Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU
Rezultatele 2381 - 2390 din aproximativ 3544 pentru NU.
... Amiaza Amiaza de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 22 decembrie 1902 E cald și lîngă trunchiuri umbra treptat se face tot mai mică, Văzduhul tot nu se-nfioară de nici un zbor de rîndunică. Și doar furnicile de-aleargă acuma fără de hodină, Mărgele negre sămănate pe drumuri albe de lumină ...
... fac tot mai rare, mai triste, de-ai spune Că fieștecare din noi își dă seamă Că-n urma trăsurei ceva se distramă, Și-aceea nu-i drumul, ci-i biata viață; Că dulcea mireasmă, prin noapte drumeață, Nu-i miros de floare, nici vrajă, ci-i dorul Ce-l ia pretutindeni cu el călătorul, Oriunde s-ar duce și-ar vrea ca să ...
Dimitrie Anghel - Lui Eminescu (Iosif-Anghel)
... dacă n-au suferit mai mult, Lipsiți de-aripa largă a geniului tău… Azi când plutești dincolo de bine și de rău, Când nu mai simți pe frunte cununa grea de spini, Pătrunși de pietate, ca niște pelerini, Ți-aducem ție altă cunună mai bogată – Căci sunt și ...
... mele cântec? – Dar el se leagănă pe albul fir: „M-am coborât să-mi văd și eu de pântec, Căci eu, la masă, nu consum idei – Eu fac, nu
Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault
... gîndesc răsfoind volumul acesta de Povești din vremea de demult , cum le intitulează Perrault, care și-a legat numele de ele, că dînsul nu a fost decît un culegător dibaci, care a știut cu talentul și cu dragostea lui să le redea un farmec nou ... lumea fantasticului și ea vine ca un bun prieten ce-i sînt. Silvani și elfe, nixe ori colbozi, zmei și pajure, toată lumea aceasta care nu mi-e rușine s-o frecventez, tot materialul acesta socotit ca așa de puțin serios, dar cu care marele Shakespeare și-a urzit ...
Dimitrie Anghel - Puterea amintirii
... amintirii de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , 19 octombrie 1913 Ne vom aduce-aminte de toate pîn' la urmă, O, draga mea... Și dacă viața nu se curmă Ci stăruiește încă închisă în morminte, Atuncea și acolo ne vom aduce aminte ! Inertă de-ar sta mîna pe veci, și gura mută ... Ca două negre peșteri ce-arar, își împrumută Ecoul fără voie și cînta în furtună, A noastre două inimi cînta-vor împreună. De nu va vrea ce-i nobil în noi și ce-i lumină Să-și amintească, totuși, aceea ce-a fost tină Va tremura, căci ...
... pe calmul apei noastre, Ghețarii să-și pornească escadrele albastre, Plutind fără de steaguri și fără marinari. Iar soarele fantastic să creasc-atunci și el, Nu-n zări, ci pretutindeni, ș-odată în tot locul Să rumenească cerul, și-n urmă roș ca focul, Să stea deasupra noastră, rotind ca un ...
Dimitrie Anghel - Sonata lunii
... pe veci de un zîmbet amar. Spectrala figură din lună îl atrage ca pe un frate ce-i seamănă și ochii lui se închid, să nu mai vadă trista imagine... Nepăsătoare și albă, aducînd cu ea un fior necunoscut, impalpabila lumină a mortului astru crește însă pe nesimțite. Albă ... însăși cădeau pe clape trezind sonoritățile acestea umbrite. Fumuria și trista îndoială își arăta fața acum, și mînele albe ce-o deșteptase mîngîind-o parcă, nu luau seamă la mînele de umbră ce alergau crispate în urma lor ca voind să astupe sunetele și să prindă neliniștita îndoială ca s-o ...
Dimitrie Anghel - Ultimele pagini
... noile mele visuri laolaltă cu gîndurile vechi, trecutele mele amintiri și cele de mai curînd, se strîng iarăși în jurul meu și mă îmbie să nu le las să piară și să le dau prinosul ce li se cuvine. Tihnitul sanatoriu, cu mobilele lui albe, îmi revine în minte, îndoiala și ... să-mi scutur, din faldurile giulgiului unde ațipisem o clipă, gîndurile, imaginile, visurile și fanteziile ce le-am găsit pe hotarul acela întunecat de unde nu mai îndrăzniam să privesc nici înainte, nici îndărăt. Prietenos, cercul alb al lămpii m-a găsit de atunci în fiecare seară sub el ...
Dimitrie Bolintineanu - În țări străine și-au scuturat
... cupa cu dezmierdări, Aceste roze de desfătări Pălesc în umbra țării străine. Sufletu-mi cade zdrobit de dor, Și-a rănii plantă vindecătoare Nu se va naște l-al vieții soare Nici chiar în noaptea din viitor. Viermele rupt-a la rădăcină Floarea ce cade către pământ ...
Dimitrie Bolintineanu - Întoarcerea lui Mihai
... l răci De inima țării, apoi a-l lovi. Neputând acuma tronul să lovească, Ea îi urcă scara ca să îl mânjească. Tronului nu-i pasă de loviri străine Ca d-acea trădare ce s-ascunde-n sine. Planta nu se teme de cei ce-o jignesc, Ca de viermi ce-n sânu-i nasc ș-o veștejesc. De aș ști că sceptrul se robește ...