Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 4001 pentru .

Ion Luca Caragiale - Parlamentare

... lumii sunt 5415 ani; de la proorocul 1294; de la constituție o jumătate de an. Gianahet-Edin: Bravo! știe bine istoria. Zăuc - ag Ă : Vream zic... Gianabet-Edin: Cănu știi ce zici! (Râsete.) Zăuc-ag Ă : Rog Adunarea nu mă mai zgândărească... Prezidentul simte festa ce-i joacă secretarul cu paiul... și-i trage două palme strașnice. Secretarul își formulează pe dată demisia ... atinsă de astfel de pată, și de aceea am curajul a vă declara sus și tare că în ziua de astăzi mai bine ai dai decât ai iei — și aceasta numai și numai pentru cuvintele: primo: că nici Dumnezeu nu-ți poate lua daca n-ai de unde da; secundo , că ... Adunare a vota cu unanimitate următoarea moțiune: „Considerând pe de o parte toate argumentele puternice, pe care Zăuc-agĂ  ar fi putut le invoace; Considerând pe de altă parte părerile tutulor autorilor, despre cari era vorbească interpelatorul — Adunarea, deplin luminată asupra chestiei, dă în judecată pre fostul mare-vizir Midat, ca

 

Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu

... dacă-s caii stătuți de drum... În același timp voi sară în noroi. Stăpânu-său îl apucă de ceafă: — Ce faci, mă!... Vrei sari în noroi și apoi te sui în trăsură, ca un porc? — Poi ce fac? — te ia dracu, asta faci. Nu poți te cobori de pe capră în trăsură? Stoica se uită cam urât la priporul ce se întindea din vârful caprei. Se simțea în ce hal ... mână și voi treacă într-altă odaie. Elchemă fata înapoi: — Zoițico, stai aici. Fata nu prea vrea. Mamă-sa o ruga binișor rămână. Ea rămase, dar fără voie. — Nu vrei stai cu tata? încercă el zică, cu glas blând. — Nu, răspunse fata, gata plângă. — Atunci, hai, marș! Fetița se întoarse spre ușă, cu mâna la gură, neîndrăznind iasă, dar în același timp nevoind rămână. — Marș! nu te mai văd în ochii mei, urâto. Fata izbucni în plâns. Mamă-sa, care o aștepta la ușă, o luă în brațe și trecură ... sunt păgân, ...

 

Petre Ispirescu - Făt-Frumos cel rătăcit

... în urmă, ci au întins la drum zbenguindu-se și încurcându-se, până ce, când băgară de seamă, ajunsese pe niște tărâmuri necunoscute. Aci stătură se mai odihnească. Și, voind se întoarcă, ei se rătăciseră. Nu mai știau nici pe unde veniseră, nici pe unde se întoarcă. Atunci băiatul începu plângă și dorească de părinți. Mai cu seamă când s-a văzut singur, singurel, el care nu era ieșit din casa părinților, începu -l ia niște răcori de nu știa ce va zică asta. Calul, daca văzu așa, începu -l îmbuneze, ba că o facă cutare lucru, ba că cealaltă. Până una alta, își cătară un culcuș unde mâie peste noapte. Se odihniră și dormiră sub acoperământul cerului. A doua zi, nici tu masă, nici tu casă, băiatul începu iarăși ... Cu mare anevoință se dezlipi calul de stăpânul său. Umblă ce umblă și se întoarse numaidecât. El vânturase văzduhul și cutreierase pământul până nu apucase i se urască băiatului; și întorcându-se spuse băiatului că i-a găsit un loc unde se bage argat. Îl și învăță ce facă și cum ...

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II

... aleagă una din ele, era curioasă -i afle gustul, altfel i-ar fi indicat-o chiar dânsa. Dar găsea necesar, "vorbind serios", ca el se însoare. îl sfătuia reflecteze mai adânc la asta; ea însăși și-ar fi simțit conștiința ușurată, dacă el ar fi fost însurat. Pe tema însurătorii lui, corespondența ținea ... cu inventarul bunurilor și acareturilor, asupra cărora devenea stăpână și-n care se cuprindea și lista tuturor adversităților soțului, a făcut-o fatal -și pună întrebarea dacă cel dintâi de pe listă poate fi animat împotrivă-i de aceleași sentimente ce ea se obligase -i nutrească. Și, uimită de propria ei frumusețe, s-a mirat grozav că trupu-i extrem de alb și ochii ei nedefiniți, poate ... mea pentru obscur și tainic, Doamne! cum mă va privi ea când îi voi pune în mână comoara trecutului ei! - a făcut-o -l caute și mai în adânc, mai ales în complicitatea acestui băiat superb, cum trebuie fi fost fratele prințului Preda, fratele ponositului și decăzutului aci de față. Predispozițiile acestuia, discreția călită în grele încercări, gustul de pericol, supunerea oarbă în ...

 

Alecu Russo - Scrisori (Russo)

... mândru de voi ceilalți și gloria revoluției voastre se răsfrânge și asupra noastră și asupra tuturor românilor! Încă o dată, vivat și glorie, viitorul poate nu fie pentru noi, dar nu vom dispărea fără lăsăm o ultimă amintire despre noi! Dar ce! vorbesc rău despre viitor. Nu, iubite! Mâna nu este atât de îndemânatică ca urmeze închipuirea frumoaselor planuri pe care le întrevăd! Un mare popor cu o mare ca întăritură, două fluvii care se numesc Dunărea și Nistru drept ... revoluție. De patru săptămâni m-am pierdut în Ungaria și în Banat, unde, vai! libertatea nu este decât un nume! Dragul meu, am puțin timp -ți scriu, fiindcă plec în Bucovina -mi întâlnesc șefii și camarazii, dar cred folositor pentru interesul public -ți spun câteva cuvinte despre Ungaria și libertățile sale... Ungaria este un cuvânt gol pentru cine n-o cunoaște decât din ziare, ori din hărțile ... se sprijine pe Marea Neagră și pe Adriatica, care vrea moștenească Austria și visează imperiul lui Atila... pentru aceasta trebuie ca celelalte popoare -și uite originea, limba mamelor lor,

 

Emil Gârleanu - Tată

... azi, vezi tu, clopoțelul parcă nici nu mai e, iar eu, pentru că știam că nu o fiu trezit, nici nu m-am culcat. văd câte ceasuri sunt: sunt patru și jumătate. Peste câteva clipe ar trebui sosească Puiu de la școală. Parcă-l aud: trântește portița, își aruncă tașca pe biblioteca din sală, apoi se repede ca o furtună mă sărute. Și nu-mi lovește auzul dupăitul, pe scări, al lui Vasilică, dupăit de ursișor plin de viață; îmi lipsește arătarea, așa, din senin ... de veacuri, ca apa pe o stâncă ce n-a putut-o clinti din loc. M-am dus în Ragusa. N-ai fost? te duci îndată ce-i putea. Trebuie vezi zidurile acelea mucegăite, pe care petele de rugină par niște ochi însângerați, și-n fața cărora parcă ai vrea pari mai mare decât ceea ce ești în strâmta ta haină de om modern. Trebuie calci pe treptele înguste, săpate în munte de cine știe ce mâini, treci pe sub porțile întunecate și umede de răcoare, privești din pervazul lor marea întinsă,

 

Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie

... mă putui dezlipi de acolo ascultând descrierea acelui loc plin de răcoare, de verdeață și adăpat de fântâni cu apă vie. A trebuit tacă acel om minunat pentru mine (vizitiul, zic) ca fug și eu d-acolo. Am venit acasă și am cerut foarte rebel, plângând, -mi dea doi lei cumpăr o carte. Eram rău când plângeam: sculam vecinii în picioare. A trebuit mi se dea banii, și alergai îndată și-mi cumpărai cartea prețuită și plină de minuni. Dar ce fac cu dânsa? că în mâinile mele era mută. Vrui citesc; câteva slove se potriveau cu cele grecești, dar mă împiedica o grămadă de alte încurcături ce semănau, unele, turnuri, Д ; altele, caracatițe sau scorpii ... a suit a patra zi în pod dărăcească la in, fiind vremea cam ploioasă. Eu a trebuit ies odată din coș, dar mă primejduiam mă vază și mi se dea pe față îndărătnicirea mea de a merge la dascăl; îmi luai inima în dinți, ieșii din cabinetul meu de lectură ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Două note

... redacÈ›ie foarte amărât: avea acu, numaidecît, „nevoie de o sumă însemnată; dacă n-o găsea, se-mpuÈ™caâ€�. N-a voit ne spună de ce anume acea sumă È™i de ce atîta grabă, a refuzat meargă prînzim ca după obicei împreună È™i a dispărut dintre noi. Seara, se afla... unde? la bal mascat la teatru. Trepădase toată ziua ... făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări È™i omisiuni cu desăvîrÈ™ire arbitrare. Eu crez că asta trebuie relevat. Editorii sunt liberi tragă cîte exemplare vor, le vînză cum È™i cît le place, profite de munca È™i de pe urma sărmanului pierdut cît pot, sunt liberi; rămînă negustorul cinstit, È™i cîÈ™tig bun -i dea Dumnezeu; dar stea la taraba lui È™i nu s-amestece a poci opera artistului. Criticii, din parte-le, „cu flori deÈ™arte, cari roade n-au adusâ€�, sunt liberi ... o operă de artă?... Și de asta e vorba aici. Care artist, care amator, care om de bun-simÈ› È™i de treabă ar îndrăzni ...

 

Mihai Eminescu - Un roman

... fac eu. Nisipul din pustie pot -l arunc c-o mână În cer ­ și dânsul negru deșert fie iar? Ca sus pământ fie întins fără lumină Și negru fără stele, ca globu-ne de tină Și ale lui întinderi, cu gându-mi le ar. Iar jos cobor mândra a cerului grădină Cu sori nălțați pe lugeri, cu lune-n crenge verzi Iar tu treci, un înger... încinsă cu lumină Și în a ta privire eu mințile -mi pierz. Putere-aș eu cu gându-mi s-ardic insule-n floare A căror stânci cânte plecându-se pe val Din vânturi fac nimfe cu sufletele clare Ce-n aer legănate, albastre și ușoare treacă zimbitoare cu arfe de cristal. Și tu când apărea-vei ziua pară noapte Astfel de strălucită fie fața ta Încet numai pâraie se uimească-n șoapte Din crengi de arbori mândri cadă rodii coapte Și pasul tău calce pe un covor de nea, Și orce dulce idee ar trece-n fruntea-ți albă Aievea se facă cu ochii chiar văzând De ai dori de stele albastre ...

 

George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc

... care-și joacă pe scenă propriile-i improvizații comice, un mare creator de veselie, care face pe toată lumea râdă cu lacrimi. Du-te -l vezi... Și dacă nici ăsta nu e în stare te vindece, te facă râzi, eu unul nu mai am nici o putere, nu mai știu ce -ți recomand — înseamnă că melancolia d-tale este incurabilă. — Și.. ăsta e ultimul d-tale cuvânt? întrebă pacientul. — Da. — Atunci s ... scriere care are scopul provoace râsul se numește humoristică.â€� Se poate fie așa, în englezește. În românește, însă, pentru ca o scriere fie humoristică nu-i de ajuns aibă numai scopul de a provoca râsul; ea trebuie aibă și mijloacele, adică darul de a-l provoca... Și apoi, nu uităm că există unele încercări literare care provoacă râsul, adică sunt humoristice, deși autorul țintise la un efect cu totul de altă natură. După ... a se referi mai mult la veselia acestor popoare decât la humorul lor. În același mod, prea schematic și destul de convențional, am putea

 

Ioan Slavici - Spaima zmeilor

... dar pe om slugă pe un an, anul, cum se știe, de trei zile, iar simbria — ziua și găleata cu galbeni, dac-o fi -și poată împlini anul. Om fii, însă, ca împlinești un an în slujba zmeilor. — Uite, îi zise zmeoaica cea bătrână celui mai de dai-Doamne din- tre feciorii ei, vă strângeți toate puterile, că ne-a venit tata lor, și mare urgie o ne-ajungă dacă n-o scoatem la capăt cu unu ca el. — Las' pe mine, mamă, răspunse zmeul, că-i vin eu de hac ... scoțând apă din puț, ca s-o bag în burduf și apoi iar s-o scot după ce voi fi sosit cu ea acasă? Am iau puțul așa cum e în spinare și-l duc în deal. — Ba nu te pună păcatele faci așa, răspunse zmeul speriat, că puțul ăsta e făcut de bunicul bunicului, și-aici e rostul lui fie. — Ferit-a Sfântul! grăi omul. Am -l iau și -l duc și

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>