Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 4001 pentru .

Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu carâta de sticlă

... cel dat lui de sus. Trecu așa câțiva ani. Când, într-una din zile bătrânul spuse fiului său că o se ducă la Dumnezeu. - nu te sperii, dragul meu, că are vie un leu groaznic -mi sape groapa, și tu mă bagi într-însa și mă acoperi cu pământ. Apoi te sui în podul colibei mele și iei d-acolo frâul ce vei găsi și -l scuturi. Încă vorbind, pustnicul se culcă și adormi somnul cel de veci. Băiatul plânse cu foc, văzându-se singur. Apoi iată, nene, că leul ... zice: - Ce poruncești, stăpâne? - Ce poruncesc? răspunse băiatul, ia stai cu mine, aici, că mi-e urât singur. - Ba nu, stăpâne, d-ta mergi la lume, faci ce ți-oi zice eu, că va fi mult mai bine de d-ta. Se miră băiatul de spusele calului. Vezi că el nu ... bună de la împăratul, voinicul se duse la calul său și-i spuse tot ce auzise de la împăratul, și tot ceea ce hotărâse el facă. - ...

 

Victor Hugo - Zburătorul la zăbrea

... se culcară, Iar eu, rătăcitul, nu văd noaptea floare, Deci mă rog, fetică, ia-mă în cămară... Te rog mă ascultă, ca nu cumva noaptea vie rusalii mă ia cu sine, Sau mă răpească în pustietate Stafie urâtă ce o văd că vine! Văd că joacă morții cu lină săltare, Și luna senină holbat îi privește. Văd ... l omoare. O, tare mi-i frică nu cumva vro strigă mă ia cu dânsa în mormântul rece, Sau de vreun clopot de-aripi mă lege, Ca cu al lui vuiet mă și ucigă... Deci deschide-mi ușa, iar de nu, m-oi duce Ca răpesc cuibul vrunii rândunele... Deschide-mi, fetică, -ți dau floricele, S-auzi de la mine vorbișoare dulce; -mi vezi fețișoara câtu-i de frumoasă, Ș-aripile mele cât sunt de ușoare, Și -mi vezi gurița ce miros revarsă, Care covârșește ori pe care floare. Mi-i frig, căci sunt gingaș, umbra mă îngheață, Iar ție nu-ți ... pasă de rugile mele; Deci deschide-mi ușa, ca -ți dau mărgele, Și tu mă-ncălzește în a tale brațe... Ori ce ...

 

Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace

... lĂ©topisețele cĂ©le streine lucrurile numai ce-s mai însămnate, cum sintÅ­ războaiele, schimbările, scriu a țărîlor megiiașe, iară cĂ©le ce lucreadză în casa altuia de-amănuntul, adecă lucruri de casă, n-au scris. Și de locÅ­ lĂ©topiseță, de muldovanÅ­ scrisă, nu află. Iară tot vei afla pre rîndu toate. Și priimĂ©ște această dată această puțină trudă a noastră, care amÅ­ făcut, nu treacă cumva cu uitarea de unde este părăsit, cu această făgăduință că și letopiseț întrĂ©g aștepți de la noi de om avea dzile și nu va hi pus preavĂ©cinicul sfat puternicului Dumnedzău țărîi aceștiia țenchiÅ­ și soroc de sfîrșire ... au stătut între hanul și între Zamoyschii tractate, adecă legături de pace, dîndÅ­ și hanul zălog la lĂ©și și lĂ©șii la hanul, păn va închide tocmala. Zac. 12. Capetele de pace au fostÅ­ aceste: Ieremie-vodă fie domnÅ­ în țară, birnic împărății din an în an, după obiceai, iară hanului dea din an în an daruri și cîte... cîntare de miere și 7 sate fie de cîșlele hanului în Bugeag. Oștile leșești ...

 

Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos

... talpa cam greu peste țîță, zicînd iarăși mă-sii: — Spune-mi, mamă, am avut eu alți frați sau surori? Deocamdată mumă-sa nu voi -i spuie, dar el lăsă talpa și mai mult; atunci mumă-sa, nemaiputînd rabde, zise: — știi, fătul meu, că ai avut trei surori mai frumoase decît zînele rîurilor și ale pădurilor, dar le-au răpit cei trei zmei care lăcuiesc ... douăsprezece aripi și zbură cu dînsul pînă la Vîntul turbat apoi, coborîndu-se tot pe locul de unde plecase, zise: — Făt-Frumos, dacă vrei te slujesc cum se cade, mai tai șase sute de viței de la șase sute de vaci și -mi dai laptele -l beau. Făt-Frumos împlini și această poruncă a calului; iar peste trei zile veni împlătoșat și încoifat și sună frîul. Calul veni ... un corb, îi zise: — Corbule, corbulețule! du-te la zaana și-ți moaie o aripă în seu și una în apă și cu seul mă stropești pe mine, iar cu apa stropești pe Făt-Frumos, că ți-l dau împreună cu calul lui ...

 

Petre Ispirescu - Cele trei rodii aurite

... nu știi d-ta încotro se pot afla? - Nu știu, dragul mamii, nici n-am auzit până acum de așa minune, dară poate soru-mea știe, care șade puțin mai departe de aici; de ai curaj mai mergi, poți o întrebi pe dânsa. N-așteptă -i zică de două ori, și o tuli într-acolo repede și merse, și merse, cale lungă neumblată, până ce dete de o altă colibă ... știut atunci, dragul mamii, cum le găsească cineva fără primejdie, nu-mi pierdeam copilașul. Cum auzi flăcăul nostru, începu a se ruga -i spuie cum facă le ia, iară bătrâna îl povățui cum umble și cum se poarte, și daca va izbuti, l-a jurat pe tinerețele lui ca se întoarcă tot pe acolo, ca -i arate și ei acele rodii, după care s­a prăpădit fiul său. După ce i-a făgăduit că se va ... de lângă fântână, și îi zise -l aștepte acolo până se va întoarce de la tatăl său cu cară împărătești și cu călăreți, ca

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene

... trăgeau una în sus si cealaltă în jos, capetele se învârteau în osia gâtului, picioarele hârâjâiau tocurile pe mușamaoa tocită a vagonului. Viața deștepta încetul cu încetul. Când soarele apusese desăvârșit, întinzând pe cer fășii lungi și roșii, prietenii deșteptaseră întremați și cu poftă de vorbă Anecdotele, amintirile din liceau, ștrengăriile din facultate, dragostele și politica amestecau fără nici un șir, fără nici o ordine. De multe ori vorbeau doi și trei dodată. În sfârșit, spuseră tot ce puteau spuie, învălmășit, până ce ajunseră la patimile lor. Aci vedea bine că sunt buni prieteni și, lucru rar printre tineri, își povesteau slăbiciunile într-un chip omenesc și sincer. Concluziile a patru ... Ziua, când soarele inundă lumea cu un potop de lumină stau ceasuri întregi privind în vag, printre gene. Și micul curcubeu lipit de grăsimea genelor aprinde, și desfășuară, și precipită pe albastrul străveziu al cerului. În diminețile de iarnă, focul s-a stins de mult în sobă, este frig în odaie, obrajii ... vedea ce fericită stare este această lene. Într-adevăr, cu toții au închis ochii, foarte convinși că vor gusta o fericire ciudată. În capul fiecăruia

 

Ion Luca Caragiale - La Paști

... Lache strânge portocala... O strânge până o sparge. Suflă, o stinge și o pune în buzunar. 5 și jumătate dimineața... Lache umblă pe stradă fără știe exact unde vrea meargă, fără fi hotărât cum -nceapă petrecerea de Paști. Ciudat lucru însă! Și pe loc drept, gheata din dreapta supără tot așa de tare ca și la suiș ori coborâș ... și vâră piciorul în ea... Vârful merge... călcâiul nu vrea și scârțâie, și picioarele, cari au gustat odată libertatea și lumina, încep palpite și zvâcnească nebunește la ideea că o nouă eră de sclavie și de-ntuneric trebuie -nceapă: o adevărată revoltă, care n-ar putea fi năbușită decât cu praf de federvais; dar praful lipsește, și revolta triumfă. Lache zice: — Nu ... și amicul beau bere la Gambrinus, unde e lume destulă. Amândoi sunt cu piciorul respectiv liber și cu câte o gheata alături. Plătesc și vor plece. Se apleacă -și ia fiecare gheata. Caută în zadar: ghetele lipsesc amândouă. Un mare hohot de râs pornește dintr-un colț al berăriei. Toata lumea se uită ... n gură. 8 ore seara. Lache și amicul stau în trăsură picior peste picior, cel de dasupra numai în ciorap crem. Lache zice: — Hai ...

 

Ion Luca Caragiale - Politică și delicatețe

... Ai dat casa cu chirie ciocoiului? - Da. - Dă-i arvuna înapoi! - De ce? - Fiindcă nu face tocmai d-un negustor, de unul d-ai noștri, -ți dai casa la ciocoi. - Da nu sunt d-ai dv. de loc; mă iertați; eu sunt conservator. - O te căiești! În adevăr, numaidecât încep șicanele - la vamă, la accize, la drumul de fier etc. ... și nu numai atât: colectiviștii încep facă propagandă între ai lor, și în două-trei săptămâni, câte unu-unu, nici unul nu mai calcă în băcănia conservatorului. Negustorul, deși se știe ... încet: - Măiculiță, sunt de la conul Iancu; da nu care cumva -i spui că ți-am spus, că mi-a spus nu care cumva -ți spui. - Așa?... De la conul Iancu?... Atunci spune-i lui conul Iancu că pentru dumnealui le fac cu 100 de lei kilo. - Vai de ... sus până jos pe mușteriu: - Nu face pentru d-ta, zice... astea nu sunt de cosac. - Da ce-ți pasă d-tale, dacă vreau eu cumpăr?... Câte parale? - Vezi că marfă de-asta nu pot da cu paralâcul... Vrei ...

 

Mihail Cuciuran - O zi și o noapte de primăvară pe ruinele Cetății Neamțu

... • • • • • • • • • • • • • • • • • Soarile după dialuri abia mai purpurează, Roșața-i întinde pe ceriuri însărînd, Și luna ivești, și rîul scîntează A ei razi albie în undă-i oglindînd. Acum toată mișcarea în cuibu-i tîrăști, trage în lacașu-i, spre a se odihni, Numai păstoriul turma spre cîmpuri o pornești, Ș-în rădiu privighitoare începi a concerti ... gîndit a călca, Din înpotrivă încă, a voastră bărbăție, Am venit p-aste locuri vroind a o cînta. Vroind plîng aice mărind a voastre fapte, Ș-îmi închin astor zidiri care răsîpesc, Și care di o aleasă cetate-s lăudate, Și cîte faci vremea în voi le privesc. A zidiului darmari inima me îmi curmă, Dar ce -i fac vai mie că nu-i pot agiuta ; Că nu-l pot prin jălire aduce l-a lui urmă, Că el numai ... a stelilor lumină face nevăzută în ochii tuturor, Zefirii pi-o minută durerea îmi alină ; Vulturul ...

 

Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat

... nu se poată mărita până nu va găsi cineva care le ghicească legătura ursitei lor și facă pe vreuna din ele ca iubească pe cineva. Ursitele lor le dăruise cu patima jocului. Erau nebune după joc și pe fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de ... în plata Domnului; căci nimeni nu mai voia -și piarză sufletul pentru un cap de muiere. Însuși împăratul fu coprins de spaimă, cum de piară așa junii ce voiau -i pândească fetele, și nu mai cuteza îndemne pe nimeni. Împăratul era nevoit cumpere mereu pe fiecare zi câte douăsprezece perechi de conduri, și intrase la grije că o -i îmbătrânească fetele în vatră și o împletească cosița albă, fără puie pirostriile în cap. Argatul de la grădinărie își împlinea slujba cum știa el în legea lui. Și domnițele erau mulțumite de mănuchele de flori ... îi zicea inima se arate la împăratul cu cererea de a pândi și el, dară lăsăm că-și cunoștea lungul nasului, lăsăm că nu1 uitase pățeniile atâtor flăcăi ce pieriseră, lui îi era

 

Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!

... pe tot ceasul ne-o spune; căci, când n-are dumneaei chef de bătaie, atunci pe toate slugile, pe toți oamenii din casă îi trimite -i bată Dumnezeu. Ia vedeți cum se fac trebile în casa dumneaei. luăm, spre exemplu, vremea când se întoarce frățica de la curte; pentru că, le spuie cineva toate, unde mai are vreme? Cu toate acestea n-ar fi rău mai adauge câte ceva cum își mână trebile când se gătește meargă la nuntă, la bal sau și la biserică — pentru că dumneaei merge și la biserică, mai vârtos când are arate lumii că nu cutează nici o marțafoaică -i meargă înainte la mir. Odată s-a întâmplat una ca aceasta și s-a făcut lucrul dracului în toată mahalaua ... stea cu gârbaciul în mână, tot dea când în unul, când în altul, unde va porunci coconița: patt, plici, chiutt, puf! — În cine mai dau, coconiță? dau și în frățica? — Dar

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>