de voinic ...
... Vasile Alecsandri - Strigoiul Strigoiul de Vasile Alecsandri În prăpastia cea mare, Unde vântul cu turbare Suflă trist, înfricoșat, Vezi o cruce dărâmată Ce de vânt e clătinată, Clătinată ne-ncetat? Împrejur iarba nu crește Și pe ...
... stăi, nu trece, Măi tatare, nu mă face Să-ți fărâm capul în zece! Că de sus, de pe movilă, De-oi zvârli ghioaga cea mare, Zău, ți-oi plânge chiar de milă, Măi tatare, măi tatare! Măi tatare,-unde-ți e pala? Măi tatare,-unde-ți e calul? Măi tatare ...
Vasile Alecsandri - Vântul (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Vântul (Alecsandri) Vântul de Vasile Alecsandri 1869 Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare, Care-mpinge-n rea furtună toate vasele pe mare, Și, ca lupul dupa turme, se alungă după nori, Și doboară stejari falnici și desfoaie blânde flori. Vântul fură o scânteie și-n girezi el ...
Vasile Alecsandri - Voinicii Bucovii
... Vasile Alecsandri - Voinicii Bucovii Sus, la crâșmă Sucevii, Beau voinicii Bucovii. Iată că vine călare Udrea, căpitanul mare, Și le zice: ,,Dragii mei! Hai să ne-mpărțim în trei, Și în patru, și în cinci, Apoi să-ncălțăm opinci, Iarna grea ne năpădește ...
Vasile Alecsandri - Zilele Babii
Vasile Alecsandri - Zilele Babii Zilele Babii de Vasile Alecsandri Baladă I Cât au fost iarna de lungă Au ținut soarele strâns Sub al ei cojoc încins, Crivățul să nu-l ajungă, Nici să fie-n față nins. Iară sora ei mezină, Dochia, l-au îndrăgit Și la rându-i a vrăjit Să atragă-a lui lumină Lângă sânul ei zbârcit. Și sub cortul ei de gheață Unde tremură mereu Ține-acum odorul său, Dulcele izvor de viață, Zâmbetul lui Dumnezeu. Îl sărută, îl desmeardă Ziua, noaptea, nencetat, Ca pe-un mire descântat, Și se teme să nu-l peardă De la ochiu-i degerat. Bietul soare-n fărmecare Perde lustru-i aurit Sub răsuflul ei cumplit. El pe lume nu mai are Nici apus, nici răsărit. Iar în lipsa lui, pământul Zace-n triste amorțiri, Bântuit de vijăliri, Căci ferească Domnul sfântul De-ale Babelor iubiri! La răsuflul lor deodată Tot ce-i verde, înflorit, Cade, moare vestezit. Turba lor e nempăcată, Dorul lor neîmblânzit. Ele știu să-ncurce firul Feți-frumoșilor, pe plac. Știu să schimbe pentru leac Chiar în brustur trandafirul Și stiglețu-n liliac... II Iată, mări, însă iată Că-ntr-o ...
Vasile Bob-Fabian - Geografia țintirimului
... žLepturariulâ€� lui Aron Pumnul. Este-n zona subsolară, o pacinică, mică țară Aproape de țărmul lumii plecătoare către soare, Unde-apoi se hotărăște cu o mare-mpărăție, Pîn-acum necunoscută la hărți de geografie. Oamenilor de aicea, numărul pururea crește, Neci mai moare cine-o dată aici se cetățenește, Ici se ...
Vasile Bob-Fabian - Moldova la anul 1821
... cu neputință Ieșind astăzi la ivală, vor putea avè credință ; Vreme multă n-a să treacă, ș-a ara plugul pe mare La uscat corăbierii nu s-or teme de-necare ; Ce-a să zic-atunci pescariul, cînd în ape curgătoare Îi va prinde mreja ...
Veronica Micle - Și cum s-a stins...
Veronica Micle - Şi cum s-a stins... Și cum s-a stins... de Veronica Micle Și cum s-a stins fără de veste Amorul cel nemărginit De-ți pare că e o poveste Ce alții ți-ar fi povestit. Și cum mereu în cale lungă Trec norii peste mări și țări, Astfel simțirile s-alungă Și moare dragostea de ieri. Și vecinic altă e simțirea În sân de oameni muritori, Schimbată e întreagă firea Din ceas în ceas până ce mori. Iată de ce gândind la tine Nu plâng c-amorul tău s-a stins, Căci astăzi, știu atât de bine Că dorul care te-a cuprins, Se va sfârși, fără de urmă, S-a stinge ca și cel dintâi, Iar moartea patimile curmă Și-o biată pulbere