Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 3151 - 3160 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Panait Cerna - Cântec de martie
Panait Cerna - Cântec de martie Cântec de martie de Panait Cerna Românul , Arad, III nr. 73, 31 martie 1913. A fugit din lume faur, Trist și nejelit – Cu săgețile-i de aur, Martie l-a gonit... Albi plutesc și roșii norii Peste munți și chei, Parcă sufletu-aurorii A rămas în ei... Gârlele și-ncep fanfara, Și, pornind șuvoi, Strigă-n lume: primăvara A sosit la noi! Ce gândești la vremuri duse Și suspini mereu? Lasă visele apuse, Suflete al meu! Uită lumile de stele, Ce-au căzut pălind – Bucură-te de acele Care se aprind... Ah, ce dulce e povara Mugurilor noi! Primăvara, primăvara A sosit la
Panait Cerna - Din depărtare Din depărtare de Panait Cerna Nu ți-am vorbit vreodată, și pe ferești deschise Nu ți-am trimis buchete, stăpâna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese, Iluminat de gânduri nespuse, ne-nțelese... Înfioratu-mi suflet nu s-a-ntrebat vreodată Făptura ta de zee pe cine îl îmbată; Ce frunte se-nnorează, gândind că steaua lină Împarte și la alții bogata ei lumină?... Nimic nu știu de tine senina mea iubire Dar ochii mei, în cale-ți culeg numai uimire; Cărarea mea pustie se umple de lumină. Încât mă-mpac cu viața-mi și uit că mi-ești străină... Ce vrea și unde merge un fulger? Cui ce-i pasă!... Destul că face noaptea, o clipă mai frumoasă. Dar uneori, când luna e prea strălucitoare, Din adâncimea serii vin vrăji turburătoare Aș vrea să cânt, să cuget, dar nu mă-ndemn... nu pot... Și-atât mă simt de singur, că mă-nfior, de teamă, Și ochii mei, din umbră, lumina ta o cheamă... Atunci, m-abat pe drumuri de sufletul tău pline, Și sufletul meu prinde din nou să se-nsenine, De cum te-arăți privirii setoase, de ...
Panait Cerna - Farmec de lună Farmec de lună de Panait Cerna În ritmul lin al adierii Doi meri s-alătură-nfloriți, Șoptind duios în faptul serii Ca doi amanți înlănțuiți. Se miră floarea și suspină… În loc de inimi arzătoare Îndrăgostiții din grădină Au câte o privighetoare. Un cântec chemător vibrează: E una din privighetori – Cealaltă tace și vibrează Cutremurată de fiori. Dar cum apare luna nouă Sclipind în frunza tremurată, Privighetorile-amândouă Încep să cânte –
Panait Cerna - Floare și genune
Panait Cerna - Floare şi genune Floare și genune de Panait Cerna Alături de genuni răsai, o, floare, Și pari a fericirilor icoană... Ce mână te-a sădit, încrezătoare, Pe margini de prăpastie dușmană? Din adâncime, Ielele-ți cântară Chemări ispititoare, ca-n povești... Și râd fermecător – și cântă iară... Tu le asculți, senino, și-nflorești. Asupra ta, prin neguri și furtună Al morții duh adese a trecut Ce farmece te-au ocrotit, ce scut, De n-a putut nici el să te răpună? Ca un răspuns al lumii pământesti La zâmbetul de stele al tăriei, Tu te ridici din lumea vijeliei, Privești văzduhul, cerul – și-nflorești... O, floarea mea! Cu tremur și uimire Salut avântul tău spre fericire. De unde l-ai desprins, din ce lumină, Surâsul dulce, plutitor în vânt? Cum ai putut rămâne tu senină, Nesocotind prăpastia vecină, Ce pentru muritori ar fi mormânt? Noi, de la rob la purtătorul stemei, Trăim mânați în veci de dor aprins; Dar cea mai slabă fâlfâire-a vremei Ne zbate facla vieții pân’la stins... ...Noi alergăm, zburăm spre-o rază sfântă, Pe care-am vrea s-o ...
Panait Cerna - Nocturnă (Cerna)
Panait Cerna - Nocturnă (Cerna) Nocturnă de Panait Cerna Convorbiri literare, XLIV, nr 8, octombrie 1910 La casele cu brazi în poartă Zăvoru-i tras, ograda moartă. O candelă-ntr-un colț clipește, Sporind singurătatea grea ... De-acum și candela-ațipește – Adormi și tu, nădejdea mea! Pe plaiuri, sus, un bucium moare Și focurile-s tot mai rare. Departe-n văi adânci, prin pietre, Izvorul glăsuiește-abia ... Dorm toți în jurul stinsei vetre – Adormi și tu, iubirea mea! În bura de lumină dulce Coboara luna să se culce. Tăcerea aripa-și desface, Ținând pământul tot sub ea ... Pământ și ceruri dorm în pace – Adormi și tu durerea
Panait Cerna - Primăvara (Cerna)
Panait Cerna - Primăvara (Cerna) Primăvara de Panait Cerna Cu făptura ei de floare Și cu daruri noi, Veșnica biruitoare A sosit la noi. Trandafirii aurorii Sunt obrajii ei, Văl de argint ea are norii Albi și subțirei. Naltă, mândră, stă-n picioare În rădvan domnesc... Gingaș chip de fată are Brațul voinicesc. Viu strunește-n aer zâna Roibi hrăniți cu jar; Cai de vânt, scăpați din mâna Cruntului Ghenar. Bubuind înaintează Pe un pod de nori, Până iese-n drum de rază Străjuit de
Panait Cerna - Trecut (după Lenau)
Panait Cerna - Trecut (după Lenau) Trecut (după Lenau) de Nikolaus Lenau Traducere de Panait Cerna . Foaia interesanta, I, nr 33, 24 august 1897 În amurg, pe-ntinsa mare, Soarele de mult s-a stins; Și lumina zilei moare Ca ecoul unui plâns ... Prin văzduh plutind molatec Norii se-nlănțuiesc departe Și pe cripta zilei moarte Țes cununi ca de jăratec. Printre luminile-n repaos Ziua moartă s-a pierdut: Înc-o clipă s-a adaos Negurosului trecut. Larg mormant, tu mă-nfiori, Înnoptat și trist trecut, Căci în sânu-ți s-a pierdut, Cu noianul de plânsori, Și norocul ce-am
Panait Cerna - Zile de durere (fragment)
Panait Cerna - Zile de durere (fragment) Zile de durere (fragment) de Panait Cerna Convorbiri literare, XLI, nr 9, septembrie 1907 Dreptate! Ochii plânși cer să te vadă. De ce ne uiți? Nu mai trăiești tu zână?... Temutul Zeus căzu a vremii pradă Și fulgeru-i se stinse în țărână; A Venerii făptură de zapadă Încet, încet, s-afundă în ruină... Apună toți!... Tu, nu lăsa să cadă Iar de-i pieri sub pietre, ca profeții, De dincolo de negrul țărm al vieții, Înaltă spada ta, nestrămutat. Dispară-o lume, tron de tron să ardă; Dar nici o lacrimă să nu se piardă Din plânsul și din sângele
Paolo Antonio Rolli - Depărtarea
Paolo Antonio Rolli - Depărtarea Depărtarea de Paolo Antonio Rolli Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1838 Singurică și umbroasă, Dumbrăvioără,-n tine viu Trista-mi inimă noptoasă În repaos să mi-o țiu. Orice-obiect ce altui place Eu îl văz posomorât; Am pierdut dulcea mea pace Și eu însumi m-am urât. Nina mea, frumosu-mi focul, E aci! Dorul mi-a spus. Vai! o caut în tot locul Și știu singur că s-a dus! Câte ori, frunze iubite, Umbra voastr-o coperi! Curs de ceasuri fericite Cât de repede fugi! Spuneți, spuneți, drage unde, Voi vedea-o eu sau nu? Vai! dar eco îmi răspunde Și îmi par' că zice: nu! Simt o dulce murmurare, Un suspin poate va fi; Poate-a zâne-mi e oftare Ce îmi zice: va veni. Vai! e râul ce se frânge Printre stânci lăcrimător, Și nu murmură, ci plânge, Că-i e milă d-al meu
Paul Verlaine - În surdină În surdină de Paul Verlaine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Liniștiți în adumbrirea Ce din ramuri se desface Dragostea să ne-o pătrundem De-o așa adîncă pace. Ca-ntr-un vis frumos și tainic Duși să ne topim cu-ncetul În melancolia vagă Ce-o împrăștie brădetul. Ține-ți brațele în cruce, Ochii-nchiși pe jumătate Și din inima ți-alungă Orice dor într-însa bate. Să ne-adoarmă ca într-un leagăn Adierile
Paul Verlaine - Colocviu sentimental (Demetriade)
Paul Verlaine - Colocviu sentimental (Demetriade) Colocviu sentimental de Paul Verlaine , traducere de Mircea Demetriade Informații despre această ediție În vechiul parc înghețat și tăcut Acuma chiar două forme au trecut. Cu ochii morți și cu buzele moi. Abia s-aud cum vorbesc amândoi. În vechiul parc înghețat și tăcut Doi spectri și-au amintit de trecut? „De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?" „Să-mi amintesc acum de ce voiești?" „Palpiți și-acum la numele meu, tu? În visul tău mai vezi sufletu-mi?" „Nu!" „Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate, Când ne uneam noi gurile..." „Se poate!" „Ce-albastru cer era, speranță mare!" „Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"! Printre fâneți bogate-astfel mergeau, Și noaptea, doar, auzi ce-și