Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CE!

 Rezultatele 2261 - 2270 din aproximativ 3689 pentru CE!.

Mihai Eminescu - Noaptea...

... Noaptea... de Mihai Eminescu Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc, Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc; Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surânzândă, Albă ca zăpada iernii, dulce ... Pe-ai mei ochi închiși ca somnul și pe frunte-mi în mijloc Și surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită. O! desmiardă, pân' ce fruntea-mi este netedă și lină, O! desmiardă, pân-ești jună ca lumina cea din soare, Pân-ești clară ca o rouă, pân-ești dulce ...

 

Mihai Eminescu - Noi amândoi avem același dascăl

... avem acelaşi dascăl Noi amândoi avem același dascăl de Mihai Eminescu Noi amândoi avem același dascăl, Școlari suntem aceleiași păreri... Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu azi, eu am știut de ieri. De-aceleași lucruri plângem noi și râdem... Non idem est si duo dicunt idem . Tu zici că ... est si duo dicunt idem . Pe mine răul, deși râd, mă doare, Mă ține liniștea vieții-ntregi; Iar tu uiți tot la raza de splendoare Ce-o varsă-asupra ta a lumii regi... Ș-ai vrea cu proprii mâni să ne ucidem: Non idem est si duo dicunt idem ...

 

Mihai Eminescu - O călărire în zori

... de dor. Pe cîmp se văd două ființe ușoare         Săltînde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură-n boare         Subțire voal; Ca Eol, ce zboară prin valuri și țipă,         Fugarul ușor Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă         Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sînul         De-un ... din pieptu-i oftează         În dalbe cîntări: „Ah! ascultă, mîndruliță,         Drăguliță, Șoapta-mi blîndă de amor, Să-ți cînt dulce, dulce tainic,         Cîntul jalnic Ce-ți cîntam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce,         Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aș fi frunză, aș fi floare,         Aș zburare ... aș fi, mîndra, rîușorul,                 Care dorul         Și-l confie cîmpului,         Ți-aș spăla c-o sărutare,                 Murmurare,         Crinii albi ai sînului!“ Ca Eol, ce zboară prin valurî și țipă,         Fugarul ușor Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă         Al negurei flor; Vergina îl strînge pe-amantu-i mai tare ...

 

Mihai Eminescu - Oricâte stele...

... stele... de Mihai Eminescu Oricâte stele ard în înălțime, Oricâte unde-aruncă-n față-i marea, Cu-a lor lumină și cu scânteiarea Ce-or fi-nsemnând, ce vor ­ nu știe nime. Deci cum voiești tu poți urma cărarea. Fii bun și mare, ori pătat de crime, Același praf, aceeași adâncime, Iar ...

 

Mihai Eminescu - Renunțare

... de negrele-mi corăbii. Astfel război porni-voi. Voi arunca încalte O jumătate-a lumii asupra celeilalte. Privească-m-atunci preoți: un monstru ce se-nchină, Când oardele-i barbare duc moarte și ruină. Ruga-mă-voi cu mâna uscată ținând strana, Deasupra mea cu-ntinse aripi va sta ... Cetățile în flacări și țările deșerte... Astfel doar aș preface durerea-mi fără nume, Dezbinul meu din suflet într-un dezbin de lume. Și tot ce-ncântă ochii cu mii de frumuseți, Tot ce pământul are și marea mai de preț, Grămezi să steie toate la mine în comori. Alăturea cu ele să trec nepăsători, Simțindu-mă în mine ...

 

Mihai Eminescu - Speranța

... în sînu-i de dor Și pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munți rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vînt Din noaptea pădurii de iese: Așa și speranța — c-un licur ușor, Cu slaba-i lumină ... și soartea, La neagra-i durere îi pune hotar, Făcînd să-i apară în negru talar A lumii paranimfă — moartea. Și maicii ce strînge pruncuțu-i la sîn, Privirea de lacrime plină, Văzînd cum geniile morții se-nclin Pe fruntea-i copilă cu spasmuri și chin, Speranța durerea ...

 

Mihai Eminescu - Stam în fereasta susă

... joacă clar. Un râu, vezi, mișcă unda-i Cea visător-bolnavă, Un cântec în dumbravă, O floare văd pe lan. O stea în cer albastru, Ce-aruncă-a ei icoană Pe-oglinda albă, plană, A lacului Meran. Și sună-n noaptea tristă Un cântec de copilă Și ...

 

Mihai Eminescu - Steaua vieții

... Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre,        Când stele se mir, Atunci printr-o geană de nouri, deschisă, Din ochiu-i albastru se vede o stea, Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,        C-o rază de nea. O, steauă iubită ce-abia stai prin stele, Un sfânt ochi de aur ce

 

Mihai Eminescu - Stelele-n cer

... Mihai Eminescu - Stelele-n cer Stelele-n cer de Mihai Eminescu Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor        Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largele        Vase de lemn; Niște cetăți Plutind pe marile Și mișcătoarele        Pustietăți. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și ... pe loc. Până nu mor, Pleacă-te, îngere, La trista-mi plângere        Plină de-amor. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede        Ce

 

Mihai Eminescu - Unda spumă

... Mihai Eminescu - Unda spumă Unda spumă de Mihai Eminescu Unda spumă, vântul trece        Cu suflarea-i rece Peste marea ce suspină        Tristă, dar senină. Cum nu-s vântul ce aleargă        Pe oglinda largă, Luciul apei de-l încruntă        Cu undă măruntă? Căci aș trece suvenire        Blândă de iubire, Peste-o mare de misteruri        Ce ...

 

Mihail Săulescu - Cuiburile

... cum le-au clădit în vară?     O! cine știe, poate de-atâtea vremuri grele     Nimic la primăvară n'o rămânea din ele,     Din cuiburile calde, ce le doreau sburând,     Cocoarele venite de peste mări și țări     Și-aduse de departe de-al lor nostalgic gând     În legănarea dulce a veșnicei ... vină mereu, din depărtări,     În piept cu-aceleași doruri, cu-aceleași dulci sperări,     Că într'un timp, odată, puterea vor afla     Ca să clădească cuibul ce

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>