Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 3201 - 3210 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Traian Demetrescu - Același farmec
Traian Demetrescu - Acelaşi farmec Același farmec de Traian Demetrescu La Nord, în țările ploioase, Cu melancolice popoare, Sunt visători ce plâng și sufăr De nostalgii de soare... Și, rar, când cerul le trimite O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să renască, Ei mor de
Traian Demetrescu - Aceleași locuri
Traian Demetrescu - Aceleaşi locuri Aceleași locuri de Traian Demetrescu Le recunosc aceste locuri: Cărările șerpuitoare Te duc sub tainici bolți de frunze, Te-ascund de lume și de soare... Un lin izvor își face cale Pe lîngă șirul de anini, Iar dintr-un parc aduce vîntul Miros de salcie și crini. Iar seara-n amurgit, pe vale, S-aude clopotul din sat, Înflorind nemărginirea C-un sunet vag și depărtat... Le recunosc aceste locuri, — Și totuși parcă mi s-arată Așa străine... Le lipsește: Inima mea de altă
Traian Demetrescu - Cîntec de bohem
Traian Demetrescu - Cîntec de bohem Cîntec de bohem de Traian Demetrescu Eu n-am iubit prințese, sau marchize Și n-am visat, ca alții, la regine; Iar cînd eram adolescent, prieteni, S-ar fi uitat și zînele la mine. Dar mi-au plăcut femeile acelea Cu inimile simple, arzătoare, În cari tot rămîn schintei, ecouri, Și chiar atuncea cînd iubirea moare. Iar azi, cînd s-au dus multe din iluzii, Și nu mai cred în dragostele sfinte, Cînd mă-ntîlnesc ele-mi trimit... surîsuri, În semn că-și mai aduc de mine-
Traian Demetrescu - Călugărul Călugărul de Traian Demetrescu Călugărul din vechiul schit O zi la el ne-a găzduit Și de-ale lumii mi-a vorbit Iar cînd să plec, l-am întrebat: „Ce soartă rea te-a îndrumat Să cați un loc printre sihaștrii?â€� El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri!â€� Călugarul din vechiul schit De-un dor ascuns a-nebunit, Atunci tovarășii lui buni Într-un ospiciu l-au lăsat. L-am revăzut, l-am întrebat: „Ce te-a adus printre nebuni? Eu te știam printre sihaștriâ€� El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri!
Traian Demetrescu - Din glasul tău
Traian Demetrescu - Din glasul tău Din glasul tău de Traian Demetrescu Ai stat o seară, lîngă mine. Pe-o bancă, și-am vorbit De cîte-n lună și în stele — Și-apoi ne-am despărțit. Firește, cine ține minte Aceea ce-a fost ieri? O seară trece și se uită, Ca multe alte seri... Dar mie mi-ai rămas în suflet O fericire rară : Ceva din glasul tău, mai dulce Ca liniștea de
Traian Demetrescu - Doi bețivi
Traian Demetrescu - Doi beţivi Doi bețivi de Traian Demetrescu Mă îmbătaseră de privirea, De gura unei dulci femei, — Și, beat, mă întorceam acasă Pe drumul strejuit de tei. La o răspînte-mi iese-n cale. Un om necunoscut, străin Era tot beat, — dar beat, săracul, De suferințe si de vin. Ne-am dat în vorbă despre multe, Ca niște liniștiți drumeți; Și ne-am mărturisit în fine Din ce pricină sîntem beți. „Ești beatâ€�, — mi-a zis el filosofic, „De fericire, de senin, Curînd o să le-neci, ca mine, Pe toate-n lacrime și-n vin!
Traian Demetrescu - Doi bogați
Traian Demetrescu - Doi bogaţi Doi bogați de Traian Demetrescu M-a dus avarul să-mi arate Întregul său tezaur, Și mi-a deschis o ladă plină Cu aur... aur... aur... Privindu-mă cu ochi ironici Mi-a zis: „Arată-mi mie Și tu, acum, dacă se poate, Atîta bogăție!â€� Atuncia, ca să-mi sting în suflet Sarcazmul și amarul, Și să-i arăt că de cît mine E mai sărac avarul; L-am dus grăbit spre locuința, Spre raiul dragei mele, Și-am zis avarului: „Privește Furiș printre perdele!â€� El s-a uitat: pe-o pernă albă Dormea iubita dusă, Și-n jurul ei plutea un farmec De liniște nespusă... Ne-am dus în urmă fiecare Spre scumpul său tezaur: Eu la iubita mea, — Avarul Spre lada lui cu
Traian Demetrescu - Două drumuri
Traian Demetrescu - Două drumuri Două drumuri de Traian Demetrescu Te-am întîlnit în drumul meu, Din întîmplare; Tu te grăbeai spre fericire, Eu rătăceam către uitare. Dar m-ai oprit cu un cuvînt Și c-o zîmbire; M-ai luat alăturea de tine Pe calea către fericire... Azi te urăsc... și-mi caut drumul În urma ta; Tu ești aiurea fericită, Pe cînd eu nu mai pot
Traian Demetrescu - Flori de seră
Traian Demetrescu - Flori de seră Flori de seră de Traian Demetrescu Sunt flori uitate într-o seră, Cum într-un suflet trist și gol Rămân speranțele din urmă Din risipitul stol... Nici o femeie nu le-atinge, Deși au cel mai blând parfum, Nici cel puțin nu le omoară În pagini de album. Când umbre din apus, prin geamuri, În jurul lor sfios se strâng, Par niște ochi ascunși de lume, Ce-n taina serei
Traian Demetrescu - Frunze de toamnă
Traian Demetrescu - Frunze de toamnă Frunze de toamnă de Traian Demetrescu Pică frunzele de toamnă, Scuturate de furtună, Și picînd ca o ninsoare Fac pămîntului cunună. Melancolic, prin fereastră, Mi-aruuc ochii către ele, Și privindu-le le-asamăn Cu iluziile
Traian Demetrescu - Iluzia din urmă
Traian Demetrescu - Iluzia din urmă Iluzia din urmă de Traian Demetrescu Povestea spune că un tînăr Pe-un drum grăbit mergea. — „Hei încotro?â€� 'l'ntreabă vîntul. — „Alerg spre draga mea!â€� „De cînd nu m-a văzut sînt veacuri!... Ea poate plînge-acum; — O! vîntule ași vrea, în fugă, Să te întrec la drum!â€� „— Ascultă, tinere, o clipă: Să-mi spui, dacă se poate, De mai păstrezi cumva iluzii, Sau le-ai perdut pe toate?â€� — „Iluzii?... Sfintele nimicuri, S-au dus, s-au risipit; Doar una, prețuind cît toate, Mai am: că sînt iubit!â€� — „Atunci, din drumul tău te-ntoarce, Și graba ta o curmă — Dacă voești să-ți mai rămînă Iluzia din urmă!