Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 2231 - 2240 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Cincinat Pavelescu - Răspuns dlui general Petala
Cincinat Pavelescu - Răspuns dlui general Petala Răspuns dlui general Petala de Cincinat Pavelescu care se mira că, la un concert în Cluj, pianistul cânta într-o sala cu totul obscură A cânta în întuneric Nu-i capriciu și nici boală; E un avantaj: artistul Nu mai vede sala
Cincinat Pavelescu - Răspuns unui amic
Cincinat Pavelescu - Răspuns unui amic Răspuns unui amic de Cincinat Pavelescu care mă certa că fac atâtea epigrame lui Nigrim, pe care l-am ucis cu cea dintâi Ai fost nedrept, amice, când ai spus Că pe Nigrim c-un vers l-aș fi distrus. Un rol contrar în viață i-am jucat: Nigrim era nimic și l-am
Cincinat Pavelescu - Reîntoarcerea (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Reîntoarcerea (Pavelescu) Reîntoarcerea de Cincinat Pavelescu Ai vrut să viu, și am revenit. Căsuța albă mă primește Zâmbind din pragu-i înflorit. Și lacul, care oglindește Un colț din cerul infinit, Mă recunoaște, deși chipul Mi-l văd în ape-mbătrânit! Uite, cireșii din livadă, Din umbra-n care stau pitiți, Ce blând s-apleacă să mă vadă! O, câte crăci le-am rupt cu zmeul, Cu câte pietre-n ei n-am dat, Dar toate toamnele trecute O primăvară le-a-ngropat! Și câinele de lângă vatră, Bătrân și el, m-a-ntâmpinat Neliniștit, dar nu mă latră. Pădurea, parcă de aramă În toamna care s-a lăsat, Pe glasul vântului mă cheamă. Ca niște păsări ostenite Se strâng un stol de amintiri, Și-un val de tainice simțiri În ochi o lacrimă-mi trimite... Podoaba florilor e moartă, Dar tot e veselă grădina Amurgu-și tremură lumina În frunza duzilor din poartă. Aici e bine. Simt că viața Mi-ar curge lină și cuminte; Aici e bine. Mă simt tânăr Naiv și bun ca mai-nainte. Da, tot mi-e scump aicea: casa, Grădina, câmpul și pădurea. Dar ce ...
Cincinat Pavelescu - Regretatului ministru Al. Djuvara
Cincinat Pavelescu - Regretatului ministru Al. Djuvara Regretatului ministru Al. Djuvara de Cincinat Pavelescu care mă întreba, într-o seară, la Sinaia, de ce mă uit așa lung la stele? De ce la stele-ntotdeauna Cu-atâta drag mă uit mereu? Mi-e frică să nu cadă vruna Fără decret pe pieptul
Cincinat Pavelescu - Revistei Lumina nouă
Cincinat Pavelescu - Revistei Lumina nouă Revistei Lumina nouă de Cincinat Pavelescu Lumina nouă a d-voastră E tipărită frumușel, Păcat că stilul e același Din Crăcile lui
Cincinat Pavelescu - Se roagă cartea...
Cincinat Pavelescu - Se roagă cartea... Se roagă cartea... de Cincinat Pavelescu Aruncați-mi o privire-ndurătoare! Biet volum, uitat de vreme și de lume, Fără scoarțe, fără titlu, fără nume... Sunt ruina unui secol care moare. Poate sunt o carte dulce și intimă, Unde jalea unui suflet se răsfrânge, Poezia dureroasă care plânge O iubire nențeleasă și sublimă? Am fost scrisă-n ceasuri albe de veghere, În genunchi lângă mormântul unei mame; Poate sunt dezlănțuirea unei drame Prinsă-n ritmul unui cântec de durere? Cine știe câte lacrimi de fecioară N-au sorbit aceste pagini altădată... Câte inimi n-a făcut oare să bată Versul meu ce plânge trist ca o vioară? Aruncați-mi o privire-ndurătoare, Cel puțin de-nduioșare la gândirea Că în mine îngropatu-și-a simțirea O ființă, o nălucă
Cincinat Pavelescu - Seară turbure
Cincinat Pavelescu - Seară turbure Seară turbure de Cincinat Pavelescu Coboară seara peste câmpuri Cu ceața ei de toamnă. Mie Îmi clocotesc în minte gânduri De umbră și melancolie. Cu ochii umezi, de la muncă, Spre sat vin boii în cirezi. Ce searbădă și goală-i viața, Ce van e visu-n care crezi! Ce de mai zbuciume și ură, Ce chin, ce lupte fărde rost! Dar într-o clipă moartea ninge Uitare peste tot ce-a fost. Nimic din tot n-o să rămână, Din gând, din visul tău gigant... Ce-ai plăsmuit a fost țărână, Părere, umbră și neant! Și tu, fantomă de o clipă, Privind la lună, stele, cer, Te-nalță-n ura ta și țipă Blestemul celor care pier! Dar pe când sufletul meu geme În prada groaznicei torturi, Senină, noaptea se așterne Pe deal, pe câmpuri și păduri! Iar taina stelelor te-mbie La gânduri pașnice și clare; Și-ncet, încet îți schimbă ura În umilită adorare. Și-adânc pătruns de sfânta lege Ce-aprinde aștri-n golul boltei, De-odată sufletu-nțelege Deșertăciunile revoltei. Și trist, dar liniștit, ascultă, Setos de vraja mângâierii, Cum cade dulce peste câmpuri Armoniosul imn ...
Cincinat Pavelescu - Sonet (Cincinat Pavelescu, 1)
Cincinat Pavelescu - Sonet (Cincinat Pavelescu, 1) Sonet de Cincinat Pavelescu Car dans linfini je veux vivre... Sans quon me le puisse ravir Ce rÄ™ve que je veux poursuivre. Et vais, imortellement ivre Pouvoir sans jamais massouvir Baiser tes lourds cheveux de cuivre. L. G. Ai cizelat în versuri magistrale Tăiate parcă-n prismele luminii, Ca și un nou Benvenuto Cellini Profilul grec al blondei ideale. Ți-ai rupt din suflet rozele și crinii, Ca să presari sub pașii ei petale, Și n-ai păstrat, poete, frunții tale Decât paloarea visului și spinii! Urmează-ți visul tainic înainte! Ce-ți pasă dacă farmecu-i te minte Când inima-ți sub vraja lui tresaltă? Să moară chiar, el moarte nu mai are, Căci l-a închis cu-a versului tău daltă În ritmul larg al strofei
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 2) Sonet de Cincinat Pavelescu Ești tânără, frumoasă și cuminte, Ești idealul dornic al soției, Căminul tău e raiul căsniciei Dar oare fericirea ta nu minte? Nu simți ades robia datoriei Cum greu ți-apasă inima și minte? N-ai dat tot traiul tău de mai-nainte P-o clipă din vârtejul nebuniei? Parfumul cald al serilor te-mbată, Și inima-ți ce-abia știa să bată În ritmul sărutării datorite, Deodată se deșteaptă și învie... Te-apleci în vântul tainicei ispite, Și-ai vrea să fii amantă, nu
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 3)
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 3) Sonet de Cincinat Pavelescu Cum au zburat acele ceasuri sfinte Lăsând în urma lor numai puzderii Și-un suflet trist, ce nopțile durerii Cu jalea lor își mai aduce-aminte! Și-acum zadarnic visele plăcerii Se-ncearcă iar să-mi mai lucească-n minte, Străine-mi par acele dulci cuvinte Ce zac uitate-n umbra nepăsării. Ce dulce fu a lor zădărnicie Ce mă îmbată-acum pe veșnicie Cu doruri vii și fericiri nespuse! Nu plâng a lor așa de scurtă viață, Și de-aș voi ca să-mi reapară-n față, Aș fi nebun, căci ele sunt apuse. 1890,
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 4)
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 4) Sonet de Cincinat Pavelescu Mi s-au dat apoi rimele de mai jos spre a improviza pe ele un sonet endecasilab. În același timp, sonetul trebuia să înfățișeze pe un vilegiaturist care vine la Sinaia de Sf. Maria cu trenul de plăcere. Un călător ce-și digerează hrana, Cu coșul plin de mezelicuri, sticle, Mai ponderat ca anticul Pericle Se-ndreaptă gâfâind spre Sfânta Ana. El nu-i poet ca Veronica Micle, Dar simte-n el, când lent își soarbe cana, O amintire dulce ca tocana Mâncată ieri în gara de la Sihle. Se vede într-un sat, lângă scrânciob, Cu draga lui bând bragă dintr-un ciob, Și-nduioșat de-atâta... poezie, Mai mușcă din salamul de Sibiu, Își zice-n gând: Al dracului să fie! Frumos e-aici! Să știți c-o să mai