Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 2241 - 2250 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 4)
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 4) Sonet de Cincinat Pavelescu Mi s-au dat apoi rimele de mai jos spre a improviza pe ele un sonet endecasilab. În același timp, sonetul trebuia să înfățișeze pe un vilegiaturist care vine la Sinaia de Sf. Maria cu trenul de plăcere. Un călător ce-și digerează hrana, Cu coșul plin de mezelicuri, sticle, Mai ponderat ca anticul Pericle Se-ndreaptă gâfâind spre Sfânta Ana. El nu-i poet ca Veronica Micle, Dar simte-n el, când lent își soarbe cana, O amintire dulce ca tocana Mâncată ieri în gara de la Sihle. Se vede într-un sat, lângă scrânciob, Cu draga lui bând bragă dintr-un ciob, Și-nduioșat de-atâta... poezie, Mai mușcă din salamul de Sibiu, Își zice-n gând: Al dracului să fie! Frumos e-aici! Să știți c-o să mai
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 5)
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 5) Sonet de Cincinat Pavelescu Suplimentul de duminică al unui mare cotidian propusese ca, pe acest amestec de rime banale și rare să se scrie un sonet, în care poetul întâi să-și exalteze talentul și în ultimul vers să râdă de ce-a scris. Eu am câștigat, cu sonetul de mai jos, premiul de 100 lei, care pe atunci era colosal. O, de-aș putea s-ajung la nemurire Cu versul meu sonor ca un cristal! Să fiu cugetător ca Blaise Pascal Și toți să mă citească cu uimire! 'Nainte de-a sosi ceasul fatal, Aș vrea să gust o clipă de orbire Că m-a-mbătat cuvântul sfânt: iubire, Șoptit de o frumoasă-n carnaval! Dar vei muri, obscur ca un microb, Chiar tu, poet ce-ai fost apururi rob Iubirii pline de melancolie! Mă voi prăji în iaduri pe un rug, Pe când din cer, blajin, sfântul Ilie Îmi va ierta prostiile ce-
Cincinat Pavelescu - Sub propria caricatură
Cincinat Pavelescu - Sub propria caricatură Sub propria caricatură de Cincinat Pavelescu făcută de Iser în 1907 Cincinat, poet ce lauri Ai cules adeseori, Cu portretul ăsta, sincer, Va fi greu să mai te-
Cincinat Pavelescu - Tinerețea mea
Cincinat Pavelescu - Tinereţea mea Tinerețea mea de Cincinat Pavelescu Tinerețea mea acum Parcă este o ruină, Abătută de la drum Pe o creastă de colină. Sub ferestre nu mai cântă Rândunicile zglobii... Prin grădină se frământă Vântul serii-n bălării. Și când țipă cucuvaia Mi se pare, tremurând, Că e glasul tinereții Veștejite prea
Cincinat Pavelescu - Trandafirul și stejarul
Cincinat Pavelescu - Trandafirul şi stejarul Trandafirul și stejarul de Cincinat Pavelescu Cel mai obraznic din stejari Certa modestul trandafir: Zău, de-ndrăzneala ta mă mir, Cu mine tu să te compari? Cu vârful meu eu sparg azurul Și sunt prieten cu vulturul, Și trunchiul meu nu sunt în stare Trei oameni să-l cuprindă; Ar trebui să mă admiri! Așa e, dar tu faci doar ghindă Și eu fac
Cincinat Pavelescu - Ultima verba (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Ultima verba (Pavelescu, 2) Ultima verba de Cincinat Pavelescu Pe groapa mea, prieteni, să nu fie Nici monumente-n marmură sculptate, Și nici cavou de piatră cenușie; Căci n-am iubit sclavia din palate. Mormânt uitat ca trista sărăcie, Dar să respir și-acolo-n libertate; Coroane nu cu frunze argintate, Și nici discurs, și nici vreo elegie. Dar de e drept că jalea vă străpunge, Spuneți-i Ei la groapa mea să vie... Și voi fugiți... În liniștea pustie, Din ochii-i dulci o lacrimă mi-
Cincinat Pavelescu - Un răspuns
Cincinat Pavelescu - Un răspuns Un răspuns de Cincinat Pavelescu Comandantului Pantazi, care a răspuns, în Universul, la prefața volumului Cântecele unui greier, spunând că nu bogatele furnici, ci tot sărmanii mei amici m-or duce la Academie. Eu nu știu la Academie De mă vor duce, precum zici, Necunoscuții mei amici, Dar cei pe care lumea-i știe Că i-am iubit și îi admir, M-ar duce la Academie De-aș fi în drum spre
Cincinat Pavelescu - Unor cicălitori
Cincinat Pavelescu - Unor cicălitori Unor cicălitori de Cincinat Pavelescu D-ale voastre epigrame Cincinat n-are habar. Aveți aerul că vindeți Castraveți la
Cincinat Pavelescu - Unui bărbos
Cincinat Pavelescu - Unui bărbos Unui bărbos de Cincinat Pavelescu Că frumoasă ți-este barba înțeleg, Dar prea multe cosmeticuri dai pe ea; Și-ntr-o bună dimineață vei vedea Că te costă cât nu face capu-
Cincinat Pavelescu - Unui căpitan
Cincinat Pavelescu - Unui căpitan Unui căpitan de Cincinat Pavelescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I care mânca la masă de obicei numai pește De ce mănâncă Nicu pește La orice masă cu-atât zel? Ar vrea pe toți să-i devoreze Ca să rămâie numai el! II Aceluiași Gras și roșu de sudoare, Privind Dunărea în soare, Căpitanul se gândește: Parcă tot mai bine-i pește! III Tot acestui amic, într-o zi de căldură, în grădina publică din Brăila, pe marginea Dunării: De căldura zdrobitoare, Care stă să ne omoare, Singur domnul Nicu scapă, Fiindcă dânsul... doarme-n apă! IV Aceluiași căpitan, care ironiza pe magistrații ce se întorceau de la o înmormântare oficială. El, de altfel, se bucura de o reputație acvatică câștigată... la vechime. După o bătrână ce-a murit Am fost la cimitir, cernit; Și Nicu-n veci palavragiu Mi-a spus că sunt pomanagiu. Pe dânsul însă pașii-l poartă De șapte ori pe săptămână, Ca pe noi azi la o bătrână, Bătrână vie, dar nu
Cincinat Pavelescu - Unui confrate (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Unui confrate (Pavelescu, 2) Unui confrate de Cincinat Pavelescu Bazil a scris o carte de orice duh lipsită, Și eu am cumpărat-o, deși știam că-i rea. Bazil cu modul ăsta de două ori profită: Întâi de-a lui candoare, al doilea de-a