Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru C��PE��EA
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 912 pentru C��PE��EA.
... porumbii după ea. Toți satirii din poveste trec pe dinaintea mea Și-mi fac semn; văd pe-o câmpie trei draci, cu mânii turbate, Și pe-o măgură piezișă eu zăresc Neagra-Cetate. Basmul fiului Medenei, prin sublimă-alegorie, Tăinuiește adevăruri de vieți, căci basmul știe Sub un ideal s-ascundă ... însumi convingeri că poporul, care-mbracă Într-o haină-așa de caldă gânduri reci, poate să facă Mult, și poate să se nalțe pajură de pe pământ: Omul află fericire nu numa-n negrul mormânt! Văd pe Pipăruș-viteazul trecând muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit bălaur, Monstru, care-aruncă flăcări dintr-un piept impancerat. Văd pe-acest voinic cum cearcă trei copile de-mpărat Și cercându-le-n tot locul, zmei pe sub pământ alungă, Lumea galbenă-o străbate din o dungă-n altă dungă: Că-i fecior născut din babă și-ntr-un an crește ca ... tradițiune și-n nenumărate mituri Harpie și grifi de spaimă; în sălbatecii noștri zmei Afli taberi de himere și-un popor de briarei! Iat-aci pe Făt-Frumosul, iat-aci pe Cosintiana: Dânsul nu-i decât Apollo, dânsa nu-i decât Diana; El un Adonis ce-adoarme Deliae ...
George Coșbuc - Supțirica din vecini
... George Coşbuc - Supţirica din vecini Supțirica din vecini de George Coșbuc Ea mergea căpșuni s-adune, Fragi s-adune Eu ședeam pe prag la noi. Ea, ca șarpele prin foi, Vine-ncet, pe ochi îmi pune Mânile ei mici și moi, În ureche-o vorbă-mi spune, Râde lung și fuge-apoi. Pieptul plin cu mâna-l ține ... n zadar, Nu-mi faci capul călindar! Nu te cred și nu să poate! Eu mă-ntorc: Ei du-te dar! Capul mi-l proptesc pe coate, Stau pe prag, pe gânduri iar. Stând așa, un braț ridică, Blând ridică, Părul meu, pe frunte dat. Când mă-nalț rămân mirat. Te-ai întors? Și, supțirică, Ea pe piept mi s-a lăsat Și zâmbea c
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Geometria visului
... domesticire multiplă golesc aceleași peisaje confuze urmele T A L E apoi cele fără de taină urmărindu-te îndeaproape despovărînd amintirea secundei gură pe gură o piramidă de cuvinte refăcînd gramatica strigătului o superbă peșteră de sare în lacrima trupului rostuit pe răzor semn firul de iarbă albastră ce separă mereu grădina dintre sexele mirării ram pe ram în codrul de greșeală un sînge alb în tranșeele cărnii prin noaptea somnambulică de forma sufletului călător prin ruinele alveolelor seci în care nici ... care te amiroase numai prin văile cernitelor culoare care te umple de spumă în valurile caldelor iluzii și-n ambalaje ieftine și clare te-aruncă pe scara circumvoluțiunilor tale de crustaceu egoist acolo undeva pe fundul cenușiu al mării albe printre riduri și mătreață un număr calculat la infinit poemul iarba și dilema cosașului ochiul tău (cel nenăscut) cel clădit ... ei subțire luneca peste iarba înaltă și moale mirosind a busuioc deocheat și a lapte de capră n i m i c ( se uită înapoi cu grijă peste umăr dincolo de ostrețe ) singurătatea urca și cobora hai-hui pe ...
... Tu cu capul tulburat ai făcut trei vrâste de prisos. Ți-ai fi uns gâtul la oraș? — Am păcătuit, dragă, am păcătuit... Cu adevărat c-am păcătuit, nu-mi ascund păcatul. D-apoi acu cum să merg? — Du-te tot de-a dreptul pe aleea asta pân' ce nu-i da că s-a curmat, apoi îndată s-apuci în stânga și să mergi pân' ce-i ... felul. Sunt și adevărați, care îs plăcuți lui Dumnezeu, își păzesc sufletul lor, da sunt și de cei ce umblă noaptea prin țintirim, îi bucură pe draci așa-a! Altul, care-i drumeț, să vrea îți dă-n cap c-o coadă de topor și-ți iese sufletul. — De ce grăiești tu așa? — Ia aș... Ei, iaca-mi pare și portița. Chiar așa ... ai găsit și tu om de veselie! Drumețule, eu văd că ție-ți plac glumele... — Știut că-mi plac! zice trecătorul râzând răgușit și c-un hohot mărunt. Of, dragă-drăguță. Cred că mult l-îi pomeni tu pe drumeț! — De ce să te pomenesc și ...
... Tu cu capul tulburat ai făcut trei vrâste de prisos. Ți-ai fi uns gâtul la oraș? — Am păcătuit, dragă, am păcătuit... Cu adevărat c-am păcătuit, nu-mi ascund păcatul. D-apoi acu cum să merg? — Du-te tot de-a dreptul pe aleea asta pân' ce nu-i da că s-a curmat, apoi îndată s-apuci în stânga și să mergi pân' ce-i ... felul. Sunt și adevărați, care îs plăcuți lui Dumnezeu, își păzesc sufletul lor, da sunt și de cei ce umblă noaptea prin țintirim, îi bucură pe draci așa-a! Altul, care-i drumeț, să vrea îți dă-n cap c-o coadă de topor și-ți iese sufletul. — De ce grăiești tu așa? — Ia aș... Ei, iaca-mi pare și portița. Chiar așa ... ai găsit și tu om de veselie! Drumețule, eu văd că ție-ți plac glumele... — Știut că-mi plac! zice trecătorul râzând răgușit și c-un hohot mărunt. Of, dragă-drăguță. Cred că mult l-îi pomeni tu pe drumeț! — De ce să te pomenesc și ...
Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp
... Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari pe gâza mică. Dar deodată din părete Ies ursite ca pe-o poartă, Flori albastre au în plete, Câte-o stea în frunte poartă. Și de-o tainică lumină Toată casa este plină Ce din ochii ... adânc, himeric, Ca d-iubire două basme; Dară corpul ei eteric, Nesimțit, ca de fantasme. ,,De vei merge în ajunul Mult senin din Anul nou, Pe când cerul se deschide La a lumilor ecou, Atunci ea vine asemeni Printre stâncele de cremeni, Lângă lacul de smarald, Ca să-și scalde sânii gemeni Unde zânele se scald!" El plecă atunci în lume ... o pajiște într-una, Iar dincolo un mănunchi. Roși și vineți, albi-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii, Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea-abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână, Cu-arătare fermecată Și privire bândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare, Ce-n mișcările-i ...
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... încât până atunci nici soarele nuÂi văzuse fețișoara, nici vântul nu-i bătuse părișorul. Ea se îmbrăcă în negru și-și lăsă părul despletit (pe) spate, și așa merse de petrecu pe frate-său la groapă. Și așa gătită îi ședea și mai bine decât altminteri. Căci, nu e vorba ea era foarte frumoasă. Crinii și viorelele rămăseseră pe jos și nici la degetul cel mic al ei nu le punea. Când o văzu așa de gingașă și de plăpândă, rămase cu ochii zgâiți ... pahar cu apă. Lumea uitase și mort și tot uitându-se la dânsa. Atunci veni un vântișor lin și ușor, de-i resfiră pletele; iară ea simți că un fior rece i se strecoară prin inimă. Cum, cum, îngropară mortul și toată lumea se întoarse acasă. Tot pe atunci în cetatea aceea se afla o văduvă săracă. Ea avea un fiu. El era de treabă, smerit și sfiicios ca o fată mare. Toți feciorii de boieri aveau pizmă pe dânsul și-i puseseră gând rău. Nu-i găsea însă nici o pricină, ca să puie mâna pe dânsul. Fiul văduvei întrecuse ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul și slăninele
... ești lacom, nici crucile, nici viețile sfinților nu te scapă. Uite așa, îi rămăsesee pe suflet slăninele, groase ca un lat de palmă. Le simțea pe limbă și în cerul gurii. Pravoslavnicul așteptă pînă după miezul nopții fără să închiză ochii, trudindu-se cu gîndul cum să șteargă slăninele spînzurate în ... late : - Acesta este întunericul cel vecinic și scîșnirea dințiiiilor ! Și nimic, nici o scîșnire de dinți. Cucernicul iar îi trase o cruce și puse mîna pe bărbat, și-l hîțîi, cîntînd prelung și tare : - Balaurul acesta pe care l-ai zidit a-l batjocorî pre dîînsuuul ! Aș ! pace ! Parcă era mort balaurul acesta. Dibuind pînă la capătul celîlalt al patului ... încredințîndu-se că dorm toți ca niște bușteni, se duse în tindă, orbăcăi pînă înnemeri scara și, așezînd-o la gura podului, zise prelung și pe nas : - Aceasta este scara pe care, pe care, văzutu-o-a Iacov în vis, și îngerii Domnului se suiau și se coboraaau... Se sui în pod și puse mîna pe ... ai, Doamne, cu unt, cu untdelemn caapul meeeu ! Și bietul păgubaș, auzindu-l și văzînd că nu-l mai ajunge, se opri locului, încrucișă mînele ...
... mi-l tot mînă satul : Săracii duc povara, iar rodul ia bogatul În lumea asta rea !â€� În ora asta dulce cînd veselă-i copila C-a bucurat pe tat'său, fiica Satanii, Sila , La ușa ei grința. Doi dorobanți ce calea părea că rătăciră, Zărind lumina noaptea, să stea aci veniră, Că doar ... n-avem nici o putere ; N-avem nici car, nici boi.â€� Și suspinînd din suflet, ștergînd cu zevelcuța Șiroaiele de lacrimi, se dete sărăcuța Pe șubredul bătrîn, Și îi șopti acestea : „Îți fac eu demîncare Numaidecît, tăicuță. Jupîne, aibi răbdare, Că doar n-ai fi păgîn. Mîncarea-i pentru ... E an acu-n păresemi de cînd se chinuiește ; Să nu-l dați jos din pat. Și mama e bătrînă și n-avem nici găteajă, Pe nenea de trei zile de cînd l-au dat la streajă... Aleșii l-au luat.â€� Dar dorobanții țepeni tot sparg și tot înjură, Și ... suduind-o, o tot brîncea în silă La lîn-a scărmăna. Trei zile biata fată nimica nu aflase De tată-său cel bolnav pe ...
Constantin Negruzzi - Muza de la Burdujăni
... Avem vreme de vorbit. TEODORINI. Viu de la tine, mi-au spus că ești aice, ș-am venit înadins ca să-mi dai cele de pe urmă științi. DRĂGĂNESCU. Tronc! tocma când o să ne apucăm de treabă! Ești așa de struluibatec, încât sunt sigur c-ai uitat tot ce ț-am spus. TEODORINI. Așa ți se pare? Ascultă dar să-ți repetez lecția mea. Tu iubești pe duduca Anica, fata unui proprietar de aice; părinții ț-au făgăduit-o, dacă moșu-tău s-a face danie ție, dar moșu-tău ... după dânsu c-na Caliopi Busuioc, care-i făgăduiește că l-a lua de zece ani acum. Deci, ca să dezbăr cu totul pe moșutău, eu, Teodorini, actor român și prietinul tău, am scris trei răvașe sus-pomenitei c-ne Busuiocese, în care sub trei nume deosăbite îi cer de trei ori mâna sa, mâna aceasta ce o așteaptă moșu-tău de atâta vreme ... că voi izbuti ca pănă în seară să aleagă numita c-nă Busuioceasă macar pe unul din tustrele persoanele ce o să reprezentez, de nu ...
George Coșbuc - Cetatea Neamțului
... mâna goală. Deci, în ceasul dimineții, Când prânzesc acei ce au, În cetate-aici erau, Lângă comandantul pieții, Toți străjerii și-așteptau, Povestind și-ntinși pe iarbă, Chisălița să le fiarbă. Dar, pe când Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniță Tăun Sun-afurisit din goarnă. Unu-i strigă: Ești nebun! Altul: Ce-ai tu dacă strigă? I ... ncins cu tei, Dând adânc zăvorul porții, Se zbătea ca-n ceasul morții. Și-au bătut o săptămână Leșii-n zid; dar zidul, prost, Sta pe loc, pe cum a fost. Însuși riga, într-o mână C-un pistol, din adăpost, Da pe Ștefan la toți dracii Și-mpușca la rând copacii. Deci, văzând că nici nu-l lasă Să se ducă-n treaba lui, Și nici pomeneală ... vi-e milă că pierim? Poate-o ploaie să ne-apuce... Nu știm drumul, că ne-am duce. După ce-au citit pitacul, Onofrei ieși pe zid: Măi, poleci, eu vă deschid, Dar să nu vă puie dracul Să mințiți, că vă ucid! Iar de marșuri mi-e cam scârbă, Trageți ... ...