Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��EU
Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 1459 pentru DE��EU.
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... oile trudite... De ce atunci nu m-am născut, Când El cu noi a viețuit, Când jertfă lumii a căzut Și de necaz ne-a izbăvit?... De ce amarul crucii Tale, O, Doamne,-n sine eu nu port, Și spinii frunții ș-a Ta jale, De ce cu Tine nu cad mort? O, de-aș putea cu umilire Să mă ating de haina sfântă, Să umbl pe-acolo cu smerire, Pe unde-a-mblat Ființa blândă -- Nădejdea mea și apărarea, Puterea și-acoperământul!... Eu Ție toată cugetarea, Dorința inimii și gândul -- Ți-aduc acuma drăgăstos... Deci gura mea să amuțească, Pe nimeni altul să-l slăvească, Decât pe Domnul ... slabi și cei puternici, Un frate nou ne vine fără teamă Din depărtări. Și mare-i e chemarea, Dar trebui să-mplinească ascultarea, Din toți eu unuia-l încredințez, -- El e bărbatul cel ce se vestește De-nvățător și mare cărturar, Ce adevărul legii îl păzește, -- E Ioan, acela zis statornic, Ce-n tulburările ereticeștei goane Rămas-a straja sfintelor ... ș-a inimii dorință Am închinat cerescului meu Tată, Slăvind în cânturi sfânta Lui credință. Dar tu îmi poruncești, scârbind, să tac, Și
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... oile trudite... De ce atunci nu m-am născut, Când El cu noi a viețuit, Când jertfă lumii a căzut Și de necaz ne-a izbăvit?... De ce amarul crucii Tale, O, Doamne,-n sine eu nu port, Și spinii frunții ș-a Ta jale, De ce cu Tine nu cad mort? O, de-aș putea cu umilire Să mă ating de haina sfântă, Să umbl pe-acolo cu smerire, Pe unde-a-mblat Ființa blândă -- Nădejdea mea și apărarea, Puterea și-acoperământul!... Eu Ție toată cugetarea, Dorința inimii și gândul -- Ți-aduc acuma drăgăstos... Deci gura mea să amuțească, Pe nimeni altul să-l slăvească, Decât pe Domnul ... slabi și cei puternici, Un frate nou ne vine fără teamă Din depărtări. Și mare-i e chemarea, Dar trebui să-mplinească ascultarea, Din toți eu unuia-l încredințez, -- El e bărbatul cel ce se vestește De-nvățător și mare cărturar, Ce adevărul legii îl păzește, -- E Ioan, acela zis statornic, Ce-n tulburările ereticeștei goane Rămas-a straja sfintelor ... ș-a inimii dorință Am închinat cerescului meu Tată, Slăvind în cânturi sfânta Lui credință. Dar tu îmi poruncești, scârbind, să tac, Și
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... Mihai Eminescu - Povestea Dochiei şi ursitorile Povestea Dochiei și ursitorile de Mihai Eminescu Crește iarba, mări, iară, Bătută de vânt de vară Unde mi-i pădurea rară. Dar în iarba cea frumoasă N-a intrat vrodată coasă Unde mi-i pădurea deasă. De desișul din pădure Nu s-atinse vro secure. Cât de naltu-i, cât de mare, Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși, Ci-i rariște de brazi Și un ochi voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade ... Două vorbe că mi-au spus, Inima că mi-au supus. Era mândru și-narmat, Un oștean împlătoșat, Era mândru și voinic, N-avea grijă de nimic. El înalt și eu înaltă, Ne sta bine laolaltă, Potriviți cu de prisos, Eu frumoasă, el frumos, Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg, Ele tot mai tare merg. Auzit-au d-auzit Pețitori din răsărit Că ...
Nicolae Filimon - O cantatriță de uliță
... Bergamo două june fete ce sunau cu cornul, care este un instrument prea puțin comod pentru o femeie. Aceste frumoase copile, cum intrară în sala de mîncare, își luară scaunele lor lîngă o masă pe care așezară caietele de note. Dar pe cînd ele se preparau să înceapă a suna din acele instrumente araldice ori de vînătoare, eu mi-astupai urechile ca să nu-mi atace acustica; dar fu o mare surpriză pentru toți convivii, cînd auziră pe acele delicate ființe scoțînd din ... este muza Euterpe iar nu o sărmană creatură ce cînta ca să poată viețui. De la prima vedere, Iulia produse în mine o vie impresiune; de aceea, pe timpul cînd ea să ocupa cîntînd, eu o contemplam întocmai ca pe o madonă de Rafael; iar cînd ieșea din sală, ochii mei plini de ardoare o urma pînă dispărea. Repertoriul ei, deși era oarecum întins, însă Assisa al piè d'un salice de la Otello de Rossini și Tu vedrai la sventurata .
Gheorghe Asachi - Turnul lui But
... în mormânt. Oastea de la țări streine De un an s-au înturnat, Însă Butu nu mai vine; Aleu, poate-au răposat! Doamno,-i timp de măritat, De giunia ta-i pacat! Vai de har, de sănătate, Ca stele ochii sănini, De-a lor lacrimi neuscate Turbure-s amu fântâni, Că un altu pețitor Mâna-i cere și amor. Toți boierii vin din țară Și ... Va veni azi Butul tău; În ursita-i mântuire, Ea va drege precum vreu; De la crivăț, de l-apus, Bune farmeci ț-am adus. De la codru buruiene, Iarba zânei de la Prut, De la vultur două pene, Iar tu, doamno, de-a lui But, Te rog, părul ca să-mi dai, Ce de suvenirul ai. Din păr șerpe vom forma, Două inel-oi împreuna, Din mic deget sânge-ai da Și pre șerpe voi giura, Cu inel oi ... Curței mele dimpregiur; Pre zid dacă voi sui, Calea-n veci vom mântui. Ce-ai stătut, o, dulce-odoare? Roua m-a muiet de tot; Răce-i vântul chiar la zoare, Să-ți urmez de
George Coșbuc - Izvor de apă vie
... din casă-n casă, pe Calapăr l-au prins Și l-au tăiat din spade și l-au străpuns cu suliți Și l-au legat de coama fugarilor, pe uliți Trăgându-i mișelește cadavrul țăndurit, Pân oasele pe drumuri de-arbust s-au fărimit. Căci astfel era Sânger; spun basmele de dânsul, Că-n toată-a lui viață el n-a cunoscut plânsul! De-atunci s-a trezit lumea în alt amar de munci. În preabătul grădinii lui Sânger-Crai de-atunci La pază n-a stat nimeni, dar servi au stat la pază Prin tot cuprinsul țării, să prinză și să vază Feciori ... Căci arse mi-s De largi văpăi plămânii și buzele-mi albastre! Să fiu de-acuma hrană pădurilor sihastre Și vremurilor grele! Să n-am eu nici sălaș, Nici preoți; numai lupii, de sângiuri pătimași, Să-mi sfârtece cadavrul, și corbii duși de vânturi Să-mpartă-a mele oase pe-o mie de pământuri! Oh, Doamne! Tu ești mare, ești bun și-ndurător, Oh, nu mă lăsa-n umbra pădurilor să mor, ...
Mihai Eminescu - Ușoare sunt viețele mult%C3%B2ra...
... Mihai Eminescu - Uşoare sunt vieţele mult%C3%B2ra... Ușoare sunt viețele multĂ²ra... de Mihai Eminescu Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le ...
Mihai Eminescu - Ușoare sunt viețele multora...
... Mihai Eminescu - Uşoare sunt vieţele multora... Ușoare sunt viețele multĂ²ra... de Mihai Eminescu Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le ...
... Veronica Micle - Dialog liric Dialog liric de Veronica Micle Și-acum mă-ntreb eu: simțirea adâncă Cum de se naște pentru un portret? Căci nu văzusem ochii tăi încă, Știam atâta că ești poet! De-aș putea întrupa iubirea Ce simțesc eu pentru tine, Timpul și nemărginirea Dânsa le-ar cuprinde-n sine... Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta Încetul la o parte ... Abea câte o clipă în cale-mi te ivești, Apoi dispari; – și-n urmă rămâi în gândul meu Vedenie iubită la care mă-nchin eu. Și-n oara cea de pace, de sfântă liniștire, Ființă mult iubită, ce-n lume te-ntâlnesc Decât oricând atuncea mai mult eu te slăvesc... La tine se îndreaptă cu drag a mea gândire. Și a cerurilor taină adâncă și divină, Ce-n mintea ...
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... bune: Frații noștri se-nsurară, Dar ei pe gând se luară, La nuntă nu te chemară! Eu ți-s frate mai cu dor, Și fiindcă eu mă-nsor, Am grăbit aici; de-i vre, Vino dar la nunta mea! Astfel zise Constantin Cu glasul de jale plin, Din ochi lacrimi îi cădea Și suspine-l năpădea; Dar Lenuța-l cunoștea Și de nou l-a întrebat: Spune-mi, frate,-adevărat De mă chemi la veselie, Să mă-mbraca bucurie, Să-mi pun struț roșu și dalb Și cai suri la hinteu alb; Dar de mă chemi la jelane, Eu să-mbrac de jale haine; Să iau cai și hinteu negru Să pornim, frate, pe-ntregu! Ba io-ți spun drept, soră, ție, Că te chem la veselie ... a mai suferit ea: A dat sfântul Dumnezeu Multe boale și mult rău Și-au murit feciorii mei Și-am rămas fără de ei! Măcar tu, scumpa mea fată, De nu erai măritată Într-o țară-ndepărtată!... Mi-ar fi traiul mai ușor Și mi-aș mai uita de dor; Tu m-ai ajuta pe mine, Eu ...
... vinele îi sunt, Iar fața ei frumoasă ca varul este albă. Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege, Scânteie desperarea în ochii crunți de sânge, Și încâlcit e părul lui negru... gura-și strânge; El ar răcni ca leii, dar vai! nu poate plânge. De zile trei își spune povestea vieții-ntrege. "Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul, Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gândul... Visând că toată lumea îmi asculta cuvântul, În valurile Volgăi cercam cu spada vad. Domnind semeț și tânăr pe roinicele ... întins. Pe plaiuri dunărene poporu-și opri mersul, Arald, copilul rege, uitat-a Universul. Urechea-i fu menită ca să-ți asculte viersul, De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins. De-atunci, fecioară blondă ca spicul cel de grâu, Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă Și-nlănțuindu-mi gâtul cu brațe de zăpadă, Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă: "Eu vin la tine, rege, să cer pe-Arald al meu." De-ai fi cerut pământul cu Roma lui antică, Coroanele ce regii pe frunte le așază Și stelele ce vecinic pe ceruri colindează, Cu toate la