Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 2541 - 2550 din aproximativ 4001 pentru .

Gheorghe Asachi - Meditație pentru ziua anului nou

... ntristări, cu bucurie, Trec minute-n vecinicie, Numai cele n-a pierit Ce virtutei s-a sfințit. De aceea agiută, Doamne, lucrez acel ogor Unde-n loc de spini crească productul mântuitor, Ca în ziua de pe urmă, care mi s-a însemnat,

 

Gheorghe Asachi - Poetul (Asachi)

... nemurire, Zac uitate, c'un poet n-a lasat de ele știre. Tu, în căruia sân Zeul a aprins sânta scânteie dai faptelor prin muză traiul cel nemuritor, Între teme înmiite nu-i afla mai naltă-idee De aceea ce dictează sântul patriei amor, A ...

 

Gheorghe Asachi - Umelită alăută

... cu duioșie Răpaosul ce-am pierdut! Îns-amorul în privire Silvii mele străluce Și credem c-a me sâmțire Tot de-acel foc hrăne. A ei buzăle credință Ș-amor mie îmi jura, Însă văd c-a ei voință Au fost de-a ... giug; Până și a ei zâmbire Plin-au fost de vicleșug. Ea ca Vănără îi frumoasă, Dar aș vre, ah, mie amar, Ca fie mai duioasă, Sau n-aibă atâta har. Alăută umelită, Vino, mângâie al meu sin, Du la Silvia oțărâtă Înfocatul meu suspin! Tânguindu-te, îi spune De năcazul meu ...

 

Grigore Alexandrescu - Șarlatanul și bolnavul

... Ci-l unge c-o alifie, apoi la ochi l-a legat, Apoi după ce îi spune din partea lui Ipocrat Că are șază astfel o săptămînă deplin Întinde mîna… pe masă era un frumos rubin, Inel de formă antică, vechi suvenir părintesc; Doctorul îl ia, se duce ... œ îl întrebă. „Cum văz? răspunse bolnavul, împrejurul său privind, Și din averile sale nimica nemaizărind. Cum văz? nu știu, frate, atît numai poci zic Că din ce vedeam odată acum nu mai văz nimic.“ Cunosc patrioți politici, care-așa exploatez Simplitatea populară, și ei singuri profitez ...

 

Grigore Alexandrescu - Boul și vițelul

... — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v-a adus aici, vă rugăm mergeți înapoi și reparați legătura astfel încât

 

Grigore Alexandrescu - Cîinele și cățelul

... tare. Cățelu Samurache, ce ședea la o parte         Ca simplu privitor,         Auzind vorba lor, Și că nu au mîndrie, nici capriții deșarte,         S-apropie îndată -și arate iubirea ce are pentru ei: „Gîndirea voastră — zise — îmi pare minunată. Și simtimentul vostru îl cinstesc, frații mei.“ ... frații tăi, potaie!         O -ți dăm o bătaie         Care s-o pomenești. Cunoști tu cine sîntem, și ți se cade ție, Lichea nerușinată, asfel ne vorbești?“ — „Dar ziceați…“ — Și ce-ți pasă ție? Te-ntreb eu ce ziceam?         Adevărat vorbeam, Că nu ...

 

Grigore Alexandrescu - Castorul și alte lighioane

... Stavilă ar opune     L-acea înecăciune.     â€žFrați — zise un castor,     Zidar de soiul lui —     Eu asta socotesc,     De mi-eți da ajutor,      m-apuc clădesc   Zid tare de pămînt și apei -l opui.“     â€” „Bravo! bine-ai gîndit,     Strigară toți pe loc;     Ești patriot vestit     Și mare dobitoc.“     Castorul încîntat,     Făr ...

 

Grigore Alexandrescu - Corbii și barza

... Lacomi de pradă, ei năvăliră,         Și cu grăbire         Aci sosiră.   Și după ce mîncară, și după ce băură         Mult sînge, începură         C-un glas îngrozitor          cînte cina lor.         Barza cea simțitoare,         Care pe om iubește         Și-n preajmă-i se nutrește,         Văzîndu-i, de departe         Le strigă: „Cum se ... se-nălțară, Ce prin trădări, basețe, sînt astăzi mari, bogați,         Poate și decorați,   După a mea părere, sînt corbi nerușinați.   Dar aș dori -mi spuneți, domnilor cititori,         (Căci eu vorbesc d-o țară         De tot imaginară)   La noi

 

Grigore Alexandrescu - Măriei sale domnului Alexandru Ioan I

... regi compusă, Reda nației gemânde Antici drepturi de tărie, Soarta-ți se-nscria în ceruri Cu lumina cea mai vie. III Fă dar numele-ți treacă Între numele divine, Celor ce au fost ai lumii Nobili făcători-de-bine. Secolul te admire, Și cu noi se fălească Franța, nația cea mare, Nația cavalerească. IV Căci e aspră datorie Ce o nație impune, Căci e grea, mult grea, coroana Ce pe ...

 

Grigore Alexandrescu - Oglindele

... trecea de urîciune: Cîți se-ntîmpla s-o aibă se socotea slutiți;         Iar frumoși de minune Se socotea aceia ce era mai pociți. Oglinzi ca se vază nu se afla în țară, Și era poprit lucru s-aducă d-afară.         Așa fieștecine         Socotea despre sine         Ceea ce auzea, Căci chiar undele gîrlei ce curgea prin cetate Era atît de negre ș ... și vreme-ndelungată, O corabie mare, cu oglinzi încărcată, Trecînd pe lîngă țara de care vă vorbesc, O apucă furtuna, o furtună cumplită, Sau ca zic mai bine, furtună norocită, Pricină de prefaceri, de un folos obștesc; Și pentru-al obștei bine, o pagubă oricare         Nu mi se pare mare ...

 

Grigore Alexandrescu - Un ceas e de când anul trecu

... mai multe din dorințe Cu grabă împlinite putui a le vedea. Apoi, unde e răul? de ce și cum... cuvântul, Om nu poate -l știe afară decât eu; Ascuns e în adâncuri, tăcut e ca mormântul, Iar martor suferinții-mi e numai Dumnezeu. A! dacă-n ... lume șoptesc, mă înconjor; În fiecare șoaptă o muncă înviază, În ochii-mi se confundă trecut și viitor. Căci știu eu viitorul... el nu poate fie Decât ca anu-acesta, ca anul cel trecut; Bogat de chinuire, deșert de bucurie, Pustiu, fără nădejde, sălbatic și tăcut. Stejarul de pe munte ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>