Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��C��TU��
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 586 pentru L��C��TU��.
Ion Luca Caragiale - Prea sărac
... Ion Luca Caragiale - Prea sărac Prea sărac de Ion Luca Caragiale Pauverte, pauverte, c'est toi la courtisane... (MUSSET) Am zis iubitei mele: „Vino La câmp, s-auzi un pitpalacâ€�. Ea: „Da, îmi place pitpalacul... Dar nu ... Mă duc acasă melancolic. Stau trist, visând într-un ceardac, Și pițigoiul din grădină Îmi fluieră: „Ești prea sărac!â€� Mă duc la editor c-o carte. E iarnă, frig — voi să mă-mbrac; Dar editorul mă respinge: „Nu te-editez; ești prea sărac!â€� Atunci, voii de ... pac! „Ce cați aci?â€� strigă bandiții. „Sunt dizident!â€� „Ești prea sărac!â€� Am vrut să-mi fac și eu pomană C-un cerșetor, c-un biet ciuntac, Dar el, râzând, mi-a zis: „Te lauzi! S-o văz, n-o crez... Ești prea sărac!â€� Adesea ... de băutură, cherchelit; zăpăcit, năuc. Un critic fără milă-mi spune: „Ai început iar prea sărac!â€� Și nu știu cum să aflu-acuma L-aceste strofe un capac... Aș vrea o inspirațiune, Nu pot sfârși... sunt prea sărac! Alerg atunce pentru rimă La Dicționarul lui Cihac... Vai! Nici acolo ...
Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman
... de preoți și leviți. Căci nu ai vrut, Stăpâne, la dreapta-ți împărțire S-atingi și a mea frunte cu sânta mâna ta; Tu nu ai vrut în pieptu-mi să sufli înzeire, Tu n-ai vrut să-ți fiu preot, la lume-a te-arăta. Însă-ai plantat în mine credința, contâmplarea, Tăcuta admirare a ... cu spusul o credință! Cât e de trist și veșted amorul cel trezit, Și cât de mult își pierde obiectul de dorință Când omul ce-l adoară d-aproape l-a privit! D-aș fi putut a spune întreaga mea simțire, D-aș arăta vederii orice aș contâmpla, Când mă cobor ... puternic; E univers gândirea-i; amoru-i, element. În el e și registrul epocelor trecute, În el e și putința natur-a scormoli; L-ascultă elemente, se-njug, sunt prefăcute La semnul mânii sale, la ce va chibzui. El are facultatea Tăria a străbate, A măsura ... aplice la a sa. Ființă mult schidoală! insectă gânditoare! Piticule gigantic! furnică creator! O rază-ți numai poate cu-ntregul să măsoare Și ...
... te scoată din domnie!" Mihnea-vodă se-ncrunta Și din gură cuvânta: ,,Pân-a veni firmanul Piară-ntâi Oprișanul! Jos la poartă să-l duceți Și capul să i-l tăieți!" De vrăjmaș ce mult era, Armașul se bucura. Ca o fiară se-arunca, Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmbrâncea Și la moarte mi-l ducea! Când la poartă, frate, iată Un rădvan că se arată, Tras de șase telegari, Negri, ageri armăsari Cu cozi lungi și coame mari. Iar ... și frângea Și grăind amar plângea: ,,Alei! doamne, fătul meu! Nu te ierte Dumnezeu Să omori pe Oprișanul Că-i peri până la anul! Știi tu, Mihneo, ori nu știi Că-n ziua Sântei Marii Era, doamne, ca să-ți vie Firman de la-mpărăție Să te scoată din domnie? Ș ... o mie Să te lase pe domnie!" Oprișanca nu sfârșea, Mihnea-n curtea lui ieșea Poruncind la toți să saie Pe-Oprișan ca să nu-l taie. Dar Cantar, armașul mare, Își făcuse răzbunare; Și capul nevinovat Zăcea-n țărnă aruncat Lângă trupul răsturnat! Vai de omul cu păcat! De păcat ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță
... la timp nu mai e niciodată. M-aș mulțumi eu și pe un prichindel de băiat. — Ba te-ai mulțumi și pe-o codană. Tu să-nșiri, și ea să deșire, tu să cerni, și ea să risipească, tu să pui de mămăligă, și ea să răstoarne căldarea pe foc. — Dacă e pe-așa, m-aș mulțumi și pe-un copil cât ghemul ... omul? și-l înjugă omul. Munții nu-s mai mari ca oile? și-i pasc turmele. Pământul nu e mai mare ca fierul plugului? și-l despică fierul plugului. Codrul nu e mai mare ca un topor? și-l culcă toporul la pământ. Tu nu ești mai mare ca mine? și te-au ostenit murgii în arie. Ia să vezi cum îi dau eu la arie, fără bici, fără ... de bani pe el. Neghiniță, sfâr, în urechea moșului și îi șopti ce să vorbească. Și moșul zise, crezând că de la el zice: — Tu, care vinzi și cumperi, ai cumpărat vreun suflet pe-o pungă de bani? — Îți dau... două. Și iar moșul, după Neghiniță: — Două pungi ... ...
Vasile Alecsandri - Chirița în Iași
... o apucat, mă rog, coțofano, de cârâi ca cioara-n par?... Ie sama la lucruri bine, și taci din plisc. (Întorcându-se către fecior.) Și tu, mojicule, ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă?... Vai, bată-vă crucea, mangosiților, c-o să-mi faceți zile fripte!... SLUJITORUL (la oblon). Cucoană... CHIRIȚA: Ce-i? SLUJITORUL: Cum îi numele d-tale? CHIRIȚA: Cum mi l-o dat nânașu... Lipsești de-acole. SLUJITORUL: Așa știu și eu... d-apoi vezi, cucoană, că trebuie să te trecem la catastiful barierei. CHIRIȚA: Să ... urechile): Ho, țară!... că doar n-am urechi de săftian... Cucoană, avem poruncă să nu lăsăm pe nime-n târg, pân-a nu-l întreba de nume. CHIRIȚA: Ei! c-or să-mi scoată sufletu!... Du-te de scrie c-o venit în Iași: cucoana Chirița a banului Grigori Bârzoi, de la Bârzoieni, cu Aristița, Calipsița și Guliță, copiii lor. SLUJITORUL (în parte ... învălește cu contășu băbacăi. GULIȚĂ: Ei, m-am săturat de contăș; vreau să mă dau pe gheață... CHIRIȚA: Ba... să nu faci poznă, Gulița neneacăi, c ...
George Coșbuc - Flăcări potolite
... oameni..." El și-a dus Pe tâmple mâna-ngândurat: —„Ședea pe vale-n sus Ion al Anei... cicä rus Din moși; l-or fi-ngropat?" — „Ion al Anei... L-ai știut E mort de-un veac! Și bun creștin, Tot cinste ne-a fäcut. Dar multe, Doamne, l-au bătut I-a fost paharul plin." —„Era bogat?" — „Era. și-a fost Cuminte om ; dar nu ... i un cuțit de-oțel, Și, dus așa de-un gând, Strângea cuțitu-n pumn, câtând Cu-atâta drag la el! Mult timp în mână l-a-nvârtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit: Era pentr-un dușman menit — Ce dulce gând era! Și-acum ... pumnul strâns vârtos, Spre-adâncuri, vâjâind în jos, Cuțitul a căzut! Tovarăș, drag! de patruzeci De ani, ai fost viața lui! Și-acum tu mort petreci — Dar taina voastră-n veci de veci La nimeni n-o s-o spui! Bătrânul s-a nălțat apoi, Spre ... ploaie-n vremea grea Și parc-același vânt bătea, Și toate cum au fost! E sat dincolo — drum umblat Și dealul mic, ușor să- ...
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... ascultau. Când m-am oprit eu, citirea venise dimpreună cu Alexandru până la Ivantie împărat, unde zice: "Mira tebe brate" (slavonă: pace ție frate) ș. c. l. Nu mă putui dezlipi de acolo ascultând descrierea acelui loc plin de răcoare, de verdeață și adăpat de fântâni cu apă vie. A trebuit ... a trebuit s-o sufăr până când dete Dumnezeu ciuma de la Caragea, din 1812. Toată lumea era tristă atunci; numai eu eram vesel, c-am scăpat de dascălul Alexe și de psalteria lui, pentru că fugeam la moșie, afară. Până atunci nu intrasem în școalele elenice, ca să mă ... le-am tradus toate. Le-am dat dlui Carcalechi, ca să le tipărească la Buda, când venise aci d-lui în anul 1820; dar pesemne c-au rămas netipărite, căci eu gândeam că cum le vor vedea la tipografie, făcute mai vârtos de mine, și apoi și cu litere latinești, numaidecât ... de minte, Care cântă cu dulceață P-al sau fiu, dulcele-Amor. Și de ast-a ta cântare Prin mine-ți făgăduiește, Și tu-n stare de mirare Goală-n forma ei zânește S-o vezi ...
Mihai Eminescu - Mușat și ursitorile
... și moale ca și auru-n spice Scânteie-n umbră ale lor podoabe. Copilul doarme, ele fac să pice Deasupra-i flori, se pleacă să-l menească, Înconjor leagănul și-ntâia zice: ,,Să fii frumos și fața ta lucească, Precum în cer e numai unul soare, Un soare fii în lumea ... biruind vei merge înainte, Să-ți fie viața-n veci strălucitoare. A treia zise tainic: Â Fii cuminte, Pătrunzător ca și lumina mare, Tu să-nțelegi cele lumești și sfinte." Iar muma lui cu spaimă-n somn tresare, Împreunându-și mânile-amândouă, Ea în genunchi se roagă-n gura ... scump ce n-are nume Ca să răsar-asupra tuturora..." Atunci la ruga nențeleptei mume, Zâna privi adânc și trist ca s-o priceapă: ,,Știi tu ce dar îi cei și știi tu cum e? Tot ce e om se naște și se-ngroapă, Fie-n colibă, fie-n vechi castele, Pe culmi de munte ori la mal ... lună! Căci de ar fi încoronat de steme Sau pe pământul gol de și-ar așterne, Tot viață și tot moarte-o să se cheme. Tu chemi blestemul nenduratei ierne Pe capul lui cel tânăr, nențeleapto! ...
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... când mă-sa l-a făcut. [12] La el Grue se ducea, Mâna-n coamă că-i punea, Din loc nici că mi-l clintea! Așa cal îi trebuia. El afară mi-l scotea, Frumușel mi-l înșeua, Înșeua și-l înfrâua Și pe ochi îl săruta Și pe dânsul s-arunca. Trei dezbinuri că mi-i da, Scântei verzi din ochi îi da, [13] Și ... greu și mi-i zicea: ,,Alei! Grue, viteaz mare! De la mine ai iertare, De vrei numai să te prinzi Negrul meu să nu mi-l vinzi, Să nu-l vinzi la ungurean, Nici la turc țarigrădean. Să nu-l vinzi nici la litean, Că liteanu-i om viclean. [14] Ci să-l vinzi la un român, Că-i om drept și bun stăpân Și de mână mai dănos Și de suflet mai duios. [15] El pe negrul ... l-ar ținea. Eu la dânsul l-oi vedea Ori la nunți, ori la război, Când ne-om lupta noi cu voi. El că mi l-ar dărui Sau că i l-oi cumpăni De trei ori cu venetici, [16] Venetici de câte cinci." Român Grue cam râdea Și din gură răspundea: ,,Alei! mări, han bătrân! Ori ...
... Beethoven . — Mă iartă, d-le, dar nici n-am avut onoarea de-a cunoaște pe Beethoven . — Ce știi d-ta, dacă l-ai cunoscut sau nu. Eu îți zic că l-ai cunoscut... Eu îți zic că i-ai șters ciubotele, și basta . ,,Ce dracul ! îi nebun moșneagul iesta, gândeam eu." — Ce dracul ! Îi nebun ... cea dendâi gândire care ți-a venit în minte la răspunsul meu a fost : ,,Ce dracu ! îi nebun moșneagul iesta". Vezi tu, asta voiam s-o știu ! ... Omu-i ca o vioară . . . dacă pui degetul într-un loc pe coardă, sună 'ntr-un fel, într-alt loc ... ca ceva să fie și să nu fie tot în aceeași vreme. Kellnerul adusese vinul cerut, moșneagul împlu un păhar mie, unul lui, pe care-l și deșeartă pân-în fund. — Ascultă-mă , nepoate, tu ești un prost, zise el. Ai auzit tu vrodată despre Archaeus ? — Ba nu. — Nu ? Ei bine, Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri — Archaeus este tot. â ... ...
... am citit-o într-o carte. Mă văd în larma de la școală, Pierdut, neînțeles de nime, Cercând neliniștea-mi ascunsă Și dorul să mi-l pui în rime. Viața mea se-nstrăinează De tot ce se petrece-afară, Și s-adâncește, visătoare, În calmul nopților de vară... O, am să ... râde, ca de niște glume. Iar dacă ochii ei albaștri, Citind, se vor întuneca, Și pe obrazu-i trist și palid O lacrimă va luneca, Tu fă-te că nu vezi, și las-o De tine fața să-și ascundă, Gândește-te că sunt departe, C-aștept și roag-o să-mi răspundă. III Cumplite-s nopțile de iarnă, Și lungi de nu se mai sfârșesc. În urletele vijeliei Sunt glasuri ... cari mă bocesc, Și mi-e urât, mi-e dor, mi-e jale, Și întunericul de-afară Îmi face casa mai ursuză, Singurătatea mai amară. Tu nici nu bănuiești, copilă, Ce dureroasă nebunie S-abate-n nopțile acestea Peste viața mea pustie, Și cum mă mistui, și mă zbucium Ca-ntr ... plânsul De-atâta dor, de-atâta jale, Eu îți sărut aici privirea Și urma gândurilor tale... Cine-a țipat așa?... Cum tremur... Pare