Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VRAJĂ
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 121 pentru VRAJĂ.
Ana Conta-Kernbach - Iarnă Îndemn de Ana Conta-Kernbach Informații despre această ediție Năruite stau în preajmă plăsmuirile de-o viață! Firea gerul o doboară.... teama sufletele-nghiață.... Visule, înger de pază, ocrotirea-ți dă-mi-o iară: Zâmbetul nădăjduirii... vraja serilor de vară, Dă-mi-o iară! Tremură pe ramuri frunze... tremur' lacrime pe gene, Vad despică-n nouri vântul... zările adun' troene .. Gândule, pribeag tonatec, ia-ți toiagul, cale bună! înspre miriștea cu soare, înspre iazu-n solzi de lună, Cale
Cincinat Pavelescu - În goana artei
Cincinat Pavelescu - În goana artei În goana artei de Cincinat Pavelescu Lui Caragiale Nebun, sălbatic, fără frâu, Prin arătură și prin grâu, Peste livezi, peste câmpii, Sărind bariere și hotare Și șanțuri largi și garduri vii, Fugea un cal, fugea mai tare Ca vântul prin pustii. Sub el pământul tremura Și orice piatră scăpăra Scânteietor, Dar el, în vraja unei ținte Pe care nimeni n-o vedea, Fugea, fugea-nainte, Mai iute, tot mereu mai iute, Părând că-n aprigul lui zbor Îl poartă aripi nevăzute; Dar în fantasticu-i transport, Frângându-și gâtul, cade mort. Atunci măgarul ce venea Pe drum încet, împovărat, Cu pasul rar și măsurat A exclamat: Ce animal! Și-a râs c-un râs spiritual Ca râsul oricărui măgar adevărat. Și râsul lui parcă zicea: Eu bănuiam de la-nceput! Ce s-a-ntâmplat i se cuvine; De ce n-a mers și el ca mine La pas... pe drumul cel
Cincinat Pavelescu - Antoniu și Cleopatra
Cincinat Pavelescu - Antoniu şi Cleopatra Antoniu și Cleopatra de Cincinat Pavelescu (HĂ©rcdia) Priviră împreună de sus, de pe terasă, Egiptul cum adoarme sub cer năbușitor, Și Nilul ce prin deltă își duce călător Spre Sais și Bubaste, alene, unda grasă. Și-atunci romanul simte sub zaua ce-l apasă, Ostaș robit ce-n somnu-i adoarme zâmbitor, Cum tremurând leșină pe sânu-nvingător Frumosul trup ce moale pe umeri i se lasă. Și-ntoarce chipul palid, din părul ei cel brun, Spre dânsul, beat de vraja parfumului nebun, Și gura i-o întinde și-al ochilor tezaur... Și-asupra-i împăratul, plecându-se-n tăcere, Văzu, ca-n vis, în ochii stelați cu punte d-aur, O mare fără țărmuri... și-o fugă de galere. Posada, iulie
Cincinat Pavelescu - Pescuitorii de perle
Cincinat Pavelescu - Pescuitorii de perle Pescuitorii de perle de Cincinat Pavelescu D-a lungul umedelor stânci, Uitate-n mările adânci, Ca-ntr-un mormânt ce le înghite, Necunoscute nasc și mor, În scoica lor, Mărgăritare negăsite! Sunt lacrimi de ondine-amorezate De vrun triton necredincios? Și-acum sclipesc cristalizate În fundul mărilor sticlos? Dar îndrăznețul, beat de vraja Strălucitorului său vis, În valul care le ascunde S-azvârle, fulger în abis! Înoată, se scufundă, speră, Și apa îl cuprinde lin; Și-n adâncimea-i îl primește Ca p-un nou monstru submarin. Adesea un rechin l-atinge Și sepii vin, meduze pier... Un crab pe umăr îi imprimă O clipă gheara lui de fier. Precum în vis numai s-arată, Vezi albe crânguri seculari Ce-n loc de mușchi bureți au numai Și-n loc de iarbă alge mari! Pe când în juru-i urcă valuri, Picioarele-i se-nnămolesc Într-o pădure de coraluri Roșite-n sânge omenesc. Și mâna-i pipăie cu spaimă Și se tot lasă mai afund... Ce dacă drumu-i plin de chinuri Când perla albă stă în fund? O vede, o atinge, iat-o! Sub năzuința care-l mână Prin valul ...
Cincinat Pavelescu - Primăvară (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Primăvară (Pavelescu) Primăvară de Cincinat Pavelescu În iarba verde stau lungit... Miroase aerul a floare; O toropeală-adormitoare Mă fură-ncet. Sunt fericit! E umbră, pace și răcoare, Un vânt ușor și liniștit, Mângâietor, sărută nucul... E umbră, pace și răcoare, Ce clar, departe, cântă cucul; Un dor de viață negrăit Din om și fire se desprinde. Dac-aș putea în brațe-aș prinde Întregul zării nesfârșit. Și toată seva primăverii Prin mine vraja și-o propagă. Sub caldul ei, așa de dragă Mi-e pacea limpede a serii. Și fiecare fibră-n mine Mai tânăr și mai viu tresaltă... Pricep latenta simfonie A firelor-de iarbă-naltă Pe care vântul le mlădie Și le sărută și le-apleacă, Când spre pădure vrea să treacă. Ca floarea umedă sub rouă, Nădăjduiesc o viață nouă. Și, cum prin frunze tainic moare Amurgul serii auriu, Din umbră, o privighetoare Îmi cântă strofele ce
Cincinat Pavelescu - Răspuns Răspuns de Cincinat Pavelescu La ce e bună poezia? Dar glasul tainic de păduri, Un val, o stea, melancolia Și vraja misticii naturi? De ce răsare trandafirul Și doarme nufărul pe lac? Și iarba ce-și apleacă firul Și cântecul de pitpalac? Măiastra florilor culoare, Visarea apelor ce curg, Un colț de pace și răcoare, Un răsărit sau un amurg? Apururi binecuvântate În vecii-vecilor să fiți, Comori ce parc-ați fost create La nici un rost să nu slujiți. Frumosul ce se depărtează Cu cât mai dornic îl cătăm Tot ce e flacără și rază Suntem ursiți să adorăm. Să preamărim tot ce înalță Și poate mintea să frământe, Ce face inima să bată, Ce face sufletul să
Cincinat Pavelescu - Seară turbure
Cincinat Pavelescu - Seară turbure Seară turbure de Cincinat Pavelescu Coboară seara peste câmpuri Cu ceața ei de toamnă. Mie Îmi clocotesc în minte gânduri De umbră și melancolie. Cu ochii umezi, de la muncă, Spre sat vin boii în cirezi. Ce searbădă și goală-i viața, Ce van e visu-n care crezi! Ce de mai zbuciume și ură, Ce chin, ce lupte fărde rost! Dar într-o clipă moartea ninge Uitare peste tot ce-a fost. Nimic din tot n-o să rămână, Din gând, din visul tău gigant... Ce-ai plăsmuit a fost țărână, Părere, umbră și neant! Și tu, fantomă de o clipă, Privind la lună, stele, cer, Te-nalță-n ura ta și țipă Blestemul celor care pier! Dar pe când sufletul meu geme În prada groaznicei torturi, Senină, noaptea se așterne Pe deal, pe câmpuri și păduri! Iar taina stelelor te-mbie La gânduri pașnice și clare; Și-ncet, încet îți schimbă ura În umilită adorare. Și-adânc pătruns de sfânta lege Ce-aprinde aștri-n golul boltei, De-odată sufletu-nțelege Deșertăciunile revoltei. Și trist, dar liniștit, ascultă, Setos de vraja mângâierii, Cum cade dulce peste câmpuri Armoniosul imn ...
Cincinat Pavelescu - Sonet (Cincinat Pavelescu, 1)
Cincinat Pavelescu - Sonet (Cincinat Pavelescu, 1) Sonet de Cincinat Pavelescu Car dans linfini je veux vivre... Sans quon me le puisse ravir Ce rÄ™ve que je veux poursuivre. Et vais, imortellement ivre Pouvoir sans jamais massouvir Baiser tes lourds cheveux de cuivre. L. G. Ai cizelat în versuri magistrale Tăiate parcă-n prismele luminii, Ca și un nou Benvenuto Cellini Profilul grec al blondei ideale. Ți-ai rupt din suflet rozele și crinii, Ca să presari sub pașii ei petale, Și n-ai păstrat, poete, frunții tale Decât paloarea visului și spinii! Urmează-ți visul tainic înainte! Ce-ți pasă dacă farmecu-i te minte Când inima-ți sub vraja lui tresaltă? Să moară chiar, el moarte nu mai are, Căci l-a închis cu-a versului tău daltă În ritmul larg al strofei
Cincinat Pavelescu - Visez o iubire
Cincinat Pavelescu - Visez o iubire Visez o iubire de Cincinat Pavelescu Visez o iubire străină De orice pornire vulgară, Aștept fermecat să-mi răsară Etern adorata virgină, Frumoasă ca noaptea de vară, Ca noaptea de vară senină. O văd dezlipindu-se sfântă Din zarea ce-n alb o-nfășoară, O simt cum spre mine, ușoară, Se-ndreaptă sub vraja ce cântă În ochii adânci de fecioară! Ea nu știe nici cine este, De lume nimica nu știe, Și, -mpinsă de-o dulce magie, Se rupe din larga vecie Să-mi facă din viață poveste! Mai bine dormeai nentrupată Năluca visărilor mele, Mai bine visai printre stele De doru-mi etern căutată, Căci lumea e haos de rele... Mai bine dormeai
Dimitrie Anghel - Florile (Anghel)
... Florile de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 16 februarie 1903 De cîte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. O fantazie uriașă le-a dat un strai la fiecare, Și fete nu-s pe tot pămîntul ...
... Duiliu Zamfirescu Palidă și gînditoare, Luna iese din abisuri Și-n amurgul de răcoare Pune dor și varsă visuri. Bolta cerului se umple De o vrajă de lumină Ce dă lunii înțelesuri Din durerea vesperină. Unde ești și-n care vremuri Ai apus pe-ntotdeauna, Tu, ce-aveai asemănare Cu durerea ...