Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MĂCAR CĂ

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 575 pentru MĂCAR CĂ.

Alecu Russo - Critica criticii

... de aceea, de când lumea, critica a fostșchioapă și oarbă, când s-a iscălit D. G. De laudă este publicul(ui) a înțeles , bun, rău, locul său este la piese naționale: dă aplausuri nu numai pentru pieselesunt bune, dar pentru a înțeles, fără însuși a-și da socoteală dece, este mai de folos a se juca pe scena națională obiceiurile,năravurile știute în limba noastră, decât traduceri de obiceiuri Acei care s ... încuibează în toată tagma, s-ascunde și se preface în felde fel de patimi. Domnul D. G. n-a înțeles titlul piesei, pentru nuînțelege oamenii. De zice domnul D. G. în trei rânduri Băcălia nu învrednicește numele de piesă și este numai un tablou de năravuri, sau căcursul piesei nu dezvelește sfârșitul ei, sau acel sfârșit îi adusfără oareșicare preparații dramatice ce se cer neapărat într-o piesă,sau o intitulație de asemenea în mâna dlui D. G., sau în mânaunui om cu talent, ar fi produs o comedie în 4-5 acte, m ... ...

 

Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan

... a pîrît, nu m-a pîrît să mă crească, ci să mă piarză; dar bun este Dumnezeu, o să-ți aduc cloșca, măcar de-aș ști -mi voi răpune viața. — Să știi, Romane — adăogă împăratul —, daca nu-mi vei aduce cloșca, unde-ți stă picioarele o să-ți stea capul. N-apucă să plece împăratul, și Roman Năzdrăvan se duse ... bine, măria-ta, dar de, fratele nostru așa s-a lăudat. Împăratul chemă pe Roman și-i zise: — Așa e, mă Romane, te-ai lăudat să-mi aduci pe zmeu viu nevătămat? — E, luminate-mpărate, cine m-a pîrît la măria-ta, nu m ... clipești din ochi făcu un butoi gros, legat cu cercuri de fier; dar cînd veni vremea să-l înfundeze, zise zmeului: — Luminate-mpărate, știi Roman Năzdrăvan e mare voinic, el poate să spargă butoiul și să scape, și atunci ne prăpădește pe toți; fă bine de intră măria-ta ... află zmeul într-însul; iar zmeul răspunse din butoi: — Luminate-mpărate, daca vrei să trăiești, zi oamenilor tăi să nu mă scoată din butoi, ...

 

Ion Grămadă - Serafim Cărășel

... albeață… Făcând ochii mici, puse trișca de os la gură, își rotunji buzele și țârlăi de vreo câteva ori. Băieții uitară, de curioși ce erau, -s cu gurile căscate. - Închideți-vă leopa, măi, să nu vă intre o scroafă cu purcei înăuntru! tună, atunci, Cărășel, aruncându-le colb în gură ... Bârrr!… Serafim se înfurie, acum, și svârr! cu cârja după ei. - Măi împielițaților și feciori de lele, am să vă iau de toarta capului, veți pomeni și țâța care-ați supt-o! Ia-n poftiți mai aproape, să vă joc eu, și apoi las’ pe mine de veți mai ... fugeau de le sfârâiau picioarele, băgând în groază, cu țipetele lor, toate babele și câinii din mahalaua Precestei… Cărășel era un pezevenchi și jumătate și, măcar se afla cu un picior în groapă și cu altul deasupra, totuși, nu se lăsa de ghidușii. Într-un rând, cumpărase cu trei lei â ... de vreo câțiva ani. Șvăboaica credea în vrăji mai tare ca în Sfânta Cruce și, de aceea, când o zări, dimineața, la poartă, leșină, gândind

 

Ion Luca Caragiale - Șah și mat!

... acasă de la 9, a spus merge la consiliu. Se trimit mai mulți aprozi prin toate locurile pe unde se putea bănui l-ar putea afla... Se-ntorc toți fără ispravă... 12 și trei sferturi. Nerăbdarea și neastâmpărul cresc. La fiecare trăsură care trece, la fiece ușă ... A isprăvit; fără să mai ia cafea, se scoală să plece... Mai întreabă încă o dată pe chelner... Nimini... Atunci, ce se gândește? pentru n-a venit încă să-l caute, n-are de ce să se grăbească; își comandă cafeaua și se așează iar la loc ... din odăițele vecine, unde până atunci fusese completă liniște — o mormăială și un haha! de triumf. Se-ntoarce spre partea aceea și ia seama la ușa cu geamuri flutură perdeluța atârnată pe dincolo, trecând dincoace printr-un ochi — un geam era spart. „Desigur — gândește el â ... de șah tot așa de încordată ca și situația de la Craiova. Dar între accentele amestecate ce trec prin ușa cu geamul spart, Petrache pare aude un glas cunoscut!... Se ridică și ascultă mai bine... Da!... E o iluzie? un joc al închipuirii stăpânite de un gând stăruitor? Dar e ...

 

Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit

... să le număr, domnule... Și a plecat Cănuță. S-a dus la bunică-sa acasă și i-a spus nu mai merge la școală măcar să-l taie. Bunică-sa a alergat la dascăl, și dascălul i-a spus: - Babo, dă-l la meșteșug. Poate meșteșugul ... lași să plece așa un mușteriu suparat, o damă, nu face pentru un negustor... Tocmai când se gândea jupânul la asta cu părere de rău s-a-ntâmplat, iacătă și Cănuță, alb de măzăriche. - Unde ai stat până acuma, nemernicule? zbiară jupânul. - Am fost la d. Popescu. - La ... la jupânul. - De ce? a-ntrebat bunica încruntată de cine știe ce urât gând i-o fi fulgerat prin mintea ei veche. - ...Pentru-... nu mai vreau să stau. - Nu-ți dă de mâncare? - Ba da. - Muncești prea mult? - Mult... dar... nu mult. - Te bate? Băiatul dete din cap ... să plângă. A vrut bunica să-l mustre, să-l îndemne la supunere - ba, așa bate stăpânul, să-nvețe băieții minte; ba, ...

 

Ion Luca Caragiale - Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane

... acea magazie plină de înțelepciuni a avut imprudența să se mute cu chirie, ca un amploiat hărbar, de colo până colo, neținând seama o mutare face cât o inundație, și două cât un foc. Călătorind multă vreme de colea până colea, ca o corabie îndrăzneață pe întinsele mări ... faimoasei Bibliotece Naționale? Mister! Nici un muritor n-ar putea îndrăzni să răspundă la aceste întrebări indiscrete, nici chiar personalul bibliotecei... Căci uitasem să spun , din norocire pentru statul nostru, deși nu se mai știe de urma Bibliotecii Naționale, personalul ei există și se află în bunăstare, în afară de ... de prezență achitate în regulă la Amiralitate, adică la Ministerul Cultelor, sunt o dovadă sigură despre scăparea echipajului complet al corăbiei dispărute. Nici un odăiaș măcar nu s-a pierdut și, ce e mai îmbucurător, nici unul n-a dezertat, cum se-ntâmplă adesea în așa mari ... pe tempeste, tot așa de neclintiți și-n siguranța statelor, ca și în primejdia naufragiului. Bravi lupi pe uscat, ca și pe mare! E drept la ridicarea și mânținerea sus a moralului și bărbăției lor a contribuit și contribuie mult atitudinea hotărâtă și neclintită a

 

Alecu Russo - Holera

... mulți un original și pentru toți... lucru rar... un om cinstit!... Domnul B. era de mijloc la făptură, dară așa de țigărit și de slab, se vedea printr-însul, și se părea un uriaș; o pereche de pantaloni largi peste toată măsura lui putea ascunde fusele ce-i slujeau de ... întunecat și slab, și își mânca nesfârșit mustățile. Sufletește dl B. era bun, de treabă, harnic și cinstit, de plesneai de ciudă. Mi se pare îl văd încă. Cum ședeam trântiți pe divanuri în toată dezinvoltura moldovenească, maiorul se ținea în picioare înapropierea unei mese, pe care își sprijinea o ... aridica străjile ce picau, a îngropa fără deosebire soldații și civilii,rugasem pe doctorul ștabului să-mi deie vreun leac, socotind și eu ar putea fi vreun leac. Așa-i omul!... când zidirea lumii se sfarmă,omul cel mai tare seamănă (a) copil, necredinciosul aleargă la ... laprimejdie. Pipa în dinți, în buzunări leacuri și flanele, doctoream șiîncurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. Într-ozi însă am crezut rândul meu sosi... Un soldat adusese holeră în Iași, într-o clipală moartea își întinse aripile asupra marelui oraș. De multe ori slobozind unui soldatfoaia ...

 

Ion Luca Caragiale - Teatrul cel Mare - "Urâta satului"

... zgâlțâie, pretinzând o mângâie și o dezmiardă, și, după atâta zel dramatic, sfârșește prin a se duce în iad așa de răgușit, nu-și mai poate da seama prin grai de ștrengăriile lui de pe pământ. Un rege, pe care istoria îl dă ca ghebos, urât, bătrân ... o dramă orientală se joacă într-un vestibul de catedrală gotică — și altele și altele: exemplele se pot înmulți la nesfârșit. Mai pune apoi nici un „artistâ€� nu-și știe nu rolul, dar nici măcar intrările și ieșirile. Și toate astea din lipsă atît de știință, cât și de bunăvoință din partea direcției de scenă, care peste măsură abuzează de ... bine și joacă și mai bine. Hagiescu nu cântă, dar joacă. Toți trei sunt elevii d-lui Velescu, profesor de declamație la Conservator, și cum nu sunt luați de nu se știe unde și aduși fără voia lui Dumnezeu pe scenă, cum jocul lor este hotărât și stăpânit de gândire și gândirea statornicită de studiu conștiințios, aceasta se vede de la întâii pași ce-i fac în ... ...

 

Grigore Alexandrescu - Cîinele și cățelul

... Cîinele și cățelul de Grigore Alexandrescu „Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace, Cum lupii, urșii, leii și alte cîteva, Care cred despre sine prețuiesc ceva!         De se trag din neam mare,         Asta e o-ntîmplare: Și eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place. Oamenii ... lumea se cioplește, Numai pe noi mîndria nu ne mai părăsește. Cît pentru mine unul, fieștecine știe         C-o am de bucurie Cînd toată lighioana, măcar și cea mai proastă, Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.“ Așa vorbea deunăzi cu un bou oarecare Samson, dulău de curte ... asfel să ne vorbești?“ — „Dar ziceați…“ — Și ce-ți pasă ție? Te-ntreb eu ce ziceam?         Adevărat vorbeam, nu iubesc mîndria și uresc pe lei,

 

Mihai Eminescu - Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle

... condamnabile, la care nu m-aș fi așteptat din partea unei femei atât de inteligente, atât de grațioase precum sunteți DVoastră.    Doamnă, crede-mă odată ceea ce Dta presupui e amor din partea Dtale nu e decât îndărătnicie. Dacă această îndărătnicie s-ar putea înlătura prin declararea ești frumoasă, inteligentă, demnă de-a fi iubită de alți oameni superiori nimicniciei mele, ți-aș face-o bucuros. Fii bună și nu ... care a fost atât de adânc turburat, fie de împrejurări, fie de noi înșine.                   al DVoastre supus                   M. Eminescu          Momoți dragă,    Din faptul nu ai căpătat ieri depeșă, vei fi conchis fără îndoială ieri nu a fost la ordinea zilei petiția ta. De la 1 pân' la 4 am stat ieri la Cameră în deșert. Nicu ... mie îmi vine ideea să le numerotez ca vestita femee din romanul francez. În scrisoarea de ieri, preocupat de gelozie, am uitat să-ți zic tu ești Momoți a mea - numai a mea, ești gingașă ca un crin și albă ca și el, dar nu așa de cuminte.    Titus îmi propune să-mi editez versurile și am și ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele

... în miere fiere, iepuri la biserică, câini cu covrigi în coadă și apa Dunării prin curtea vecinului, atunci e atunci, să te mai ții, pârleo, nu-și mai vine în voie măcar de i-ai da tot mărunțișul și pe deasupra și toiagul lui vodă pe spinare. Se întâmplă, câteodată, și mai altfel de cum gândești. Nici ... Așa de fragezi îi erau obrajii, așa de curată și limpede privirea ochilor săi negri, umezi și lucioși, ca ai unui vițel de trei zile, ai fi înțeles pe loc de ce durea așa de mult pe mama Iana când ai fi atins măcar la degetul ăl mic pe Irina ei. Mama Iana era posomorâtă cum nu fusese de mult. Avea ceva greu pe suflet, dădea o dată cu bidineaua, și tot își vâra mereu tâmplele cărunte sub barișul verde, și mișca buzele parcă ar fi spus ceva în mintea ... isprăvit țevile. De ce nu mi-ai zis mie să mătur curtea? — Nimica, maică, răspunse mama Iana. Iată lumea, cum e lumea făcută. Ba nu e măturată curtea; ba nu sunt curați pereții; hâr, ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>