Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CER��I
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 1242 pentru CER��I.
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... a trecut!“ Astfel jalnicul părinte se-ntristează, plânge, geme, Pân ce la urmă a durerei tămăduitoare vreme Lacrimile îi usucă și-i potoale măhniciunea, Căci inima-i se deprinse a gusta amărăciunea. Uneori blânda nădejde în secret îl amăgea Că Oscar poate să vie; alteori parcă-i zicea C-a perit, să nu-l aștepte. Atunci bătrânul plângea Și-n astă neliniștire acum d-un an petrecea. Zilele urmează răpezi ... cu toți în sănătatea junelui și frumos mire,“ D-a lor glasuri zgomotoase boltele se răsuna Când deșeartă cupa plină, urându-i cu fericire. D-odată străinul sare; toți îl privesc în tăcere, Urarea moare pe buze fără glas, fără putere, Angus s-a uimit ... Deci propun o sănătate să bem acum împreună.“ „Când toți se bucură aice, serbând astă însoțire. Fericind p-Allan viteazul și urându-i norocire, Pentru ce nici unul astăzi, nici tu, bătrâne, măcar D-un fiiu nu-ți aduci aminte și uiți pre bravul Oscar?“ â ... ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... a trecut!“ Astfel jalnicul părinte se-ntristează, plânge, geme, Pân ce la urmă a durerei tămăduitoare vreme Lacrimile îi usucă și-i potoale măhniciunea, Căci inima-i se deprinse a gusta amărăciunea. Uneori blânda nădejde în secret îl amăgea Că Oscar poate să vie; alteori parcă-i zicea C-a perit, să nu-l aștepte. Atunci bătrânul plângea Și-n astă neliniștire acum d-un an petrecea. Zilele urmează răpezi ... cu toți în sănătatea junelui și frumos mire,“ D-a lor glasuri zgomotoase boltele se răsuna Când deșeartă cupa plină, urându-i cu fericire. D-odată străinul sare; toți îl privesc în tăcere, Urarea moare pe buze fără glas, fără putere, Angus s-a uimit ... Deci propun o sănătate să bem acum împreună.“ „Când toți se bucură aice, serbând astă însoțire. Fericind p-Allan viteazul și urându-i norocire, Pentru ce nici unul astăzi, nici tu, bătrâne, măcar D-un fiiu nu-ți aduci aminte și uiți pre bravul Oscar?“ â ... ...
George Topîrceanu - A. Mirea: Caleidoscop
... zgomot, soare cald și glume. Vremea parcă-și merge mersul în galop Și aspectu-și schimbă ca-n caleidoscop. Iar noi stăm deoparte... Asta ni-i viața! Tot mereu aceeași, seara, dimineața: Slujba, facultatea, birtul și chiria, — Peste tot apasă, grea, monotonia. Da, ni-i tristă soarta și de nimeni plânsă. Însă... Să trăiască salvatorul ,,însă"! Seara, când cad leneși fulgii de zăpadă, V-ați oprit vreodată la un colț ... să trimiți în vînt o sărutare." El speră încă... Poate, cine știe, De la distanță, prin telepatie, Va-nfiripa cu ea un dialog. Dar inima-i se strânge ca-ntr-un clește, Pe când vardistul trece și-i șoptește C-un zâmbet straniu: — Circulați, vă rog!... Sahara Eu nu mă duc la cinematograf. În suflet port o lume minunată, — Tablouri vechi ... cadrul vastei acvarele, Când urmăresc pe gânduri cum dispare În depărtări o turmă de gazele. Vânat ar fi, — dar cine să-l împuște? Din cer coboară voluptoasa lene. La capul meu, c-un eventai de pene, Un sclav buzat mă apără de muște. Nu simt nimic... și mi-
Dimitrie Bolintineanu - Daniel Sihastru
... Sunt în rugăciune." — ,,Bunule părinte! Sunt rănit și-nvins; Însăși a mea mumă astăzi m-a respins! Viu sa-ți cer povața dacă nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?" Daniel Sihastru domnului a zis — ,,Ma înșeală-auzul ori eu am un vis ... pace și furtună. Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi Pentru neatârnare, oameni și pământuri; Dar nu ai p-acela ca să-i umilești! Poți ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robești! Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă, Altuia mai harnic locul tău îl lasă! Căci mai bine este supus lăudat, Decât cu rușine ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... am uitat Venind să ne deschidă al morților palat? Coșciugul meu în fine e dat în jos pe scară... O muzică-l primește cu jalnica-i fanfară; În urmă-i se aude suspinul năbușit Al scumpelor ființe ce-n lume m-au iubit. În negru, și în lacrimi, prietenii-mi s-arată, Iar mumă-mea ... căscate Din care, cine știe? voi naște mult mai bun. Un popă, ce uitase pe piept a-mi pune cruce, Se uită împrejuru-i, o cere, și s-aduce... Aș vrea să-i pot a-i spune că nu voiesc s-o port, Că-n viață am purtat-o pe umerii-mi legată, Ducându-mi tinerețea sub dânsa-ncovoiată -- Dar crucea ... de craniuri hidoase Pe care stau șuvițe de păr înțărânat; Iar unul dintre ele, zdrobit de-al vremii dinte, În lume îmi zâmbise cu fața-i de părinte, Lăsând deschisă ușa l-al inimii palat. Deșertăciune-a lumii!... — O mumă ce-l născuse, O soră ce pe brațe ... pătrunsă de uimire... Uimire trecătoare că iată-mă-ngropat Și omul care cade e repede uitat... Furtuna când pe aripi de vânturi se aduce Ce- ...
... ureche, strânsă în fusta ei cu picățele, bibilica — picherea — aleargă dintr-un colț într-altul, să puie toate la locul lor. Numai să-i auzi gurița când vreo leneșă se întrece mai mult cu dedeochiul somnului! Albe, linse, sau zburlite ca de vânt, legănându-se, sâsâind, îndemnând la tăcere ... ele scurmă mereu, ca și când ar căuta o comoară. Își hrănesc puișorii. Gâgâlicii! boțuri de aur, cu două picături de rubin drept ochi. Uite-i cum se frământă, cum se strâng, roi, și se desfac pe urmă, cum se ciupesc de la un viermișor. Unul a sărit pe ... Apoi, fugind sub aripa caldă și ocrotitoare a cloștii, ospătează. Ceilalți rămân locului prostiți, sărăcuții! până ce zăresc o altă pradă. Dar ce-i? Găinile se strâng să privească iscoditoare. Doi cocoși tineri s-au apucat la luptă. Penele zbor ca luate de vânt. Stai puțin și-o să ... înăuntrul curții. Când găsește o deschizătură, se oprește și latră, — dă de veste. Aha! Vezi? S-au oprit toate păsările, cu capul întors spre cer. Gâgâlicii de aur au năvălit sub aripile cloștilor, să se ascundă. O săgeată străbate prin aer. E un vultan. N-avea nici o grijă! Grămăticul ...
Mihai Eminescu - Copii eram noi amândoi...
... turnuri mari de tinichea, Cu zid împresurată. Și frate-meu ca împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaște neapărat, Să-i chem la bătălie  Să vedem cine-i mai tare. Și împăratul broaștelor, C-un oacaca de fală, Primi  poruncÄ› oștilor. Ca balta s-o răscoale. Și am pornit război. Vai! multe ... a desemnat De rege-n miazănoapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb era vistier, Mârzac cel chior ministru  Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Cordial i-am strâns eu laba. Și împăratul milostiv Mi-a dat și de soție Pe fiica lui cu râs lasciv Și țapănă, nurlie, Pe ... O batistă într-un băț, Steag de bătălie. Cântam: Trararah! Ah! v-ați dus visuri, v-ați dus! Mort e al meu frate. Nimeni ochii-i n-a închis În străinătate  Poate-s deschiși și-n groapă! Dar ades într-al meu vis Ochii mari albaștri Luminează  ...
... mi bănui? Poate foarfeca-mi nu-ți place Unde știe a ciocârti? Dar eu dragă, n-am ce-ți face; Așa lucruri dacă-i scri Nu-ți dau voie-a tipări. Știu că-n țară-s multe rele Care cer a se-ndrepta ! Știu că patimile-s grele Pentru biata muza ta; Știu că de negustorie Orice post îți pare-a fi ... Știu că-n țară nedreptatea Este-un rău nevindecat, Și că toată răutatea Este-n oamenii de stat. Știu că toată țara plânge; Dar nu-i chip de a gândi. Trebuie să curgă sânge... Și de sânge dacă-i scri Nu-ți dau voie-a tipări. Satire de vrei a face, Trebui să te cumpănești; Știi că multor nu le ... să-i lovești. Pe judecători ce pradă De te-i pune-a biciui, Intru eu cu ei în sfadă, Și de dânșii dacă-i scri Nu-ți dau voie-a tipări. Despre drepturi siluite, Despre rele trebi de stat, De hoții meșteșugite Ce să fac neîncetat; N ...
Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu
... Asta vreu, dragul meu Misterele nopții Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie La Heliade La o artistă Amorul unei marmure Junii corupți Amicului F. I. La moartea principelui Știrbey Cugetările sărmanului Dionis Povestea teiului O, rămâi Sonete Foaia veștedă Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV Scrisoarea V Mănușa Iubind în taină... Trecut-au anii... Veneția Cu mâine zilele-ți adaogi... Lasă-ți lumea... La ... codru... De-oi adormi... Diana Din noaptea... Sara pe deal Nu mă înțelegi La steaua De ce nu-mi vii Kamadeva Poezii publicate postum Frumoasă-i... Lida Horia Nu e steluță Din lyra spartă... Care-o fi în lume Phylosophia copilei Resignațiune (de Friedrich Schiller ) Ector și Andromache (de Friedrich Schiller ... De ce să mori tu? De-aș muri ori de-ai muri Locul aripilor La moartea lui Neamțu Îngere palid... Steaua vieții Replici Basmul ce i l-aș spune ei Andrei Mureșanu Frumoasă și jună Iubită dulce, o, mă lasă... Iubitei Cântecul lăutarului Copii eram noi amândoi... Aveam o muză Doi ... Povestea magului călător în stele Dacă treci râul Selenei... Adânca mare... Cum oceanu-ntărâtat... Ah, mierea buzei tale Ghazel O arfă pe-un mormânt Care- ...
... Alexei Mateevici - Unora Unora de Alexei Mateevici Noi nu ne înțelegem: voi vreți a noastră limbă S-o înnoiți, surpându-i temeiurile vechi, Și noua latinie, măcar de-ar fi cam strâmbă, Vă pare totuși cântec, sunându-vă-n urechi. Veșmântul firii noastre din pânză strămoșească ... mpodobite de-o mână meșterească Vă par sărăcăcioase mantale de păstori. Noi nu ne înțelegem: acolo unde bate Izvorul veșniciei, frumoasei nemuriri, -- Vă pare că-i pustie, bordeie lepădate -- Și căutați s-aduceți de-ai voștri trandafiri. Dar trandafirii voștri făcuți-s din hârtie Și miroase a leacuri luate ... nu ne înțelegem: din sine limba crește, Nevoie nu mai are de ajutor străin, Din sine-și prinde floare, din sine se-nnoiește, Când nu-i atingi temeiul puternic și bătrân. Destulă înflorire păstrat-a limba noastră Din sânul maicii sale cel vechi și sănătos, Și nu-i mai trebui leacuri și nici boia albastră Să zugrăvească cerul cel sfânt și luminos. Noi nu ne înțelegem: povestea nu-i de-aseară Și parc-ar fi să tragem și noi învățături, Să nu ne-aducem graiul la stare de ocară, Să tăvălim pe uliți cântarea ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie Noaptea de februarie de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Mi s-a părut întotdeauna un ce scârbos și crud Ca după-o noapte de orgie, pe buze încă de vin ud Să ... să facă să tresară patimile-n amorțire Dintr-un suflet peste care, ca un vânt de pustiire, A trecut desfrâul rece cu instinctu-i bestial. Însăși fetele pieirei o priveau cu îngrozire, Sau cu scârbă, de la dânsa, întorceau a lor privire, Nevorbindu-i timp de ore, și de zile, și de luni; Ea-nfrunta cu nepăsare revoltatele furtuni... Trăsnetul putea să cadă, c-ar fi râs și-atuncea ... care suflă Bate-n geamuri, bate tare, și le zguduie cumplit... Fâlfâiesc în candelabre lumânările deodată... Însă ea se îndreptează, palpitând transfigurată, Spre clavirul ce-i zâmbește printre fildeșu-nvechit. Degetele-i deșirate calcă clapele sonore... Armonia se deșteaptă, lenevoasă, la-nceput, Visătoare ca fecioara cugetând în timp de ore, La bărbatul ce iubește fără ca să ... ...