Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂCUT
Rezultatele 2381 - 2390 din aproximativ 2416 pentru FĂCUT.
Vasile Alecsandri - Sora și hoțul
Vasile Alecsandri - Sora şi hoţul Sora și hoțul de Vasile Alecsandri Sus în deal la mănăstire, Plânge sora-ntr-o grădină, Plânge noaptea și suspină Dup-a lumii fericire: De când eu eram copilă Sunt de toți ai mei uitată Și de rude fără milă În pustiuri lepădată! Fără vină, din născare Mă văzui eu pedepsită, Și de-a lumii dezmierdare Mă simții în veci lipsită! În amar trăind de mică, Ochii-mi plâng, sufletu-mi geme, Și, ca pomul ce jos pică, Viața-mi cade fără vreme! Ah! sfârșească-se îndată Astă viață de durere! Vie moartea așteptată Ca o dulce mângâiere! Ce spui, dragă surioară? (Zise hoțul din pădure) Cu-ai tăi ochi ca două mure, Tu, frumoasă lăcrimioară, Tu să mori, dulce minune! Și de Domnul nu-ți e frică? Dragă soră tinerică, Fă trei cruci ș-o rugăciune. De vrei ochii să-ți lucească Într-un rai de veselie, Și ca floarea din câmpie În piept inima să-ți crească, Hai cu mine-n codrul verde S-auzi Doina cea de jale, Când plăieșii trec în vale Pe cărarea ce se pierde. Să vezi șoimul de pe stâncă Cum se-nalță, ...
Vasile Alecsandri - Străinul (Alecsandri)
... pui de căprioară. El îi zice: ,,Dragă, stă." Ea în lături tot se dă. El îi zice: ,,Vină-ncoace," Ea-i răspunde: ,,N-am ce face
Vasile Alecsandri - Sultana Frunză verde cardama, Sultănico, fa. Ori tu mi-ai făcut ceva, Sultănico, fa, De nu te mai pot uita? Când mă uit la casa ta, Mi se rupe inima. Alunica-ți de la gât M-a aprins, m-a omorât. Alunica-ți de pe brațe O să mă scoată din viață. Lelițo cu alunei, Nu căta la doi, la trei Și cată la ochii mei, Că-s albaștri ca și-ai tăi. Hai, leliță, la prisacă, Timpul dulce să ne treacă, Să mâncăm miere de roi, Să ne iubim amândoi; Să bem apă dintr-un loc Și să ne iubim cu
... zău, nu s-a alege, Măi tatare, măi tatare! Măi tatare, dă-ne pace, Măi tatare, stăi, nu trece, Măi tatare, nu mă face Să-ți fărâm capul în zece! Că de sus, de pe movilă, De-oi zvârli ghioaga cea mare, Zău, ți-oi plânge chiar de milă ...
Vasile Alecsandri - Ungureanul
Vasile Alecsandri - Ungureanul Ungurean cu suman scurt, Moghior, moghiorlan! Nu ședea-n Moldova mult, Moghior, moghiorlan! Și te du în țara ta De-ți mănâncă slănina, Și-ți fă casă pe gunoi Ș-o freacă cu usturoi, Ca s-o aperi de strigoi [1] Fugi departe peste deal, Peste deal, peste Ardeal; Că de când ești pe la noi S-a scumpit brânza de oi, Și de când tu te-ai ivit Toate oile-au
Vasile Alecsandri - Vânătorul Vânătorul de Vasile Alecsandri Vânătorul pleacă grabnic la a ziorilor ivire, Și pe soare, falnic oaspe, îl salută cu iubire. Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează însoțirea naturei cu mândrul soare. Valuri limpide de aer, ca o mare nevăzută, Trec alin pe fața lumii și din treacăt o sărută. Pe câmpia rourată pasul lasă urmă verde, Ce-n curând sub raza caldă se usucă și se perde. Vânătorul soarbe-n cale-i răcoreala dimineții, Admirând jocul luminei pe splendoarele verdeții, Admirând în umbra caldă florile de prin poiene, Și pâraie cristaline, și vultani cu mândre pene. Pe colnic, în zarea luncii, un plop mare se ridică, Cu-a lui frunză argintie făcând umbră pe vălcică. Vânătorul la tulpină-i cade-n visuri iubitoare... Două veveriți pe-o creangă râd de arma-i
Vasile Alecsandri - Visul lui Petru Rareș
Vasile Alecsandri - Visul lui Petru Rareş Visul lui Petru Rareș [1] de Vasile Alecsandri Legendă [2] I Jos în vale, pe Bârlad, Lâng-a Docolinei [3] vad, Nimerit-au, poposit-au Și de noapte tăbărât-au Zece care mocănești Cu boi albi fălcienești. De tot carul zece boi, Înjugați doi câte doi; Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite, Boi de frunte și mânați De flăcăi toți înarmați. Iar în care ce avut, Ce merinde-s de vândut? Pești de apă curgătoare Și de apă stătătoare. Cu năvodul pescuiți Și cu undița undiți. Dar merindele-s în cui? A lui Petrea Majălui, Care-i om de omenie Ș-ar fi bun chiar de domnie Dac-ar pune Dumnezeu Tot omul la locul său! Iată-l colo jos lungit, Într-o burcă [4] învălit, Lângă focul de nuiele, Unde ard, jupiți de pele, Patru miei de la Ispas Pentru prânzul de popas. Focul pâlpâie mereu, Roș ca limba unui zmeu; Și pe culmea luminată Și prin tabăra-așezată Se văd boii la un loc, Țintind ochii lor spre foc. Ard nuielele trăsnind, Crește para scânteind. Împregiuru-i, ca o roată, Șede argățimea toată: Numai Petrea nu- ...
Vasile Cârlova - Păstorul întristat
Vasile Cârlova - Păstorul întristat Păstorul întristat de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în „Curierul Românescâ€� (8 mai 1830) de Ion Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann ). Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire cu glas duios Cânta din fluier jos pă verdeață, Sub umbră deasă de pom stufos. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejuni Și ascultându-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. Eho, ce zace de om departe, Îl auzise din loc ascuns; Și cu suspinuri de greutate La toată vorba îi da răspuns. Viu lângă dânsul, pătruns de milă Și cu blândețe îl întrebai: „Tinere, spune-mi, nu-ți fie silă, Ce foc, ce chinuri, ce gânduri ai? Viața voastră necazuri n-are: E simplă, lină, fără dureri, Și-n toată lumea nici o suflare Ca voi nu gustă multe plăceri. Vouă natura vă este dată; Câmpii ...
Vasili Andreievici Jukovski - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
Vasili Andreievici Jukovski - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său Închisul către un fluture ce intrase în castelul său de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaș, Ce în aer locuiești, oaspe din ceruri picat! Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat Din efirul luminos în acest negru lăcaș? Căci sub bolta cestui zid, unde de mult sunt închis, Rază de zi n-au pătruns, nici măcar s-au pomenit, În acest muced lăcaș, mormânt celor vii gătit, De vreo bucurie glas, sau vreun mângâios vis. Numai tu, soarta mea, știi de când aici ai sosit; Doar la tine, fluturaș, acolo în aer sus, Amărâtul meu suspin din castelul au ajuns! Și ai venit înadins să vezi un nenorocit. Vai, tristul sufletul meu, de mult aici îngropat, În tine văd acum lumea ce l-au urgisit, Tu speranță ai adus închisului osândit, Și-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat. Spune-mi dar, spune, te rog, efirului iubit prunc, Tot așa este frumos seninul acel ceresc? Tot așa pe munți și câmpi floricele înfloresc? Tot miroase roza, crinul, tot limpezi pâraie curg? Tot șuieră filomela prin ...
Veronica Micle - Drag mi-ai fost...
... ceruri Place mult cum strălucește, Dar apune și dispare Soarele când se ivește. El cu discul său cel falnic Te deșteaptă la viață Și te face să uiți iute Steaua cea de dimineață. Tu luceafăr mi-ai fost mie Ce în zori de ziuă luce, Și-ai apus, - acum la soare ...
Veronica Micle - Lui X (Micle)
Veronica Micle - Lui X (Micle) Lui X de Veronica Micle Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge... Lâng-acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt – Astfel tu `n a cărui minte universul se răsfrânge, Al tău geniu peste veacuri rămâne-va pe pământ. Și dorești a mea iubire... prin iubire pan` la tine Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s-o leg, Cum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine, Când mareața ta ființă poate nici n-o înțeleg. Geniul tău, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții Și numai din depărtare când și când să te privesc, Martora măririi tale să fiu pan` la pragul morții Și ca pe-o minune `n taină să te-ador, să te