Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PREA��N��L��AT
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 699 pentru PREA��N��L��AT.
Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France
... știe ce ducea, de unde venea și încotro mergea. Îl venerează, îl admiră și-i respectă opera. Bunul Flaubert, cel mai harnic muncitor literar (pierdea prea multă vreme ca să se informeze, fiindcă n-avea critică, nici metodă), om excelent, absurd și plin de geniu ce pauvre grand ecrivain! Dezaprobările le-am raportat pe scurt; inventarul laudelor l-am făcut complet. Bilanțul poate să-l încheie cititorul. Situația pe care o face France lui Flaubert, între scriitorii țării sale, îmi pare destul de clară; acea a lui France ... nopți întregi cu un adjectiv? Trebuie să spun îndată că France găsește aici pe Laujol cam exagerat: dac-am zice ca dânsul, frumusețea, geniul, gândirea n-ar mai fi nimic. Dar, în fond, se învoiește călduros cu acest critic, care ataca atât de vioi și de serios romantismul descreierat. Ideile lui ... în toate... Foarte distrat și pasionat de ură antiromantică trebuie să fi fost France, ca să uite cu totul că, mult după moartea lui Flaubert, l-a văzut pe burghez triumfând superb în gândirea și în arta lui Georges Ohnet. Hotărât, exasperarea este un păcat care se ține neîndurat ...
Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)
... însă înre-o bună dimineață, părându-i-se moșia cam strâmtă, el mai înghiți o moșie răzășească de-alăturea, alungând pe toți răzeșii cu traista-n băț, iar pe cel mai colțos dintre dânșii îl liniști, spânzurându-l de un copac. De-atunci, de câte ori bătea cel mai mic vânt, hornurile casei sale șuierau așa de groaznic, încât păreau că se aud ... sale, și bietul hatman, la vârsta de 48 de ani, ajunse, fără să știe cum, a fi un lucru de prisos în casă. N-ar fi fost nimica dacă nenorocirile lui Baltag s-ar fi mărginit aice, însă un an după căsătoria sa un mic hătmănel intră cu pompă ... la fund. Ce-mi mai rămâne de făcut? se întrebă hatmanul pe sine. Dacă m-aș ucide!... Aceasta era o idee ca toate ideile. Iată-l, deci, că ia un cuțit de vânat dintr-un dulap; îl ascute pe ciubotă și-l îndreaptă spre gâtlej. — Nu merge, zise hatmanul, oprindu-se în drum. Se vede că nu taie destul de bine. Apoi, mai ascuțindu-i tăiușul ... ...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... aripe să le pui. Aripe, ca să știe ce e deșertăciunea: Să treacă ale lumii curs mizer și meschin, Ca pasul vieții-mi toate să-l ducă-nțelepciunea, Ca sigur să calc calea vieții cea de spini, Ca tot ce eu voi face să fie fapte bune, Să n-ascult decât glasu-adevărului senin; Și sarcina vieții-mi să fie cât de grea, Voi ști s-urmez, părinte, cu râvnă calea ta. Retras în ... mint. Aripa unui înger el simte că-l mângâie Și neteda lui frunte o-atinge tremurând  Și gâtul ăstui înger ar vrea ca să-l cuprinză, Cu el să zboare-n țara steloasă și întinsă. ,,Spun mite  zice singur  că orice om în lume Pe-a cerului nemargini el are-o blândă ... cerul îl răscoală cu mintea turburată Pân- ce trăsniți se prăvăl în caosul străbun; De-aceea-în om ce naște, din îngeri orișicare O dată-n vecinicia-i coboară spre cercare. Când sună-n viața lumii a miezenopții oră, Atunci prin ceruri îmblă zâmbind amorul orb, De îngeri suflete-albe văzându-l
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului
... caute de lucru, dar se tot gândea: "Nu e, zice ea; cum nu e? dacă n-ar fi, n-ar fi lumea cum e. Eu n-am arat, n-am săpat, n-am prășit, n-am plivit ca ceilalți? Ba da, și ogorul meu a ieșit sterp; piatra pe mine m-a bătut; și, rămas numai ... întreba: — Ce mi te-nchini, mă omule? Ce te uiți în sân? Ce-ai adus copiilor? — Muiere, zise el, să arzi cuptorul, să-l arzi pân' s-o face roșu, că am să coc patru pite ș-un purcel. Apoi, mai încet: Acu n-ai să scapi, dimon împelițat! Duduia focul în cuptor. Omul se închina mereu, iar copiii săreau veseli împrejurul mesei, înghițeau cu poftă și ziceau pe ... văzu că cuptorul e roșu ca focul, ceru o lopată și goni pe toți de lângă dânsul. Puse punga pe lopată, o vârî binișor până-n fundul cuptorului și o răsturnă, trăgând lopata înapoi. Luă capacul de pământ și-l potrivi în gura cuptorului și se dete la o parte, așteptând sa vadă ce are sa se întâmple. Nu trecu mult, și-odată s-auzi
Ion Luca Caragiale - Națiunea română
... o să mai dureze o lună, două, cel mult trei, și că, nemaiavând cu ce să hrănim curiozitatea publicului, o să rămânem și noi cu prea puțină hrană. Când n-o mai fi război, când s-or termina tratativele de pace - căci nu prevedeam că fără un congres european harta Peninsulei Balcanice nu se putea ... număr de gazetă și tocmai seara să dau știrea? Peste putință! Vestea aceasta de bucurie o s-o aibă și alții; se răspândește de dimineață-n oraș, iar noi venim cu ea după-nfierbințeală. O idee. Alerg în tipografie și strig: - Să nu se strice zațul numărului de-aseară! Norocul meu ... toată; încep să se arboreze drapelele tricolore... Un entuziasm furtunos... Dame, bătându-mă pe umeri, îmi zice radios: - Notre fortune est faite, mon bon! Dar n-apucă să termine, și auzim un zgomot infernal afară. Publicul dă năvală în înfundătură; huiduiește, lovește, sparge geamuri. - Fugiți! ne strigă un băiețel de la ... intrând prin dos. Fugiți! vă omoară! L-am văzut pe Dame galben ca un mort; nu știu cum m-o fi văzut el pe mine. N ...
Ion Luca Caragiale - Două note
... nici un ban, a venit de dimineaÈ›ă la redacÈ›ie foarte amărât: avea acu, numaidecît, „nevoie de o sumă însemnată; dacă n-o găsea, se-mpuÈ™caâ€�. N-a voit să ne spună de ce anume acea sumă È™i de ce atîta grabă, a refuzat să meargă să ... persoana gîndurilor lui, care avea o patimă nespusă pentru flirt sub mască È™i domino - lucru ce, prin trivialitatea lui, lovea pe poet È™i-n amor È™i-n mîndrie. Norocul în ziua aceea n-a voit să fie întreg pentru bietul nostru prietin: pe uzurar i-l scosese în cale bine dispus; pe femeie o trimisese la bal pentru altcineva. Nu e vorba, după bal, galantul contraiat „și-a ... modificarea lor după observaÈ›iile È™i cererea cîtorva persoane din cercul acela, a căror sensibilitate extremă se simÈ›ea jignită de expresiile prea viguroase, prea crude ale poetului. El — se È™tie bine aceasta — a făcut concesiune delicateÈ›ii acelora È™i-a îngăduit ... ...
Ion Luca Caragiale - Repausul duminical
... om prea puțin vesel. - Monșer - îmi zice - nevastă-mea s-a dus la țară cu copiii, la neamurile ei, tocmai în Muscel... Eu n-am vrut să merg... mai întâi, mi-a fost lene să mă scol așa de dimineață; și pe urmă, drept să-ți spun ... mulți ani, Costică! cu noroc, sănătate și veselie!... Și cinstit socru, dragă Costică! Pe urmă, din parte-mi, îi cer scuze că am uitat să-l felicit, fiindcă, necâzând sub prescripțiile legii repausului dominical, nu țin niciodată socoteala sfinților. Costică se-ntoarce-n loc și deodată, vesel ca totdeuna, strigă: - Băiete! aperitive, lista și răcitori în lege! să vie! Știu c-am petrecut!... Ce chef!... și, dacă trebuie ... și nu vrea să se scoale, cu toate insistențele sergentului. - Ce e? întreb pe sergent. - E repausul duminical, domnule: nu mai poate umbla; trebuie să-l ridic de-aici, să nu-l calce vreo trăsură... Haide, sus! Și dă să-l ridice; cetățeanul se lasă greu din balamale, scapă din brațele omului ordinii și se așează iar la loc. Îl privesc de aproape... Îl cunosc... Este ... știi ce bine ți-ar face! - Moft!... am băut jvarț la Comșa... ciorbă de burtă! ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... că însetați de sânge în Ungaria au intrat. Și că foc și pustiire pe-a lor urmă au lăsat; Iar noi care bărbătește n-am lipsit a ne lupta, De abia numai prin fugă viața ne-am putut scăpa, Și cununile de lauri ce-n războaie-am adunat Moldovanul cel obraznic în picioare le-au călcat; Oare-această înfruntare și batjocoră și reu, N-a să aibă răsplătire de la dreptul Dumnezeu? N-a să mai sosească vremea să ne răzbunăm și noi, S-arătăm că-n unguri curge viteaz sânge de eroi? Vremea este îndămână, prilejul favoritor. Oastea lor este departe, și cu ea-i și domnul lor; Mergiți dar, și ... Cine sunt ungurii noștri și Hroiot să le-arătăm.“ Se fălea deșertul ungur cu-acel vis amăgitor, Că o țară neapărată va pustii prea ușor, Ș-în a sa zădărnicie i se părea că vedea Lacrimile cum se varsă, sângele cum șiroia! Dar dreptatea Provedinții n-au putut îngădui Gândul său cel sângeratic să se poată săvârși; Și Dumnezeu milostivul p-al său popol credincios Nu- ...
... Of-of-of! Faptele noastre cele viclene. Păcate, păcate! Sufletul meu cel ticălos, fără saț, pântecele meu cel iubitor de mâncări și băuturi! L-am mâniat pe Domnul și n-o să-mi fie mie mântuire nici pe astă, nici pe ceea lume. M-am înglodat în păcate, ca viermele în pământ. — Așa, da ... lăcătușul Gubarev, care s-a spânzurat (în) săptămâna cea albă? Apoi ia, eu și sunt Gubarev... — Mai spune o minciună! Păzitorul nu-l crede, însă simte în tot trupul o frică atât de grea și friguroasă, încât se mișcă iute din loc și începu să pipăiască iute portița ... se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ține de mână... Vreo trei minute trec în tăcere. — Unul îi bolnav de înferbințeală, celălalt doarme, dar al treilea îl petrece pe drumeț, bombănește ... Dumnezeu c-ai rămas viu. Trecătorul șuieră și el, o dă de fugă de la poartă și s-aude cum sare șanțul. Presimțind ceva nu prea ...
... Of-of-of! Faptele noastre cele viclene. Păcate, păcate! Sufletul meu cel ticălos, fără saț, pântecele meu cel iubitor de mâncări și băuturi! L-am mâniat pe Domnul și n-o să-mi fie mie mântuire nici pe astă, nici pe ceea lume. M-am înglodat în păcate, ca viermele în pământ. — Așa, da ... lăcătușul Gubarev, care s-a spânzurat (în) săptămâna cea albă? Apoi ia, eu și sunt Gubarev... — Mai spune o minciună! Păzitorul nu-l crede, însă simte în tot trupul o frică atât de grea și friguroasă, încât se mișcă iute din loc și începu să pipăiască iute portița ... se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ține de mână... Vreo trei minute trec în tăcere. — Unul îi bolnav de înferbințeală, celălalt doarme, dar al treilea îl petrece pe drumeț, bombănește ... Dumnezeu c-ai rămas viu. Trecătorul șuieră și el, o dă de fugă de la poartă și s-aude cum sare șanțul. Presimțind ceva nu prea ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... Perierg SATIR: Orice-a vrea Pan să-mi facă, măcar să mă omoare, Cu oamenii prin târguri nu-i chip de viețuire! Năravurile-n lume prea mult s-au felurit. Apoi și cu-a lor haine nu pot să mă-nvoiesc; Frumoși vrând să s-arăte, cu aur se ... o carte în douăzeci de ani Prin care dovedește că din vechime încă Se dau pe ghiață iarna cu hacuri la ciubote; Apoi legând-o-n aur, în toc de marochin A dedicat-o falnic nerodului Damet; Ce petrecând-o-ndată din scoarță pân-în scoarță Nimic n-a văzut altă decât a ei gravure, Plătind pre autorul c-un: Foarte mulțumesc! De toată osteneala și truda ce-a ... am slujit Când cu de-amăruntul lui Pan îi voi descrie, Un an întreg l-oi face să aibă de ce râde. Umblând din casă-n casă în traiul meu la voi, Eu mai pe toată luna stăpânul îmi schimbam, Și mai vârtos la asta două-nsușiri a mele ... toată starea. La bătrânețe tocmai A vrut ca să mă facă cu-a lui avere nobil. Zădărnicia slavei să-mi lase-