Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MĂCAR CĂ
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 575 pentru MĂCAR CĂ.
Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia
... n brață și tu de mine lipită Petreceam zîlele noastre în pustiiul acel mare ! Vai mia, zisăi pustiiul și în inimă mă doare, Mă doare, că acolo numai am trăit în fericire, Am gustat hazul din lume, cu plac și cu mulțămire. Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce ... ai zare de viață, unde vei fi azvîrlită, Zi citind astă scrisoare, în lacrămi și plîns urzîtă : „Am o inimă în lume care știu că mă iubește Și acum, în depărtare, pentru mine să bocește.â€� Ars am fost de-a ta iubire, ah, cît te-am iubit ... pîn' la moarte, de-a nu avea supt soare Altă stea de proslăvire, alt luceafăr de-nchinare. Dar ce folos, vai de mine, că n-am nici o mîngîiere, Petrecerea mi-i în lacrămi, în suspinuri și durere, Aș vrea să mor, dar și moartea ce poate fi pentru ... te-am dorit de tare ! Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară, Ca doar oi uita de groază dorul care mă omoară. Dar în zădar, că durerea merge și vine cu mine, Gîndul meu nu să abate cîtu-i un chic de la tine. A nopților întuneric nu mă ...
Gheorghe Asachi - Stânca care fată
... Stânca care fată de Gheorghe Asachi Stânca odată, Îngreunată, Gemea și se văieta, Încât din giur s-aduna De mami și de moașe cete, Crezând că ea va să fete Un târg ca Iașii măcar. Vuiet, sunet în zădar, Căci stânca când au născut Un spân șoaric s-au văzut! Astă fabulă s-apleacă Cătr-acii ce vor să facă ...
Alecu Russo - Amintiri (Russo)
... Toată lumea l-a lăsat! Numai soră-sa Stăncuța, Numai soră-sa, drăguța, Nici l-a uitat, nici lăsat, Nouă ani că l-a cătat, Pernele că i-a mutat, Când la umbră, când la soare, Când la cap, când la picioare, Când la dalbe brățișoare. De ce vorbesc de ... De aș fi avut noroc să fiu și eu din cei învățați ce scriu în limbă frumoasă, de nu aș fi simțit în cutreieratul lumii că cea mai mare nevoie a omului este de a fi auzit când strigă, de a fi ascultat când cere ... limbă a mamei, în dulcea limbă a poveștilor, care au întipărit icoane drăgălașe și poetice în închipuirea copilăriei, aș fi putut spune că povestea din lună: e tonnella Danaidelor, tradițiune ovidică, augmentată de tradițiunea ebraică a rezbelului fratricid, Capitul al IV--lea din Opera prima a ... credință, în limbă și în obiceiuri: strigoii, stihiile urzitoare de rele, naiba, năbădaica și urletul câinilor noaptea îi umpleau de spaimă deopotrivă pe amândoi. Pare că ...
... l-a întrebat: - Care va să zică rămâi plugar ca mine; de ce nu mi-ai spus-o tu asta mai nainte? - Pentru că-mi ziceam, a răspuns Iorgovan, dacă îl întreb, știu că n-are să voiască; dac-o fac, știu că are să-i pară rău odată, iar dacă aștept până ce s-o mai gândi și el, mă tem că o să-mi treacă pofta. „Așa-i! – gândise Busuioc în el – tot mai bine plugar de frunte decât boier de rândâ€�. Însă ... ar fi voit Iorgovan să deie față; asta și-o pusese el de mult în gând. Prea își ieșise din fire pe atuncea; era bine că s-a dus. Nu-i vorba, de câte ori se gândea la dânsa, el își făcea mustrări că n-a sărutat-o nici măcar o dată. Nu era băiat rușinos de felul lui, și chiar în cele dintâi zile a voit s-o facă. - Tu știi că ... primăvara îi opreau mereu pe drumeți în cale ca să afle de la dânșii cum stau sămănăturile de pe șes, iar acum știau cu toții ...
Alexandru Macedonski - Răspuns la câțiva critici
... critici de Alexandru Macedonski (Fragment) Nu pot să zbor cu voi pe-o rază... Mi-e frică luna să nu cază, Să ne turtească împreună, Că-n Iadul cel de grozăvie Am merge în tovărășie, Ș-atuncea: Noapte bună! Dar dintr-a mea junie dusă În întristarea mea nespusă ... aduce-aminte C-am pus pe iune de trei silabe; De la pășune venind pe labe Un critic, însă, mă cam dezminte; Urmeze-și treaba, că-i fac hatârul... De-o vrea pășunea să-și prelungească, Nimenea n-are ca să-l oprească, Și cal de astăzi va fi catârul! Aici ... nu m-am urcat N-am pus enigme de dezlegat! În poezie nu am misteruri... Tot ce-am scris este raționat! Proză rimată, curată proză, Că-n cer aș face stranie poză! Calea de mijloc iar n-am ținut Dacă-n văzduhuri nu m-am pierdut, Ș-ar fi fost bine ... lesne găseam Puteam prea bine să iau un dram! Praful de aur, oricum, nu strică, În cantitate mare sau mică! Destul s-ajungă să poleiască, Că treci chiar marfă dobitocească; Găseam, în fine, un dram sau două Din aurora cu buzi de rouă, Și chiar acele comete antici Care se plimbă ...
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... de toate zilele. Să nu uităm mărturisirea lui Goethe că a scis romanul lui Werther numai ca să scape de sentimentalism — și că, după ce l-a scris, s-a vindecat în adevăr pentru totdeauna... De aceea, când observăm că, de obicei, humoristul nu e un om vesel, nu trebuie să ne înșelăm: tristețea lui poate să însemneze numai că, făcând pe alții să râdă, el își canalizează în acest mod și își cheltuiește pe această cale toată rezerva lui de bună dispoziție firească â ... numai să vrea — căci o atitudine intelectuală, că și una fizică, materială, poate fi luată sau imitată de oricine, după voie. Dar se știe că, în realitate, <știți bine că > lucrurile nu stau tocmai așa. Nu oricine poate fi spiritual și, mai cu seamă, nu oricine poate avea humor. Greșeala vine de acolo că marele filozof a dat cuvântului humor un înțeles prea restrâns, adică alt înțeles decât acela pe care suntem înclinați să i-l dăm ... putea caracteriza acum, după cele expuse mai sus, humorul românesc? S-a spus despre humorul anglo-saxon că e grav, despre cel german ...
George Coșbuc - Fata craiului din cetini
... dosnic și-i trist necontenit Și cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbește, Cât parcă ceva-l doare și nu știu ce-i lipsește; Că-i tot mereu pe gânduri și-i vecinic supărat. Dar pentru ce?... De-aceea, că bietul împărat Avea trei fii războinici, ca nimeni pe sub stele, Frumoși în zi de pace și tari în zile grele Și demni de-un ... rușinat N-așteaptă zorii zilei, nu-i trebuie mireasă: În cap de noapte pleacă pe neștiute-acasă. Și Tabără-i vorbește: Nimic? știut-am eu, Că nici tu nu ești vrednic să fii copilul meu! Atunci Trandafir plânge și din palută iese, La staule grăbit-a și dintre cai ... n urmă codrii și munți în urmă lasă Și-aleargă, cum aleargă dorința ce-l apasă, S-ajungă mai degrabă la Craiu-Încetinat S-arăte că la-nvingeri de mult el s-a dedat, Să capete pe fata crăiască de soție: Pe fată de-o câștigă, câștigă-o-mpărăție ... ci iar m-oi duce, căci nu doresc nimică, Decât să-nving, părinte, pe dalba Viorică, Bujor de primăvară, cu ochi de brebenei; S-arăt ...
Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II
... despovărat astfel" - îmi traducea prințul din englezește și eu trebuia să ascult cuminte și să nu-l corijez, când de multe ori, recitind textul, observam că nu reproduce fidel - "de truda de a-mi inventa noi și noi țesături de imagini, în cadrul cărora pretinzi că tot mă zărești în timpul dintre vederile noastre". Evident, nu puteam să transcriu, dar înțelesul multora mi-a rămas în memorie, ca și ... fi străduit să le ai, ți-ai fi bătut capul, rotunjindu-le și întregindu-le necontenit, și asta ar fi nespus de mulțumitor pentru mine, că te-am avut astfel, la picioarele mele, tot timpul depărtării unul de altul." într-altă scrisoare donna Alba îi imputa lui Tudor Buzescu că într-o societate, în mijlocul căreia se găseau amândoi, el se arătase prea rezervat față de dânsa. Rezerva și-o impuseseră, e drept, anticipat, dar ... el ar fi fost însurat. Pe tema însurătorii lui, corespondența ținea o bună bucată* pesemne, Tudor Buzescu alunecase cu primul răspuns departe de acest subiect, că ea îl întorcea singură, severă și încăpățânată. Mai târziu, văzând că ...
Calistrat Hogaș - Cucoana Marieta
... plină de lume??... Ne-am jucat de-a „adevărul și minciuna“ și când mi-o venit mie rândul, i-am spus că-i, urâtă și frumoasă; treaba ei, dac-o luat pe „urâtă“ drept adevăr, și pe „frumoasă“ drept minciună. — Doamne, Andrei ... din brațele lui, o mai sărută încă o dată pe ochi... — Da știi, zise ea desfăcându-se în sfârșit din brațele lui Andrei, știi că avem musafiri de la Iași? — Ce musafiri? — Pe cucoana Marieta B... — Cucoana Marieta B...? N-o cunosc. — Cum n-o cunoști ... pare o dată la noi. — Poate, dar nu-mi aduc aminte; prin urmare n-o cunosc. — S-a culcat mai devreme, că era obosită de drum de aceea n-ai văzut-o-n ia-sară. — Să doarmă dumneiei sănătoasă și să se scoale și mai sănătoasă ... așa ca tine; și cum te știu eu. tare mă tem să nu faci vreouna de-ale tale; caută și-ți vâră mințile-n cap, că cu coana Marieta o-mplinești numaidecât. — Eu? — Ia sama să nu fii mojic... — Da curte am voie să-i fac, mititica mea ...
Ion Luca Caragiale - Antologie...
... în colț la Savu, în odăiță, pe-nfundatele? (iscălit) Un creștin enoriaș. * Sărut mâna, cuconiță; prin această mică epistolă, venim să vă facem un denunț, că alaltăieri, când a îngropat-o pe răposata cucoana mare, dv. nu știți, c-ați plecat cu cupeaua de la cimitir, și ați lăsat ... a luat toate paralele, și la sârmanii cerșetori i-a înjurat și nu s-a-ndurat să le dea nici măcar un franc de parale. Să știți cine e domnul Ioniță și cum ține la onoarea dv. (iscălit) Mai mulți cari au asistat. * Domnule Jorj, desigur ... teamă, ca un laș, să nu-ți spulbere creierii protectorul tău, a cărui casă o dezonorezi cu infama complice. Dar ai aflat, poate, că în aceeași noapte s-a întâmplat nenorocirea junei orfane Matilda G., cu a cărei mătușe și tutoare se știe ce prietenie ... soția maiorului... Sunt o persoană leală; nu voi a-ți ascunde nimica; află dar că, tot astăzi, am înaintat parchetului alăturata scrisoare. Cred că
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... exiluluil Pâinea amară a exilului de Vasile Alecsandri 1881 Mircești, 1881 Amice Ghica, Gustat-ai vreodată pâinea amară a exilului? Sper că nu, dar în orice caz îmi place a constata că ai scăpat teafăr, ca și mine, de influența sa perturbatoare. Pâinea amară a exilului posedă strania proprietate de a crea în ... veselie și la restaurantele cele bune, și în bună companie, și, după revenirea noastră în patrie, ne-am gândit adesea la dânsa, mărturisind între noi că era destul de albă și nu tocmai amară. Unii dintre noi au mers până a o binecuvânta ca pe o anafură cu care ... ani ai domniei lui Cuza răsăriseră ca ciupercile niște patrioți de a treia mână care se porecliseră cu emfaz ăi dintâi. Ei susțineau că aclamaseră ăi dintâi cu entuziasm ziua de 5—24 ianuarie 1859, ei aclamaseră cu frenezie ăi dintâi cu convicțiune și admirațiune proclamațiunea convențiunii, după stilul ... să atragă ochii lumii, își pun pe cap pâinea amară a exilului ca o cunună de spini și strigă cât îi ține gura că ...