Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 3101 - 3110 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Mihai Eminescu - Venin și farmec...
Mihai Eminescu - Venin şi farmec... Venin și farmec... de Mihai Eminescu Venin și farmec port în suflet, Cu al tău zâmbet trist mă pierzi, Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ți Și-nveninat de ochii verzi. Și nu-nțelegi că-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus  Cât de frumoasă ești pot spune, Cât te iubesc nu e de
Mihai Eminescu - Viața (Eminescu)
Mihai Eminescu - Viaţa (Eminescu) Viața de Mihai Eminescu Când aud vreodată un rotund egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii, Mă întreb: ,,Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie?." Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un tort de in; Vânătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează... ș-abia pâne ...
Mihai Eminescu - Zadarnic șterge vremea...
Mihai Eminescu - Zadarnic şterge vremea... Zadarnic șterge vremea... de Mihai Eminescu Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme! În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece, Uitarea mână-n noapte a visurilor turme Și toate trec ca vântul  dar chipul tău nu trece. În veci noaptea și ziua șoptesc în gând un nume, În veci la pieptul bolnav eu brațele îmi strâng, Te caut pretutindeni și nu te aflu-n lume, Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng. Astfel în veci în minte-mi încremeniși frumoasă Și văd în veci aievea divinul tău profil. O, cum nu pot în brațe să te omor plângând, Tu, blond al vieții mele ș-al dragostei copil! Zadarnic cat repaos pe perina cea moale, Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus Și noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se îneacă Și mintea mea în noaptea de veci va fi apus. Pe cât mai am în pieptu-mi un pic măcar de sânge, În inimă cât fibra din urmă va trăi, Avare, ele-n sine icoana ta vor strânge, Cu dânsa împreună și ele vor muri! O, rai al tinereți- ...
Mihail Kogălniceanu - Nou chip de a face curte
Mihail Kogălniceanu - Nou chip de a face curte Nou chip de a face curte de Mihail Kogălniceanu O siecle! Ă©tait-ce donc la l'oeuvre Que ton bras s'Ă©tait imposĂ©?... Ta hache entame et secoue Le monument des vieilles moeurs EDOUARD TURQUETY Nou? Da ce-i astăzi nou sub soare? Nu sunt toate trecute? Nu sunt toate vechi? Nu-i cinstea veche, încât n-o mai găsești pe pământ? Nu-i patriotismul vechi, încât de-abia îi mai afli numele în gura procleților? Nu sunt, în sfârșit, vechi, paragine de vechi, toate virtuțile și toate vițiurile, pân' și moda? Ș-apoi mai ai încă pretenție să ne arăți ceva nou, și încă ce? Un nou chip de a face curte! Asta este, zău, o mare obrăznicie din partea-ți, când știi că, în veacul ist de aur, noi am învechit toate chipurile de a face și de a răsface curte. Ei bine! cu toate aceste, chipul meu este nou, pentru că este nevinovat; și că, pentru oamenii civilizați ca dumneavoastră, numai nevinovăția a mai rămas încă un lucru nou, nevăzut, neauzit. Câteodată ți se ...
Mihail Lermontov - Hăulitul închisului
Mihail Lermontov - Hăulitul închisului Hăulitul închisului de Mihail Lermontov Traducere de Constantin Stamati Oh! deschideți-mi prinsoarea, Ca să văd seninul soare, Ș-al soției boi frumos, Și calul meu cel comos. Atunci pe amata soață Am s-o strâng la piept în brațe, Ș-apoi să m-arunc pe cal, Și să zbor pe văi și deal. Dar vai! ușa la-nchisoare Îi cu zăvor gros și tare, Și nevasta lăcrimează, Nesperând să mă mai vază. Ș-al meu slobod cal nechează, Zburdă pe câmp, se-ncordează, Iar eu plâng neâncetat, Căci de viu sunt
Mihail Lermontov - Torentele și oamenii
Mihail Lermontov - Torentele şi oamenii Torentele și oamenii de Mihail Lermontov Traducere de Alecu Donici Cu vuiet și zgomot torentele trec, Și unul pe altul ca-n luptă se-ntrec; Le place mișcarea ș-a undei lățime, Le place răceala, ce dă prospețime; Și oamenii astfel în șir necurmat, Pe calea vieții se scurg ne-ncetat; Și cred că au inimi, dar a lor căldură, Ca torentul rece-i egoism și
Mihail Săulescu - Întuneric Întuneric de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Cât de 'ntuneric este în serile de toamnă Și străzile sunt triste, tăcute și pustii, Iar fiecare clipă în suflet își înseamnă Cărarea unei grele și vagi melancolii... Un vis țesut în vară se stinge 'n toamna tristă Și inima-i bolnavă și sufletul e gol... Departe, zdrențuită, se flutură-o batistă, Cum trece singuratec, neliniștit, un stol... Și ție ți se pare că pleacă dela tine Aceste călătoare spre alte zări mereu, Spre alte țări, cu soare, spre vară, spre mai bine, - Și toamna asta tristă te-apasă tot mai greu... Și ție ți se pare că duc cu ele vară, Că duc cu ele visul, că duc cu ele tot, Aceste călătoare tăcute ce se luară Cu dorul lor de ducă, și-a se opri nu pot... Și ție ți se pare că n'o să mai revie Nici stolul care trece, nici vara ce-a trecut, Nici visul care nu e — și 'n camera pustie Rămâi cu gându-aiurea, rămâi mereu tăcut... De te deșteaptă-o clipă un pas pela fereastră, Ridici cu teamă capul, te uiți și nici nu ...
Mihail Săulescu - Celei așteptate
Mihail Săulescu - Celei aşteptate Celei așteptate de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Tu ce mă faci să cânt și să visez acuma, Eu văd că ești departe, și poate n'ai să vii... Și cine ești, eu nu știu, cum cine sunt, nu știi; Dar simt că ești frumoasă, că ochi albaștri ai, Că porți ceva în tine din rozele de Mai, Tu, care ești departe — și poate n'ai să vii... ... Și cine știe? Poate e visul meu de vină, Căci el îți dete viață, și doar în el trăești, Tu, care azi nu ești — Și poate nici odată aevea n'ai să fii... Dar eu visez — și visul aripile-și întinde, Dar eu visez — și visul din nou mai mult s'aprinde, — Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit, Tu, care nu ești astăzi, și poate n'ai să fii Ori ești, — dar prea departe, și pururi n'ai să
Mihail Săulescu - Durerea lui Faust
Mihail Săulescu - Durerea lui Faust Durerea lui Faust de Mihail Săulescu Informații despre această ediție « Știu eu?... Poate că 'n clipa asta, Nu știu nimic din câte ar trebui să știu! « Ce valuri se frământă pe-al mărilor pustiu, Și mâna ce le poartă, nu-i nimeni să o știe, Dece le face veșnic spre țărmuri ca să vie, Dece le face veșnic să spumege în soare, De-apururi neoprite și veșnic călătoare !... Ce știu acum, nu este cu-adevărat ce știu? Ce văd pe ceru' albastru — înmărmurit pustiu — Ce văd în floarea asta ce tremură în glastră, În valurile care frământă marea-albastră, În Firea necuprinsă, cu mii și mii de forme, Tot ce e sub puterea acestei vieți enorme, — Cu-adevărat e astfel cum numai pare-a fi, Ori numai un vis-umbră pe care-l voiu sfârși ?... Și toată lumea asta enigmă poate n'are; Ci este-așa cum este — nemărginită, mare, Iar tu, o! biete suflet, tu ești atât de mic, Că nu pot ști nimic, — Că tot ce știi și câte vei ști de-aci 'nainte — Va fi ca o poveste ce pururea te ...
Mihail Săulescu - Et nunc et semper
Mihail Săulescu - Et nunc et semper Et nunc et semper de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Și cei ce plâng ca și acei ce râd O luptă duc amară, - Năuntrul lor e-aceeaș tragedie, Aceeaș iarnă tristă și pustie, Aceeaș primăvară. Pe orice față-o lacrimă de pică, Un zâmbet de răsare, În pieptu-oricui, furtuna dacă bate, Ori raza bucuriei de străbate E 'n toți ceva ce ochilor n'apare. - Porniți pribegi, călătorim, purtând, Ca să le pierdem toate, Comori de visuri, de speranțe sfinte; Și 'ndeplinirea veșnic e 'nainte Și veșnic nu se poate!... ... Pe-acei ce plâng ca și pe-acei ce râd, Pe drumuri lungi ce-i mână? Ce stea pe cer în veci luminătoare, Ce rază pribegită dela soare E cruda lor stăpână?... Pe toți îi cheamă 'n depărtare dorul De ce e nou, de ce-i necunoscut; Pe cel ce vine să pornească mâne, Pe cel ce 'n urma rândului rămâne, Pe cel ce s'a
Mircea Demetriade - Colocviu sentimental (Demetriade)
Mircea Demetriade - Colocviu sentimental (Demetriade) Colocviu sentimental de Paul Verlaine , traducere de Mircea Demetriade Informații despre această ediție În vechiul parc înghețat și tăcut Acuma chiar două forme au trecut. Cu ochii morți și cu buzele moi. Abia s-aud cum vorbesc amândoi. În vechiul parc înghețat și tăcut Doi spectri și-au amintit de trecut? „De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?" „Să-mi amintesc acum de ce voiești?" „Palpiți și-acum la numele meu, tu? În visul tău mai vezi sufletu-mi?" „Nu!" „Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate, Când ne uneam noi gurile..." „Se poate!" „Ce-albastru cer era, speranță mare!" „Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"! Printre fâneți bogate-astfel mergeau, Și noaptea, doar, auzi ce-și