Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUCRUL CEL MAI BUN
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 605 pentru LUCRUL CEL MAI BUN.
Ioan Slavici - Jidanii militanți
... Jidanii militanţi Jidanii Militanți de Ioan Slavici Ioan Slavici, “Jidanii militanți,â€� în Apărarea Națională, III (1902), nr. 105 (3 Noiembrie), p. 1. CeÄ mai răÄ dușmanÄ aÄ Evreilor sunt JidaniÄ îndârjițÄ, care aleargă neastâmpÄ•rațÄ de icÄ până colo, ca să asmute, umplu gazete, broșurÄ orÄ volume costisitĂ³re ... publicate de dânsul la adresa Românilor, cu atât maÄ grea are să fie posițiunea Evreilor din România. In fața acestor calomiÄ chiar și cel maÄ sincer bine-voitor al lor e nevoit să tacă cel puțin și vorbă bună pentru EvreÄ numaÄ Ă³meni rÄ•Å strâmtorați pot să pună. E învederat lucrul acesta, și trebue neapărat să-l scie ... cu inima tare și liniștită, pe mulțÄ am lăsat să vie și să se ducă, de mulțÄ marÄ și puternici am scăpat și nu ne mai putem teme de cât de propriile nĂ³stre păcate, căcÄ singure aceste maÄ pot să ne frângă. Să se astâmpere decÄ luptătoriÄ luÄ Iuda, care ... știința și deșteptăciunea spre a face prin o educațiune națională din sÄ•Ä â€“ nu Români, cÄ Ă³menÄ ca toțÄ Ă³meniÄ,
Constantin Stamati - Cum era educația nobililor români, în secolul trecut, când domneau fanarioții î
... căzuse românii, desființându-se de fanarioții greci școlile naționale din Iași, din Suceava, din Hotin, din Cotnar, din Bacău, așezate de către domnii vechi: Alexandru cel Bun, înțelepții Movilești, elinistul Duca, Iacob Despotul, Vasile Alvanitul, Cantimireștii și alții, în a cărora fericite zile înflorea lingua română; această diplomatică au urmat ... dumitale este de douăzeci de ani, precum aud, și mintea omului la această vârstă este zburdatică, apoi nu cred că într-un an va învăța mai mult decât știe astăzi, deci mai bine să-l însori decât să-l mai înveți. Cu toate aceste, să-l chemăm, ca să vedem ce au învățat. CUCOANA ( către fata din casă ): Fată, mergi de cheamă pe cuconașul aicea ... și mai ales la bietele văduve, încât deosebit de 100 galbeni leafa lui pe an, de la băbacul său, și afară de aceea ce-i mai dau eu, apoi alaltăieri au venit acasă făr’ de șal, cu care era încins, și făr’ de orologhiu, și numai în antereu, spuindu-mi că ... psihi mu! ce ai la ochi? au doară de multă citanie ți s-au tulburat ochiul? CUCONAȘUL: Așa se vede, nenecuță; astă-noapte am citit ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... tâlcuitorii sfintei Scripturi la Faptele apostolilor, oare dintr-atâtea daruri mari, cu carele din dumnezeiescul dar s-au îmbogățit fericitul Pavel, care dar să fie cel mai mare și mai ales, cu carele în câte patru părți ale lumii s-au arătat minunat și vestit? Și zic unii cum să fie învățătura cea cerească, cu ... pus Dumnezeu să șază pre scaun frumos numai spre vedĂ©re înaintea ochilor omenești, împodobiți cu veșminte scumpe, cu cununa în cap și cu schiptrul cel de aur în mână, că numai singură dreptatea iaste de-i face cinstiț la norod. Pentru acĂ©ia zicea și înțeleptul Isiod, cum că împărații ... dă-o împăratului și dreptatea fiiului împăratului; căci când într-o politie strălucĂ©ște dreptatea sunt cei suppuș pururea norociț. Că zicea un filosof: anul cel bun nu-l face atâta mulțimea rodurilor, cât îl face dreptatea stăpânitoriului. Și altul iar fu întrebat care cuvânt iaste mai bun, pentru ca să trăiască omul bine și mulțemit? Au răspuns: acela numai, carele păzĂ©ște dreptatea întocma, la toț. Al doilea nume din tituluș iaste ... ...
Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg
... eu cu tovarășii mei, la care privesc peste umăr din vreme în vreme, atunci cînd gîndurile ca niște valuri obosite și scăzute nu vor să mai descindă izvorul spre zăgaz, ochi anonimi și goi din care nimeni nu mai privește se întîlnesc cu ai mei, rotunde rame din care portretele ce au stat multă vreme sunt absente, stau enigmatice în fața ramelor din care ... absenți ochii mei, și atunci mă înspăimînt față de neantul pe care-l întîlnesc și mă înfior de goalele ferești pe prichiciul cărora nu se mai reazimă și nu mai poate privi viața de afară. Sonerii clare cheamă, jucării prin cari toate știrile ce circulă în univers vibrează în preajma mea, tot felul de figuri ... însemna turpitudinile mele, și mă îndrum în pustiu, fac cei dintîi pași pe alba zăpadă și urmez înainte, privind la tovarășii mei, care fac același lucru, îndurînd robia coloanelor care se vor acoperi de litere, de negrele semne, de înfiorătoarele hieroglife ce sunt primii pași după care se vor lua atîția ... ceasurile calme în ceasurile bune, cînd vești nu sunt, cînd cataclisme nu se întîmplă, cînd ambițiile marilor oameni nu se ciocnesc, cînd firele telegrafice nu ...
Ion Luca Caragiale - În vreme de război
... țipe, și tâlharii o omorau, cum s-a și întâmplat în altă parte cu o babă, peste câteva zile. De mirare însă un lucru – popa avea un buiestraș minunat și două iepe de prăsilă: nu i le-au luat. Dar ceva și mai curios – câinii din curte, niște dulăi ca niște fiare, nu dedaseră măcar un semn de viață! Hoții au fel-de-fel de meșteșuguri ca ... cu pumnii în cap. Neica Stavrache nu înțelegea deloc. -Ce să mă fac?... ce să mă fac, neică?... spune d-ta, că mi-ești frate mai mare... Ce avea preotul pe suflet? Ce să aibă? Lucru greu de-nțeles, firește; așa de greu că d-l Stavrache, mai întâi, nici n-a voit să crează. Cum s-a putut? Omul cu greutate, proprietarul cu atîtea acareturi și cuprins, mai ... zile înainte, un notar de stat - era cam beat - dușman vechi al popii, întâlnindu-l la un han pe drum, i-a zis: "Bun buiestraș ai, părinte! ăsta nu mai e cal de popă, e cal haiducesc, să lase toate poterile-n urmă!" și pe urmă: "Bine-ți mai ...
Alexei Mateevici - Hristos la Martha și Maria
... a răspuns Hristos: ,,Tu, Marthă, te grijești De multe, dar Maria de asta e departe, Ea una și-a ales, dar cea mai bună parte Îi este partea ei cea mai
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... fără a-i da bună dimineața cel puțin, îl întrebai scurt despre drumul la Almaș. Foarte rar se întâmplă cuiva să vadă o figură mai elocventă decât acea a omului meu; un psiholog ar fi scris volume întregi, eu însă cred de ajuns a spune că ... o adevărată zi de iulie. Nici un nor nu plutea sub albastrul cerului adânc și limpede ca ochiul unei fecioare. Toate stelele se mistuiseră și cel mult dacă îndrăzneața Stea a Ciobanului mai înfrunta, din când în când, valurile de lumină trandafirie, cu care zorile inundau răsăritul depărtat. Nici un vânt nu mișca aerul, și grâul, în lanurile ... ca să le cercetez pașapoartele. Cine dracu i-a îndemnat să se îmbrace ca niște marchidani și să cutreiere satele? Văzut-ai pe cel mai tânăr? Tuns, cu chipiu de uniformă, cu opinci și cu bocceaua în spate, parcă era un dezertor. La Gârcina i-ai scăpat sfinția-ta; da ... la Horaița, dar, fiindcă nu cunoșteam drumul, furăm nevoiți a cere la starița schitului pe cineva care să ne călăuzească. Acesta fu lucrul cel ...
... ar fi urmat Cu cest metod măsurat, Ce din neam în neam de fire Li s-au dat spre moștenire, Și-n repaos gios trăind, Mai presus n-ar fi dorind. Dar o pildă prea străină De-a lor sistemă-i dizbină; Din apoasa lor camară Ieșia adeseori, Pe ... Începu la soț să zică: Oare știi de ce, frățică, Firea e deosăbită Într-un om și într-o vită? Educația totdeauna O preface în mai bună. Pentru ce din castorași Să nu facem cuconași? Frate, să luăm, te rog, Dupr-a modei reglement, La copii de pedagog Pe ... au răsunat Ca mentorul din palat. Buna soarte mi-l trimete Pentru fiii mei și fete; Să luăm în casă-ndată Astă pasăre-nvățată! Ca bun foarte-au fost castorul, a ști încă să cuvine, Câte-i propunea femeia, el la toate zicea: bine! Încât, fără advocat, Învoiala au ... a vorbi limbe, Capu-ascunde sub aripe, Cum să șuiere, să țipe, Cum să de din cap, din coadă, Și mii lucruri de plăcere De bun ton și tot de modă. Dar nu lungă mângâiere Din metodul învățat Cii părinți au fost gustat, Căci îndată ce din mici Au crescut castori ...
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... de la natură și, totuși, să nu aibă darul de a-i face și pe semenii lui să râdă. Și cu cât el, cel dintâi, râde mai tare de propriile-i glume, cu atât cei din jurul lui se lasă mai greu contagiați, mai greu convinși să râdă și ei. Când e vorba de un scriitor, se cuvine să facem aici din treacăt o observație, să relevăm un curios ... sufletească s-ar găsi și fără alte însușiri înnăscute, ar putea să aibă humor, numai să vrea. Cum am putea caracteriza acum, după cele expuse mai sus, humorul românesc? S-a spus despre humorul anglo-saxon că e grav, despre cel german că e greoi și exuberant, despre cel francez că e ușor și spiritual..., caracterizări ce par a se referi mai mult la veselia acestor popoare decât la humorul lor. În același mod, prea schematic și destul de convențional, am putea să caracterizăm și noi în ... mijloace, cînd e vorba de un popor, ar fi laborioasă, chiar dacă nu ar presupune în prealabil o inventariere universală a fenomenelor comice. Cel mai
... obișnuita lectură publică înaintea celor cinci secții ale Institutului, preotul literat a ales să vorbească despre poezia pură, și în cuvântarea lui avusese mai ales grijă să dea a înțelege că poezia nu se poate defini. Tocmai acest lucru pare să fi supărat mai mult pe Paul Souday. Probabil, ca frances de veche observanță și ca ziarist, el nu rabdă obscuritatea, oricât ar fi de prestigioasă, și s-a ... ușor de văzut că în versul acesta vocalele vin așezate așa, încât să formeze o melodie foarte marcată. În primul emistih, după cei doi i, cel din fille (acest din fille e și foarte lung) și cel din Minos, urmează o din același cuvânt. I este vocala cea mai de sus, o este o vocală de bas, care aici e și accentuată și prin urmare lungă și ținută, iar sonoritatea ei scoasă deosebit în ... pentru noi, modernii, înțelesul poeziei, este justificată deplin. Față cu mulțimea cititoare, situația omului care încearcă să determine o idee e totdeauna ingrată. Cu cât mai nelămurită și anarhică este întrebuințarea unei idei, prin urmare a unui cuvânt, cu atât mai îndărătnic și
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
... cu chinuri, ostenele: De-atunce până astăzi urmez a ei povață. Cred orișicând că fața ce priimește-ades Colorul rușinării, se face îndoit Mai vie, mai frumoasă, dând semne vederate De nevinovăție; că limba cea ușoară Când slobodă aleargă, se-mpiedică curând; Că îndrăzneala este atunci de lăudat, Când ne slujește ... pierd vreme de cinci ani Pe lângă frumușele, un altul îndrăzneț Întru o zi își vede nădejdea-ncununată; Neam, minte, vrednicie din gură nu-i mai iese; Isprăvile străine le dă de ale lui; Defaimă orice lucru, și vrea prin adunări El numai să vorbească, iar ceilalți să tacă, Făcându-i fără voie de dânsul să se mire. Sunt rari aceia care ... ce patimile nasc; În vremea noastră însă aceasta s-a schimbat. Și cine având oare venituri măsurate, Nu se silește încă să-și mai mărească starea? Cu dreptul sau cu strâmbul s-adune aur mult? E leneș acel care se poate mărgini; E neplăcut acela ce-și cumpănește vorba ... cale unde-a slavei nu este nici o urmă, Și ne-amăgim pre sine cu măguliri deșerte. Când oare ochii noștri se vor mai ...