Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru (SE)

 Rezultatele 2391 - 2400 din aproximativ 3461 pentru (SE).

Iacob Negruzzi - În dulcea lună mai

... suflet și-l umplu de fiori. În dulcea lună Mai când păsările cântă Și armonii divine natura toat-încântă În mine-un glas de jale se plânge disperat Ca viscolul de iarnă ce urlă-nfricoșat. În dulcea lună Mai când dulci și calde raze Din soare se

 

Iacob Negruzzi - Doue viețe

... Dar cea din suflet de lupte plină     De griji amare si negru chin. Precum sărmanul far de vedere     Ce lume, oameni văzui în vis, Când se deșteaptă simte-n durere     Noaptea ce-apasă ochiu-i deschis; Sau cum a mării puternici valuri     Adânc din funduri s-asvârl spumând Ș ... Iarăși în mare recad gemând; Așa din mine visuri frumoase,     Aspirări mândre sumeț pornesc În curănd însă neputincioase     De-a lumii proză crud se

 

Iacob Negruzzi - Idealul meu

... împodobeam Și-i dam cel mai dulce nume     De femeie, ce iubesc Și gândeam: în astă lume     Voiu putea să te găsesc? — Însă anii se strecoară     Lin mă suiu pe-al vieții deal Și din gându-mi piere, sboară     Al meu dulce ideal. Și in calea mea senină ... ai spus: ce-mi pasă mie     De idealul ce-ai visat În nebuna ta junie!...     Și din drum te-ai depărtat. — Și iar anii se

 

Iacob Negruzzi - Lângă Marea

... Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Pe o stâncă lângă mare Singur stau în depărtare    De al meu amor Și ochirea mea cuprinde Oceanul ce se-ntinde    Păn' departe-n nori. Ori și unde peste mare Pintre valuri îmi apare    Chipul său iubit, Ș-a sa gură îmi vorbește ... Și privesc, privesc la mare Și mă-ntreb ce e mai mare,    Ce e mai profund, Chinul greu ce mă cuprinde Sau e marea ce se

 

Iacob Negruzzi - Nepăsare (Iacob Negruzzi)

... ediție Marea geme și vuește     Și s'a svârle 'n sus și 'n jos Cerul tună și trăsnește     Vântul urlă fioros. Vasul fraged se despică     Valuri negre-l învelesc Când spre nouri îl ridică   Când în funduri îl isbesc. Și pe vas în desperare     Toți aleargă nesfârșit Nicăiri nu ...

 

Iacob Negruzzi - O dorință

... să nu mai poată     Să mă ucidă crud privind, Să nu poată să-mi vorbească     Cu-acel ton nepăsător Ce-a făcut să se-ngrozeascâ     Al meu suflet simțitor. Atunci ochiu-mi să se-ncline     Spre frumosu-i chip visând Și să cred c-atunci de mine     Ea visează suspinând, Să mă perd într-o privire     Lungă, lungă de ...

 

Iacob Negruzzi - Prolog

... Iacob Negruzzi - Prolog Prolog de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 6:17 →→ azi noapte sfârșitul lumii a-nceput cu biserica prăbușindu-se cerul s-a-ntunecat brusc și cutremurele nu mai conteneau cu huruitul lor asurzitor mi-am făcut bagajele cu răbdare mi-am împachetat ... ca un dement rămăsesem de unul singur eu care iubeam singurătatea într-o jumătate de cameră cu o jumătate de lumânare aprinsă pe jumătate ceasul se

 

Iancu Văcărescu - Stanțe la List

... Cînd însuți ți-ești cîntarea,     Zugravu și sculptoru,     În inimi sapi mirarea     Și lauda-ți și-amoru ? III     Dar lumea ce te știe     Mult să se-nveselească !     Talentu-ți se descrie     Prin limba românească : IV     Acum l-a ei rostire     Dă adevăru biru ;     Prin a virtute-ți fire,     Tu list, cînți ...

 

Ioan Emanuel Florescu - Raport la Domn nr. 2433 din 18 martie 1863

... Acvila Romană cu crucea în gură să fie pusă ca emblemă RomănieÄ­ d'asupra drapelelorÅ­ armateÄ­, iar zimbrulÅ­ și vulturulÅ­ într'uniți constituindÅ­ armele RomănieÄ­; se formese sigiliulÅ­ și timbrulÅ­ statuluÄ­. PlecatÅ­ supuiÅ­ acĂ©sta MăriÄ­ VĂ³stre, rugîndu-vă să bine-voițÄ­ a da unÅ­ înaltÅ­ decretÅ­ pentru ...

 

Ioan I. Ciorănescu - Ades mi-aduc aminte

... reci chipuri pe aburitul geam     Din linii frânte, fine ca firele de paie.     Acuma, când trecutul l-aud ca un refren     Și-n gânduri mi se-nfige ca-ntr-un oștean o schije,     Figura ta, iubito, o văd ca pe-un desen     Ce-l însemnai odată copil, cu sârg și grije ...

 

Ioan I. Ciorănescu - Paiața

... Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție     Viața câteodată îmi pare o paiață     Cu buzele făcute și văruită față     Ce vrând prea mult să râdă, se strâmbă dureros,     Cu clopoței în mână și hainele pe dos,     Jucând schimonosită, chemând fără-ncetare :     Veniți ! Nu e durere ! Veniți! Nu-i întristare!     Priviți-mi ... demonică scânteie.     Și-n buzunar am aur, cofeturi, jucării,     Veniți toți flămânziții ... femei, moșnegi, copii,     Vă dau la toți! – și râde cu văruită față,     Se năpustește valul țipând, și unii-nhață     Un vârf de panglicuță tivit cu clopoței,     Dar ea, paiață crudă, bătându-și joc de ei,     Fâșii în fugă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>