Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 3111 - 3120 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Mircea Demetriade - Colocviu sentimental (Demetriade)
Mircea Demetriade - Colocviu sentimental (Demetriade) Colocviu sentimental de Paul Verlaine , traducere de Mircea Demetriade Informații despre această ediție În vechiul parc înghețat și tăcut Acuma chiar două forme au trecut. Cu ochii morți și cu buzele moi. Abia s-aud cum vorbesc amândoi. În vechiul parc înghețat și tăcut Doi spectri și-au amintit de trecut? „De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?" „Să-mi amintesc acum de ce voiești?" „Palpiți și-acum la numele meu, tu? În visul tău mai vezi sufletu-mi?" „Nu!" „Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate, Când ne uneam noi gurile..." „Se poate!" „Ce-albastru cer era, speranță mare!" „Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"! Printre fâneți bogate-astfel mergeau, Și noaptea, doar, auzi ce-și
Mircea Demetriade - Din pragul unui vis
Mircea Demetriade - Din pragul unui vis Din pragul unui vis de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Visează, oh! femeie, cu ochii tăi, largi mări, O lume mai artistă pierdută-n depărtări; O lume grăitoare în cântul lin de vers, Trecutul ce din cartea destinului s-a șters. Visează-te o doamnă din timpul feudal, Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal. Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând, Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând, Iar versurile, flăcări în noaptea de opal, Ți-au spus de neodihna înfiptă-n chipu-mi pal, Ți-au spus de nopți pierdute în ocna unui gând, De inima ce moare în pieptu-mi palpitând. Tu mijlocul îți mlădii, spre pajiște privești, Și ochii tăi în noapte n-ascund că mă iubești, Dar gestul tău e aspru și-atât de hotărât: « Pe mâine, cavalere, turneu-i hotărât. Cântarea voastră-mi place și ochii voștri iar; Amoru-mi însă este, pe cât de viu, bizar. Ce dar vreți de la mine? » « Vreau buzele petale, Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale Să-și verse tot balsamul!... » « Viteze cavaler, Voiesc pentru-a mea ...
Mircea Demetriade - Păianjenul de aur
Mircea Demetriade - Păianjenul de aur Păianjenul de aur de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Din brațele iubitei ieșii cu trupul scurs, Cu ochii prinși de cercuri de-un vânăt antimoniu. Că blonda ei făptură e negrul Pandemoniu, Că-n sângele ei filtruri satanice au curs. Sub noaptea străvezie, albastru oranisc, Mă clatin de beția luxuriei nebune; Orhestra de senzații în mine nu apune Și drumul cel mai neted îl urc ca pe un pisc. Din ceți mi-apari, Astarte, cu ochii tăi de iad; Tresar, din roșii buze când șoapte-n sânge-ți cad, Pe când cu tentacule înfipte-n craniu-mi toarce Un tort de raze scumpe, din ceru-ntins tezaur, Un tort ce mi-l cuprinde și creierul mi-l stoarce Cu pofta-i selenară Păianjenul de
Mircea Demetriade - Sonuri și culori
Mircea Demetriade - Sonuri şi culori Sonuri și culori de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Alb, A; E, gri; I, roșu, un cer de asfințire Albastru, O, imensul în lacuri oglindit, U, mugetul furtunii și-al crimei colț vădit, Alcovul criptei negre, lugubră prohodire. A, rază săgetată de astru-n rătăcire Când zorile în boabe de rouă s-au topit Căzând pe flori, pe iarbă, pe lanu-ngălbenit; A, verbul peste ape născând eterne fire. E, gândul meu de sceptic, simbol saturnian, I, sânge și incendii, fășii învăpăiate, Din trâmbițe vestind-o virila libertate. O, freamătul de coarde, un mit din Ossian, Ciocniri de pietre scumpe, murmur eolian Pe harpele albastre de îngeri
Miron Costin - Viaţa lumii Viața lumii de Miron Costin Sueta seustv, vsa vseaceska sueta Eclisiastis, glava I (Deșertarea deșertărilor și toate sunt deșarte) A lumii cântu cu jale cumplită viiața, Cu griji și primejdii cum iaste și ața: Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare. O, lume hicleană, lume înșelătoare! Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară, Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară. Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată. Fug vremile ca umbra și nici o poartă A le opri nu poate. Trec toate prăvălite Lucrurile lumii, și mai mult cumplite. Și ca apa în cursul său cum nu să oprește. Așa cursul al lumii nu să contenește. Fum și umbră sântu toate, visuri și părere. Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere? Spuma mării și nor suptu cer trecătoriu, Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu? Zice David prorocul: "Viața iaste floara, Nu trăiaște, ce îndată iaste trecătoarea". "Viiarme sântu eu și nu om", tot acela strigă O, hicleană, în toate vremi cum să nu să plângă Toate câte-s, pre tine? Ce hălăduiaște Neprăvălit, nestrămutat? Ce nu stăruiaște Spre cădere de tine? ...
Multatuli - Cîntecul lui Sa%C3%AFdjah
Multatuli - Cîntecul lui Sa%C3%AFdjah Cîntecul lui SaĂ¯djah de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 27 iunie 1904 După Multatuli Eu nu știu unde am să mor. Văzui marea cea mare la țărmul mării, Cînd tatăl meu m-a dus acolo Să facem sare. De voi muri pe mare Și de m-or azvîrli în apa-adînvă, Veni-vor chiții lacomi, Vor înota în preajmă-mi și vor întreba: Care din ei să-nghită leșul Ce cade către fund? Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am să mor. Văzui arzînd căsuța lui Pa'ansu, — El însuși puse foc. Și-a fost ieșit din minți. De voi muri în flăcări, Cădea-vor bîrne-aprinse Pe leșul meu, Și-afară vor fi țipete grozave De oameni cari aruncă apă Ca să omoare focul. Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am să mor. Văzui căzînd pe micul Si-unah din pom, — El culegea un rod al pomului Să-l ducă maicei sale. De voi cădea din mărul cel înalt, Zăcea-voi mort lîngă tulpina lui, Ca Si-unah, Dar mama nu va plînge, ea e moartă, Ci alții vor striga ...
Naum Râmniceanu - Blăstem asupra nelegiuirilor
Naum Râmniceanu - Blăstem asupra nelegiuirilor Blăstem asupra nelegiuirilor de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție Dumnezeule-ndurate Dreptule judecător, Vezi-mi a mea strîmbătate Și le fi[i] răsplătitor. Drept a lor nemulțămire Dă-le scîrbe și amar, Dă-le dreaptă răsplătire, Că m-au prădat în zadar Mînia ta să-i urmeze Ori măcar unde-or umbla, Osînda ta să-i vîneze Vezi pe ce locuri vor sta Frică dă-le, să se teamă Și frunza cînd s-o mișca, Pribegind, să bage seamă Chiar de vînt cînd o sufla. Fă-le lor calea pustie, Ca să umble rătăciți, Arată a ta mînie Și-unde or fi pribegiți. Dreapta ta să răsplătească Cestor nemulțămitori, Urgia ta să-i osîndească Ca pe niște împutători. Curse-n calea lor le pune, Să cază în perzare toți, Nu mai vază zile bune Nemulțemitorii hoți Pașii lor le poticnește Să n-aibă unde scăpa, Adunarea lor zdrobește, Oriunde se vor afla. Să nu poată să-și găsească Loc, să fie odihniți, Pururea să rătăcească Și să fie necăjiți. Nu-și găsească un' să șadă Cîtuși de puțintel loc, Fă ca cerul să nu-i vadă, Și ...
Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane
Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane O adunare de trii cocoane de Nicolae Dimachi Informații despre această ediție — Ia vezi, zău, ce minunat Fustanlic mi-am cumpărat. Și-n credința că nu-i scump Patru lei cotul și-un tult Mai ales pe veresî Fără-a mai puni vadè. Di poftești și dumneata Singură eu ți-oi lua. — Ehei, soro, de voiești, Să mă mai îndatorești Cu-așa facere de bine Cumpără-mi și pentru mine ! — Pre bine, acuș voi zice Numai de mi-a mai aduce ! Și ți-oi faci-atunci de știri De-i veni la tîrguiri. — Ia tăceți, acum ajungă ! Ce atîta vorbă lungă ! Vino-ncoace, tu nevastă Să privim noi la fereastră, Că s-aude duruind O butcă hodorogind. — Mări, dă-o la nevoia ! Treacă cine cum îi voia. — Ei dichis, mare minune, Cu căzuta plecăciune, Nu vezi, fa, că să închină Și totuna dă din mînă ? — Arză-l focul cotcodeț Că-i un bou de n-are preț ! Iacă și-altul di pe lazul Și-ntocmai Grigori Razul. — Zău îți zic că nu te cred Oi să merg și eu să ...
Nicolae Filimon - Ascanio și Eleonora
Nicolae Filimon - Ascanio şi Eleonora Ascanio și Eleonora de Nicolae Filimon Prolog Castelul De Rosenberg Castelul de Rosenberg este situat în una din cele mai frumoase cîmpii ale Tirolului bavarez. Fațada principală este dominată de doi munți carii, prin înălțimea cea colosală și diferita vegetație ce îi acopere, reprezintă mai toate climele globului pămîntesc: de la căldura tropicală ce face să înflorească portocalul și naramzul, pînă la frigul și zăpezile ce reprezintă natura în dezolațiune. În partea opusă are un parc adornat de cei mai frumoși arbori ai climelor calde și de florile cele mai alese și mai odorifere din tot universul. Pe marginea acestui parc curge giganticul fluviu Innul care, prin zgomotul undelor sale ce formează o mulțime de cataracte și cascade îngrozitoare și prin rozele sălbatice și sălciile plîngătoare ce împodobesc marginile albiei sale, reprezintă, într-un chip misterios și încîntător, tot ce are natura mai frumos și teribil în poezia sa. Pe o stîncă de granit, udată de capricioasele unde ale maiestosului fluviu, este clădit un pavilion chinezesc cu două etaje, din a căruia înălțime cineva poate privi și admira feerica panoramă a acestui cadru delicios. În fine, pozițiunea aceasta este atît ...
Nicolae Filimon - Ciocoii vechi și noi
Nicolae Filimon - Ciocoii vechi şi noi Ciocoii vechi și noi sau Ce se naște din pisică șoareci mănâncă de Nicolae Filimon Romanț original Cuprins Dedicație Prolog Dinu Păturică Postelnicul Andronache Tuzluc Românul și fanariotul Chera Duduca Educațiunea ciocoiului Ipocriții în luptă Până nu faci foc, fum nu iese Mijlocul de a face foc fără să iasă fum Confidențele Chir Costea Chiorul Adevărul e proastă marfă Una la mână! Ce dai să te fac ispravnic? Ținte bine, arhon postelnice! Scene de viață socială Fă-te om de lume nouă să furi cloșca de pe ouă! Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea Ce n-aduce anul, aduce ceasul Avertismentele Teatrul în Țara Românească Femeia a scos pe om din rai Italiana în Algir Slugile boierești Cochii Vechi Marea hătmănie O scenă dramatică Blestemul părintesc Un suflet nobil Lagărul de la Cotroceni și trădarea Alesandru Ipsilant și Eteria grecească Cu rogojina aprinsă-n cap și cu jalba-n proțap Ocna părăsită Epilog Din opincar mare
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2)
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2) Despre teatrul italian de Nicolae Filimon Prin articolul nostru din no. 74 al gazetei Naționalul arătarăm maltractarea ce suferi publicul în anul trecut din partea domnului contracciu al operei italiane; și fiindcă noi, mediocritățile literare, am contractat de mult timp urîtul obicei de a nu scri nimic fără a da și dovezi autentice, fortificarăm articolul nostru cu fapte reale cunoscute de tot publicul și cu dovezi luate chiar din contractul încheiat de domnul contracciu cu guvernul. Astfel dară credeam că domnul contracciu o să tacă, ca totdauna, și o să repareze în anul acesta aceea ce toată lumea știe că a greșit în anul trecut. Dar nu fu precum speram, căci dumnealui răspunse. Și ce răspuns? În loc să ne demonstreze nouă și publicului cititor că cele înșirate în articolul nostru sînt calomnii și neadevăruri, în loc să ne arate cu dovezi autentice că compania din anul trecut a fost compusă din artiști buni, iar nu nulități muzicale, precum am arătat noi, în loc să se silească cel puțin a demonstra că n-au silit pe abonați a plăti banii abonamentului ...