Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 2371 - 2380 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Dimitrie Bolintineanu - Făt-Frumos (Bolintineanu)
Dimitrie Bolintineanu - Făt-Frumos (Bolintineanu) Făt-Frumos de Dimitrie Bolintineanu Într-o zi cu dulce soare, Drăgălașul Făt-Frumos, Prin troiene de ninsoare, Trece mândru și voios. Pentru dalbe păsărele Poartă arc săgetător, Pentru fete tinerele Poartă-n față flori ce-omor. El zăreste-o porumbiță Cu cap mic și poleit; Și, sub aripa-i liliță, Cu săgeți o a rănit. Pe troiene de ninsoare Sângele s-a-mprăștiat Și la razele de soare În flori dulci a înviat. — ,,De-aș avea o fetișoară Cu cosițe gălbiori, Rumenă și albioară Ca cel sânge scurs în flori, Și s-o fac să mă iubească Măcar numai într-o zi; Apoi moartea să sosească, Că ferice aș muri!" — ,,De te-i ține de cuvinte, Eu pe fată ți-o voi da!" Zice-ieșind ca din morminte Un om negru în manta. — ,,Dă-mi copila ce-mi lipsește, Într-o zi, apoi să mor!" — ,,Ai cu mine ș-o găsește, Și te-mbată de amor!" Omul negru îl conduce Sub o stâncă-ntr-un palat, Către-o fată albă, dulce, Precum el a fost visat Rumenă și albuliță Și cu ...
Dimitrie Bolintineanu - Fecioara dimineții
Dimitrie Bolintineanu - Fecioara dimineţii Fecioara dimineții de Dimitrie Bolintineanu Văzui fecioara, vis răpitor! De dimineață lângă-al ei mire; Plină de viață, de fericire Dorințe d-aur, extaz, amor. Pe alba-i frunte purta cunune Și p-a sa față roze și crini De tinerețe, de viață plini, Îngânau dulce inima-i jună. Purpura dulce și poleită De dulci surâderi se legăna Pe mica-i gură precum ar sta P-o roză o rază, dulce-aurită. Și fiecine zicea răpit Iată mireasa lângă-al ei mire! Oh! bucurie! O, fericire! Natura toată dulce-a zâmbit. Dar seara vine, și pe pământ Văzui fecioara, cine va spune? Făr-alte roze și-alte cunune Decât acelea după mormânt. Văzui mormântul făcându-i cale Și cum se-nchise pe sânu-i blând, Văzui uitarea vesel ștergând Din calea vieții urmele
Dimitrie Bolintineanu - Han-tătar
Dimitrie Bolintineanu - Han-tătar Han-tătar de Dimitrie Bolintineanu — "Unde-i tînăra domniță, Floare de cerești visări, Să mă-mbete din guriță Cu drăguțe sărutări? Cine poate cu tărie Pentru dînsa a lupta, Către mine-acuma vie Lancea lui a sfărîma !" Astfel leapădă cuvîntul Han-tătarul îngîmfat, Și pe cal fugar ca vîntul Intră-n curte la palat. Domnul geme de durere, Căci de cînd a-mbătrînit A pierdut a lui vedere, Și-astfel toți l-au părăsit ! Pe un cal cu coamă plină Iată vine-un cavaler: Fața-i arde de lumină, Ochii-i seamăn rupți din cer. Ei se lupt cu agerime. Valură fugarii lor Și se mușcă cu cruzime. Lăncile, în țăndări zbor. Spadele lucesc la soare: Se-nvîrtesc necontenit, Se lovesc fulgerătoare. Dar o spadă a roșit. Cavalerul cel mai june Se doboară dupe cal; Păru-i galben se depune Cum sub soare luce-un val. Este tînăra domniță. Ochii dulci se-nchid de dor; Iar pe mica sa guriță Rozele cu vorba
Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu)
Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu) Lăutarul de Dimitrie Bolintineanu Într-o noapte furtunoasă Prințul cu-ai săi cavaleri Într-o sală luminoasă Se-mbătau de dulci plăceri. Cupele de aur sună, Candelele strălucesc; A plăcerilor cunună Damele drag o-mpletesc. Noaptea este foarte rece; Iar afară-un călător Prin furtuna nopții trece, Intonând cântări de dor. —"Aduceți îndată-aice Pe drumașul lăutar!" Scutierilor le zice Domnul casei cel barbar. Lăutarul se aduce, Coamele-i voios se joc; Fața-i palidă și dulce; Ochii-i varsă dulce foc. — ,,Cântă nouă, lăutare, Tu, ce-n lume ai născut Pentru-a noastră desfătare, Pentru-al nostru trai plăcut!" Lăutarul, cu mândrie, Sparge harpa de pământ. — ,,Pentru inimi de robie Nu voi, doamne, eu să cânt! Dacă cânturile mele June suflete răpesc, Ale voastre inimi rele, Inimi moarte, nu-nfloresc. Astfel vântul dezvelește Cu-al său fraged sărutat Crinul care-mbobocește, Dar nu crinul cel uscat!" Zice și pe loc dispare; Dar prin vânturi care gem, Oaspeții, cu-nfiorare, Auziră ăst blestem: ,,Voi, ce tartĂ¡rul v-a revărsat În nopți fatale de voluptate Cu nori de crime și de păcate Pe fața lumii ce- ...
Dimitrie Bolintineanu - La Ștefan Golescu
Dimitrie Bolintineanu - La Ştefan Golescu La Ștefan Golescu de Dimitrie Bolintineanu S-a găsit și pentru tine Hulitori, cu un cuvânt! Pentru ei nimica bine Nu mai este pe pământ! Fruntea ta cea fără pată Turbură pe hulitori. Cobea nopții-i mai turbată Când e cerul fără nori! Tu surâzi cu bunătate Calomniilor ce zbor; Nici o ură nu străbate Sufletul tău
Dimitrie Bolintineanu - La țară
Dimitrie Bolintineanu - La ţară La țară de Dimitrie Bolintineanu Pilotul are ochii prin nopți de vijelie Pe al busolei ac, Și regii ce plecară să afle pe mesie, O stea strălucitoare priveau pe cer cu drag. Tu, țara mea frumoasă, în ținta de mărire La care tu pășești, Ce stea împodobită de sfântă strălucire Ți-arată a ta cale cu razele-i cerești? Ești jună, ești frumoasă, ai munți și stânci râpoase, Ai râuri argintii, Ai văi cu plete d-aur, păduri verzi și umbroase Și pulbere de turme, femei cu ochii vii. Prosperitate, pace, amorul și plăcerea În sânu-ți locuiesc. Și călătorii care nu îți cunosc durerea, Răpiți de-atătea daruri, stau și te fericesc. Dar astă soartă dulce ce oare-ți folosește, O, țară de amor! A spiritului pâine, lumina îți lipsește, Și toate-aceste bunuri pierd farmecele lor! Dă toate-aceste daruri p-o zi de luminare, O, dulce țara mea! Tu ai născut în lume și liberă și tare, Și astăzi ignorința înclină fruntea ta, Străinul ce te știe, plângând l-a ta durere, La numele tău bun, Își zice: această țară în întuneric piere! Cu-oțetul te ...
Dimitrie Bolintineanu - La România
Dimitrie Bolintineanu - La România La România de Dimitrie Bolintineanu Astfel cum se-nclină crinul Fără viață și color, Când un vierme-i roade sânul Fraged și desfătător; Astfel, dulce Românie, Tu începi a te fana, Și nimic n-aduce ție Viața și mărirea ta! Dragă, moartea locuiește Chiar în sânul tău frumos. Unde mergi ea te-nsotește; Orice faci e de prisos. Când în dorul ce te-abate Tu încaleci să combați, Un fiastru urcă-n spate Și iți zice să abați! Când pe râul organizării Vasul tău vrei a-l purta, Un fiastru, al pierzării, Pune mâna-n cârma sa. Unde mâna ta plăcută Scrie fericire,-amor! Altă mână nevăzută Scrie-ndată: ură, dor! Când tu faci o faptă bună Fiii tăi o veștezesc, Rozele p-a ta cunună Cum le pui se ofilesc! Și speranța ta se curmă! Cu nimica nu te-mpaci! Toți s-arată pentru cârmă; Dar eu nu mai văz
Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei
Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei La băile Cleopatrei de Dimitrie Bolintineanu I Să stăm p-această stâncă ce se prevede-n valuri! Aceste scări tăiate în lespezi de granit Recheamă o regină ce-n umbr-acestor maluri Venea să răcorească al ei sân înflorit. Vedeți această scară de dalbe mozaice Ce duce către băi? Picioarele-i plăpânde călcat-au pe aice Când trupa grațioasă de vergine finice, Ierihoene roze puneau sub pașii săi. II Dar soarele se culcă... Tăcere!... O femeie Apare-n acest loc! Cosița-i voluptoasă, în aure, scânteie Și brâu-i scump răspândă torente dulci de foc. Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate. O mantă de regină pe umeri râura. Iar albele ei sclave, de vise îmbătate, Tapete prețioase aștern în calea sa. Pe lespede de marmur cu aur poleite Mantila-i purpuroasă se mișcă... A căzut, Și sclavele-i suave, ca vise înflorite, Formează împrejuru-i un cerc nestrăbătut. Dar iată steaua dulce din umbră se ridică Pe umedele-i scări Și razele-i tăcute răsfață-a lor cosică Și albele lor sânuri cu dalbe sărutări. Căci grupa cestor vergini, folatre, tinerele, Prin valurile limpezi, prin raze se ...
Dimitrie Bolintineanu - La o rondurelă
Dimitrie Bolintineanu - La o rondurelă La o rondurelă de Dimitrie Bolintineanu Păsărică trecătoare Ce eterul străbătând, Legănată pe-aripioare, Vii din patrie cântând, Te salut cu bucurie Pe acest pământ străin, Unde nimene nu știe De-s voios sau de suspin! Numai ție, drăguoară! Îți voi spune dorul eu Depărtat de țărioară, Nu mai tace plânsul meu! D-aurele legănată În eterul înflorit, Du-te, du-te, încă-o dată În pământul fericit. Iară noi prin țări străine Plângem țara ta cu dor, Triști de ale ei suspine, Însetați d-al ei amor. Când în țara-nstrăinată Încă te vei înturna, Vino, dragă, înc-o dată Pe ai tăi a cerceta. Însă la a ta privire De-ar fi unul mai puțin, Nu-ntreba de-a lui lipsire Din pământul cel străin. Pe mormântu-i de tăcere Părăsit de trecători, Mergi și cânt-a lui durere, Mergi și sparge
Dimitrie Bolintineanu - La pizmă
Dimitrie Bolintineanu - La pizmă La pizmă de Dimitrie Bolintineanu Pizmă, tu ești răsplătirea Faptelor celor mai mari! Tu stingi pacea și iubirea Și faci zilele amari. Tu faci ca să nască calomnia rea; Ăst cărbun ce arde fruntea ce atinge Dar care mânjește, după ce se stinge Însuși pe acela care îl ținea. Tu-mpletești cununa morții La maptirii renumiți, Tu tragi jos în lume sorții Regilor neodihniți. Pizmă, orișiunde naște o virtute, Un talent, un merit, un prezent ceresc, Ale tele umbre palide și mute Nasc deopotrivă și le învelesc! În colibă tu născută, Fugi de dânsa ne-ncetat, Și cu forma ta plăcută În palaturi ai intrat. Tu faci de pălește viață, tinerețe, Dulce bucurie între muritori, Fragedă junie schimbi în bătrânețe Și prefaci în lacrimi ale vieții flori! Nimănui nu dai cruțare! Când se varsă-al tău fior, Regii sunt a ta suflare Și pălesc pe tronul lor. Cei ce-i înconjoară cearcă-a ta putere, Inima se umple cu al tău venin, Care o îmbată și o schimbă-n fiere, Ura-nlocuiește amorul divin. Eu te văz pe orice față, De la domni până la sclavi. Fumul tău pe toți răsfață, ...
Dimitrie Bolintineanu - La români
Dimitrie Bolintineanu - La români La români de Dimitrie Bolintineanu Români! Ce faceți oare mormintele străbune? Orice popor ar fi Ce n-are monumente, aceste mari cunune De secoli de mărire, nu are drept a spune Că este el un popol! Nici are drept a fi! Mormintele se află; dar, turme rătăcite, Români! de robi tirani, Ce au trecut pe țară cu inimi înjosite, Lăsară să se surpe; erau prea strălucite; Și ei, prea orbi, să rabde lumina-acelor ani! Vai! Secolii din urmă deschiseră intrare Străinilor pierduți, În paturi nopțiale, aceste sanctuare De unde altădată, spre fală și mirare, Nășteau eroii țării și dalbele virtuți. Străinii risipiră țărâna strămoșească, Și ce n-au risipit, Românii dărâmară!... O, țară românească! Fii demnă prin virtute de fala strămoșească, Sau leapădă un nume ce tu ai