Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 2391 - 2400 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba
Dimitrie Bolintineanu - Mihnea şi baba Mihnea și baba de Dimitrie Bolintineanu după o tradiție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI - Blestemul 7 VII 8 VIII 9 IX I Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsă de aripi, suflată de vânt; Când buha se plânge prin triste suspine; Când răii fac planuri cum au a reține În barbare lanțuri poporul gemând; Când demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună, Într-una din peșteri, în munte râpos, Un om oarecare intră curajos. II În peșterea Carpaților O oară și mai bine Vezi templul pacinaților Ce cade în ruine. Aci se fac misterele De babe blestemate, Ce scot la morți arterele Și hârcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. Și liliecii nopților Ce au aicea locul, Ascunși în hârca morților, Umblau să stingă focul. O babă, ce oroarele Uscaseră în lume, Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. III S-aude un zgomot de pași pe aproape, ...
Dimitrie Bolintineanu - Mircea la bătaie
Dimitrie Bolintineanu - Mircea la bătaie Mircea la bătaie de Dimitrie Bolintineanu Armia maghiară țara a-nvelit; Soarele văzând-o, a îngălbenit. Dar bătrânul Mircea nu se înspăimântă: Cu o mică ceată de voinici s-avântă. Nu că el voiește țara a scăpa, Ci va să-mplinească datoria sa. Unde este timpul cel de bărbăție Când murea românul pentr-o datorie! Pe un cal ce mușcă spumă în zăbale, Printre zi și noapte el își face cale. - "Frații mei! vorbește falnicul bătrân, Dumnezeu voit-a ca să mor român. Cel ce a sa viață țării sale-nchină Piere ca lumina într-a sa lumină. Ce e-n viața țării viața unui om? Ce e-n primăvară floarea unui pom? Ceea ce prin stele este-o stelioară Și-n nemărginire un minut ce zboară. Șoimul când se vede prins de vânători, Spun că își sfărâmă cuib și puișori. Astfel decât lanțul brațul să le-ncingă, Ce-i român, ce-i nobil astăzi să se stingă." Unde este timpul cel de bărbăție Când murea românul pentr-o
Dimitrie Bolintineanu - Mireasa mormântului
Dimitrie Bolintineanu - Mireasa mormântului Mireasa mormântului de Dimitrie Bolintineanu Fost-a când în noapte aurora luce, Când se luptă omul cu adâncu-i chin, Pe atunci când somnul, mincinos și dulce, Curmă-al său suspin. Ea era tăcută, tristă florioară! Fruntea-i visătoare dulce se-nclina, 'N aurul cosiței mâna-i albioară Distractă juca. Vino mai aproape! dulcea mea,-mi vorbește, Ascunzându-și ochii plini d-amor ceresc, Tânăra mea viață cursul își oprește, Pentru totdauna eu te părăsesc. Și uitarea tristă mâine o să vie Cu-ochii plini de lacrimi pe al meu mormânt, Dorul ce m-apasă nimenea nu-l știe Pe acest pământ. Rara-i frumusețe arde de splendoare. Să rugăm! îmi zise, în genunchi căzând. Ochii plini de moarte și de lăcrimioare Se-nălțau la ceruri amoros și blând. Când se curmă ruga, dulcea ei cătare Se-nturna spre mine plină de amor. Peste ochii-i geana cade cu-ntristare Consumată-n
Dimitrie Bolintineanu - Miron Costin (Bolintineanu)
Dimitrie Bolintineanu - Miron Costin (Bolintineanu) Miron Costin de Dimitrie Bolintineanu — ,,Mari dureri ai, sorioară. De-mi rupi inima gemând?..." — ,,Mari dureri ma înconjoară!..." Zice Mărioara blând. Și al morții văl se-ntinse Peste fața ei de crin. Viața-i tânără se stinse Într-un dureros suspin. Miron plânge cu suspine Și mai zice dureros — ,,Cui mă lași aici pe mine, Suflet dulce și frumos?" Dar în sală se arată De la curte un trimis, Să ucigă astă dată Cronicarul cel proscris. Mărioara blândă moare, Miron cade înjunghiat Și în ziua viitoare Două cruci s-au ridicat. Dar pe groapa lor cea sfântă, Cum dă vânt de primăveri, Două păsărele cântă, Cântă ale lor
Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul
Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul Moartea lui Mihai Viteazul de Dimitrie Bolintineanu Pe câmpia Turzii, pe un verde plai, Tabără oștirea marelui Mihai. Acolo, în cortu-i, domnul se gândește: Fericirea țării inima-i răpește. Are-o presimțire ce l-a turburat Și pe mâna-i mândră capul a plecat. În deșert speranța inima-i răsfață; Lacrimile udă gânditoarea-i față. Înaintea celor ce îl ocolea, Cu o mantă d-aur el se ascundea. Către căpitanii ce îl înconjoară: - "Dragii mei! Iertați-mi astă lăcrimioară! E o slăbiciune de care roșesc Toți câți au un suflet tare, bărbătesc. Însă sunt minute când natura cere De la cel mai tare partea-i de durere... Astăzi pot să număr mai la nouă ani De când noi ne batem cu atâți dușmani. Este-adevărat, am făcut, în lume, Neamului acesta cel mai mare nume. Însă, ce-i mărirea, fără de folos? Ceea ce-i în noapte focul mincinos! Singură mărirea nu-i destulătoare, Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare. Câte mii de inimi moartea n-a-nghețat? Și în câte case dorul n-a intrat? Țara este-n lacrimi ...
Dimitrie Bolintineanu - Movila lui Răzvan
Dimitrie Bolintineanu - Movila lui Răzvan Movila lui Răzvan de Dimitrie Bolintineanu Fiii de Moldova într-o zi s-adun Ș-ale țării rele astfel le expun — ,,Ungurii cu leșii se dispută iară Cine-a pune domnii în această țară. Fiii țării noastre încă n-au murit Ș-a lor țară, drepturi d-astăzi s-au robit. Leahul cere țara ca o moștenire; Ungurul trimite pe Răzvan c-oștire; Numai noi, moldavii, încă n-am vorbit! Dar când moldoveanul va fi înjosit Cât să nu roșască de a sa rușine, Îcă-o să-mi aleagă pe tirani mai bine! Însuși noi acuma domnul să numim Și cu arma-n mână ca bravi să murim! Astfel strigă țara suspinând sub silă Și alege-ndată domnu-i pre Movilă. Apoi către unguri domnul a solit ,,Drepturile țării ce le-ați nimicit Sunt a ei avere, viață, onoare, nume Și cu-al nostru sânge le-am păstrat în lume. Vă duceți din țară sau vă aruncați Masca creștinească ce pe frunți purtați, Căci creștini în vorbe, faptele vi-s rele... Hearele păgâne nu-s atât de grele! Ne siliți cu turcii armele ...
Dimitrie Bolintineanu - Muma lui Ștefan cel Mare
Dimitrie Bolintineanu - Muma lui Ştefan cel Mare Muma lui Ștefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu I Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, Unde curge-n vale un râu mititel, Plânge și suspină tânăra domniță, Dulce și suavă ca o garofiță; Căci în bătălie soțul ei dorit A plecat cu oastea și n-a mai venit. Ochii săi albaștri ard în lăcrimele Cum lucesc în rouă două viorele; Buclele-i de aur cad pe albu-i sân, Rozele și crinii pe față-i se-ngân. Însă doamna soacră lângă ea veghează Și cu dulci cuvinte o îmbărbătează. II Un orologiu sună noaptea jumătate, In castel în poartă oare cine bate? - "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit; Eu, și de la oaste,mă întorc rănit. Soarta noastră fuse crudă astă dată: Mica mea oștire fuge sfărămată. Dar deschideți poarta... Turcii mă-nconjor... Vântul suflă rece... Rănile mă dor!" Tânăra domniță la fereastră sare. - "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare. Apoi ea la poartă atunci a ieșit Și-n tăcerea nopții astfel i-a vorbit: - "Ce spui, tu, străine? Ștefan e departe; Brațul său prin taberi mii de ...
Dimitrie Bolintineanu - Mustafa-Pașa
Dimitrie Bolintineanu - Mustafa-Paşa Mustafa-Pașa de Dimitrie Bolintineanu Soarele-apusese. Lupta tot urma; Dar împinși, românii, spatele-nturna. Iar Mihai Viteazul la ai săi cuvântă — ,,Un român de moarte nu se înspăimântă. Ce vor face oare slabele femei, Dacă voi dați dosul, o, vitejii mei." Zice și soldații, rușinați, se-nturnă... Domnul pasă-n frunte; toți cu fală-l urmă. Vede comandantul Mustafa-pașa, Prin bravură cată lupt-a precurma. Chiar ca semizeii din antichitate, El îl cheamă-n luptă și fălos combate. Oștile-n mirare privesc și s-adun. Caii lor resaltă, armele răsun. Se fărâm pe zale far' să verse sânge. Domnul schimbă-ndată spada-i ce se frânge. Pașa trage-atuncea paloșul tăios. Fierul sparge zaua domnului frumos. Pașa se doboară sub o lovitură Și cu viața pierde sângele pe gură. Turcii cu dezordin repede s-avânt. Cei mai mulți dintr-înșii aflu-al lor
Dimitrie Bolintineanu - O patimă
Dimitrie Bolintineanu - O patimă O patimă de Dimitrie Bolintineanu Vai! Un foc mă arde! Ard și tremur eu! Ca un crin în vânturi saltă pieptul meu. Ochii-mi varsă lacrimi și totdeodată Razele-aurorii în față-mi se-arată. Cugetele mele sunt ca niște nori Și totdeodată ca dulcile zori. Blestem muritorii ș-ale lor suspine Și totdeodată aflu toate bine, Când pe carul morții eu voiesc să zbor, Când găsesc că viața e numai amor. Și cu toate astea dorul meu cel mare, Dulcea mea l-ar stinge cu o
Dimitrie Bolintineanu - O umbră
Dimitrie Bolintineanu - O umbră O umbră de Dimitrie Bolintineanu Stinsu-s-a timpul desfătător Când printre horul de dulci fecioare Cu frumusețea strălucitoare Treceai în lume, umbră ce-ador! D-acum-nainte, vai! niciodată Nici o ființă nu va putea, Aici în lume, o, dulcea, mea, Să-ți vază fața ta adorată! Ca din dormire azi mă deștept, Mi-aduc aminte vorbele tele, Cu ochii umezi de lăcrimele, Mi-ai zis: ,,În ceruri eu te aștept! În ceruri poate să se unească Umbrele noastre, o, dragul meu!" D-atunci în lume, drag aștept eu Aceste vorbe să se-mplinească. O, timp, repede caru-ți fugos, Răpește-mi viața fără plăcere. Sufletu-mi geme plin de durere, Ia-mă pe caru-ți
Dimitrie Bolintineanu - Odă (Bolintineanu)
Dimitrie Bolintineanu - Odă (Bolintineanu) Odă de Dimitrie Bolintineanu O Doamne, cu tron d-aur, cu fulgerul în mână, Ce locuiești în cer, Aruncă o privire pe patria română, P-aceste dulci popoare ce în durere pier! Și tu, Marie dulce cu coama aurită, Cu ochii lăcrimați! Oh! faceți o minune popoarelor iubită! Din trista lor cădere românii înălțați! La voi e cu putință tot ce la oameni pare Neputincios și greu, Căci niciodată omul prin slaba-i cugetare Nu va ghici natura-ți, putere, Dumnezeu! Dar tu, ce-nalți un munte când trebuința cere, Al zilei imperat Înalță și gândirea românului ce piere, Lumină al lor suflet în noaptea cea de