Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 4001 pentru .

Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!

... pe tot ceasul ne-o spune; căci, când n-are dumneaei chef de bătaie, atunci pe toate slugile, pe toți oamenii din casă îi trimite -i bată Dumnezeu. Ia vedeți cum se fac trebile în casa dumneaei. luăm, spre exemplu, vremea când se întoarce frățica de la curte; pentru că, le spuie cineva toate, unde mai are vreme? Cu toate acestea n-ar fi rău mai adauge câte ceva cum își mână trebile când se gătește meargă la nuntă, la bal sau și la biserică — pentru că dumneaei merge și la biserică, mai vârtos când are arate lumii că nu cutează nici o marțafoaică -i meargă înainte la mir. Odată s-a întâmplat una ca aceasta și s-a făcut lucrul dracului în toată mahalaua ... stea cu gârbaciul în mână, tot dea când în unul, când în altul, unde va porunci coconița: patt, plici, chiutt, puf! — În cine mai dau, coconiță? dau și în frățica? — Dar

 

Ion Luca Caragiale - D-l Goe

... se. Și după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua de alamă și scoate iar capul. Dar n-apucă răspunză ceva urâtul, și mititelul își retrage îngrozit capul gol înăuntru și-ncepe zbiere. - Mamițoo! mam' maree! tantii! - Ce e? Ce e? sar cocoanele. - oprească! zbiară și mai tare Goe, bătând din picioare. Mi-a zburat pălăria! opreascăăă!!! Tot într-un timp, iacătă conductorul intră vază cine s-a suit de la stația din urmă. - Biletele, domnilor! Cocoanele arată biletele dumnealor, explicând d-lui conductor de ce nu ... alt sens, rezultă că Goe își pierde un moment centrul de gravitate și se reazimă în nas de clanța ușii de la cupeu. Goe începe urle... în sfârșit, n-au ce facă. Trebuie se hotărască a plăti biletul, pe care are -l taie conductorul din carnetul lui. Păcat însă de pălărie!... Ce-o facă d. Goe la București cu capul gol? și toate prăvăliile închise!... s-ar întreba oricine, care nu știe câtă grije are mam' mare și ... ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele

... de încărcați ce sunt. — Poi da, leică Iano. Da' gândacii d-tale merg bine? Ai mei mănâncă de sting pământul. — N-au cum fie mai bine. Sprâncenații mai ales, bată-i sănătatea, sunt ca pe deșt și parcă-s încondeiați, zici că le-a tras cineva sprâncenele, tocmai ei, care se deoache și de-un copil. — știi că de Sfântă Mărie o tai curcioaica a mai grasă și întindem o masă strașnică în fundul grădinii, că prea ne-au mers după plac cu toatele! Și Răducanu meu e un zmeu de flăcău, că ... mâncare, fofolocii de rață fug de la cloșcă și-i dau târcoale căscând ciocurile lacom. — Și ce socotești d-ta, leliță, c-aici adică nu fie nici o potriveală? Ce, dumitale ți-ar părea rău ca facem din două curți una, din două mese una mai mare, și lighioile noastre, toate la un cârd, aibă și stăpână ca le răsfețe, și stăpân le poruncească, iar d-ta ai și fată, și băiat, iar eu

 

Nicolae Filimon - Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala

... maeștrii ei, lojile, venditele, prozeliții și chiar cinismul ei [2]. Deosebirea este numai că doctrinele acestei societăți tind foarte mult la degradare și materialism. Ca ajungă cineva la gradul de perfect slujnicar, cată, mai întîi de toate, facă amor cu slujnicele, suspine neîncetat pentru dînsele și sufere de multe ori asprimea gerului, ploaia și alte calamități, ca poată conversa o jumătate de oră cu prea iubita sa slujnică în budoarul ei cel parfumat cu estract de ceapă sau usturoi. Slujnicarii se recrutează ... cît vei putea de dînsul sau te rogi lui Dumnezeu ca -ți dea răbdarea lui Iov din Biblie, căci altfel nu vei putea suferi scălămbăturile și declamările lui, fără te apuce nevrele de rîs. Nu apucă -ți zică bună ziua și te înăbușaște cu citațiuni din Milton, lord Byron, Victor Hugo și alți mai mulți poeți păgîni și creștini; iar dupe ... în toate direcțiunile, căci guvernul dupe timpul acela, nemulțumindu-se pe întreruperea comunicației provenită din furia elementelor, declarase orașul București în stare de asediu, ca asigureze viața unuia din membrii căimăcămiii de trei, pe care umbla

 

Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în balon

... vrea; am otărât mai văd și alte lumi, nu tot asta de la noi, și m-oi ascensiunearisi chiar de-a fi -ți cad pe cap din naltul cerului. NĂUCESCU: Ferească Pronia! (În parte.) -mi cadă coșcogea bute pe scăfârlie... m-am topit! CHIRIȚA (exaltat): Dar! o mă înalț pe unde nu s-au înălțat nici zmeii, ca meargă vestea Chiriței peste nouă mări și nouă țări; o mă sui în lună și în stele, ca văd de-oi găsi și pe acolo bazaconiile ce le-am văzut pe pământ. (Arie din “Chirița la Parisâ€�) CHIRIȚA Am văzut amoruri multe ... amoraș! Îi cunosc și eu drăciile și renghiurile etcetera și cele multe! Dar ce are a face cu balonul? MOGHIOR: Ascultă-mă: Neputând am parte de d-ta pe pământ, mi-am pus în gând te răpesc în văzduh, ca fii a mea! CHIRIȚA: Eu? pe mine... în văzduh?... ba -ți cați de treabă, că-ți găsești pârțagul cu Chirița. MOGHIOR: Pârțag, nepârțag... nu-mi pasă! Vreau ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Prolog

... și doară nu luĂ²m sama că mai mare partea întru aceasta este a scriptoriului. Luând firul istorii neamului nostru romănesc, de când au așezat în Dacia, câți și mai câți bărbați, cu tot feliul de vărtuți strălucitori, am cunoaște doară acum, deacă ar fi aflat între români, din vreme în vreme, bărbați care fie scris viața lor și cu măestru condeiu împodobindu-le fapte și înălțându-i după vrednicie, îi fie trimis strănepoților viitori. La lipsa unĂ²r ca acești autori, acum pre toate acele persoane luminate din căruntele veacuri, ceața uităciunii i-au ... mâhnirea mea, cumcă țiganii noștri și la Eghipet tot aceiaș sunt ca și pe la noi, adecă defăimați și de toți urgisiți, ce nu vor păzească nice o rânduială sau îmbunătățeze cu năravuri mai polite sau -și lumineze mintea cu învățături alese. Fiind eu în Eghipet mai la toate bătăliile de față, s-au întâmplat pe mine o nenorocire, că trecând ... poveste, pe care, după limba învățată, am numit poemation (adică mică alcătuire poeticească), întru care am mestecat întru adins lucruri de șagă, ca mai lesne

 

Constantin Negruzzi - Cârlanii, vodevil într-un act

... legat la gard! DOMNICA: Nătărăi, fa, și nătângi, nătângi! VOCHIȚA: Cei mai gingași se arată Pană nu-s căsătoriți, Dar cum s-o-nsurat, îndată și fac nesuferiți. Dragostea lor acea vie Nicidecum n-o mai simțim, Ei hârbareți vor fie, Noi credință păzim. DOMNICA: Zău, bine zici, cumătră. VOCHIȚA: Da ce facem noi, spune? DOMNICA: Ei au pus rămășag cinci cârlani că ori tu, ori eu, ne-om pleca la vorbele cuconașului. Or se facă că se duc la târg, ca ne poată pândi mai lesne. știi ce? Noi ne arătam scârbite că se duc. ș-apoi, ca -i năcăjim, ne facem c-ascultăm pe cuconașul, îi -i vezi cum or crape de ciudă, VOCHIȚA: Bine. A! dumnealor vor se joace cu noi? Săracii ! N-au văzut încă pe dracu! DOMNICA: Iacătă-i vin. intrăm în casă, și nu uita ca tu-i -ncepi. (Intră.) Scena 7 Terinte, Miron TERINTE: Așa! tocmai așa. Nici visează ele de asta. MIRON: E! ce zici? Ai văzut cum am pus lucru ... nu va

 

Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan

... îmi aduc aminte, am jucat hora mult cu el, ș-așa s-a uitat el la mine, că toată noaptea n-am putut dorm. A doua zi m-am dus la biserică mă rog la Dumnezeu, ca -mi deie nopți mai bune, și iată că pe pragul bisericii întâlnii tot pe Ștefan, care îmi zise: — Mario, roagă-te și pentru mine ... dânsul, mi s-a părut că lumea-i a mea. După aceea trei zile de-a rândul am voit destăinuiesc tatei dragostea mea, dar, de câte ori deschideam gura -i vorbesc, îmi amorțea glasul în gât. A treia zi, când mi s-a părut a fi mai vesel ... acum pe mâna unui venetic fără loc, nici foc! Dar tu ți-ai ieșit din minte, copila mea! Mai degrabă ți-aș frânge gâtul, decât fii femeia lui Ștefan. El voiește se îmbogățescă prin tine; el iubește girezile și banii mei, iar nu pe tine, nesocotită ce ești! Ce ai ajunge tu cu el? ...

 

Ion Creangă - Moș Nichifor Coțcariul

... alta. Mai ales într-un rând îi plăcea lui moș Nichifor două iepușoare, care mergeau de minune la drum. Dar la crâșmă, mort-copt, trebuiau stea, căci le cumpărase de la un popă, nefiind pe vremea aceea pojărnicii, de unde cumpere altele, care țină fuga tot întruna! Spunea tata că i-au spus și lui bătrânii, care auziseră din gura lui moș Nichifor, că pe vremea aceea era ... pentru hatârul călugărilor și al călug ărițelor, tot ce le trebuia. Mai făcea el, nu-i vorbă, și alte negustorii... În sfârșit, nu știu cum vă spun, era mai mult decât duhovnicul, că fără de dânsul nu puteau mănăstirile. — Muni dimineață, moș Nichifor! — Bună -ți fie inima... jupâne Strul. Da' cu ce treabă ai venit pe la noi? — Ia, noră-mea vrea meargă la Piatra. Cât -ți dau ca mi-o duci? — D-apoi a fi având chilotă multă, cum e treaba d-voastră, jupâne, zise moș Nichifor, scărpinându-se în ... cap; numai nu-i vorbă, că poate aibă, căci și căruța mea e largă; poate

 

Mihail Kogălniceanu - Iluzii pierdute. Un întâi amor

... îi cap? Nu s-au sculat împotriva mea locuitorii din Păscărie cu pretenție că i-am atacat în cinstea lor și cereau cu topuzul ca fiu spânzurat ca Petrariul, pe șesul Frumoasei? Atâta ar mai trebui bieților literați, împodobeze cu aeronautica lor, sau mai moldovenește cu plutirea lor în aer, serbarea vreunui iarmaroc și slujească de pildă pacinicilor locuitori. Cum îți spuneam, societatea noastră se afla într-o uliță fără nume. Ea se alcătuia de cinci tinere dame și ... ce face sfânta, curata, îmbunătățita prudă? Scrie amorezatului ei, sau amorezaților ei, pentru că de multe ori se întâmplă că pruda are mai mulți amorezați, vie beie ceai cu dânsa și ...; și până când amorezatul sau amorezații vin, citește: Les amours du chevalier de Faublas și Les liaisons dangereuses . Societatea noastră avea încă un mare avantaj ... ce însemnează acest talent de curând introdus. Arta salonului însemnează în Iași pretenția ca fieștecare persoană ce intră într-o casă unde stăpâna ține salon -și depuie la ușă vrednicia, caracterul și opiniile și se hotărască a nu fi decât papagalul damei de gazdă. Acela care ar îndrăzni ...

 

Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei

... batjocura tutulor băieților din sat. - Lasă, dragul meu, nu mai plânge, că ei nu știu ce fac, se făcea că mai zise zâna. Tu ai te tămăduiești și o ajungi împărat. - Nu-mi trebuie mie împărăție. Eu aș fi bun bucuros, numai pot umbla. Dară asta n-o se poată, căci, uite, parcă n-am vine în picioare. - Ba o se poată, se făcea că adaose zâna cu vorbă apăsată. Tu ai avut vine; dară ți le-a luat Zmeoaica pământului de când ... cutia în care le-am așezat eu după sobă? - Mai șade, răspunse zmeoaica cea mică, azi le-am văzut, nu mai departe. - Iaca, voi o vă duceți la casele voastre, zise bătrâna cea zbârcită; știți, vă temeți de Țugulea ăsta, afurisitul; căci și mie mi-e frică de dânsul, măcar că i­am luat vinele. Tot de la dânsele mai ... din gură. Se sculară ei și plecară după vânat, apoi se întoarseră acasă. Țugulea acum se culca afară în toate nopțile, și tot plănuia cum facă -și ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaică, fără

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>